După 1990, resursele limitate, corupția și lipsa de viziune a celor care au condus țara au făcut ca sistemul de educație să se prăbușească.
Nicio universitate din România nu e în primele 500 din lume, conform clasamentului QS World University Rankings, cel mai utilizat de către angajatori, iar acest lucru indică faptul că învățământul românesc nu face parte încă din elita globală cu toate consecințele ce decurg de aici.
Pentru exemplificare, în topul pentru anul 2024, Charles University din Praga ocupă poziția 248, iar Universitatea din Varșovia, 260.
România are două Universități clasate în primele 1.000 din lume, e vorba de Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, locul 801-850, și Universitatea București, locul 851-900.
În 2012, exact înainte de a începe epoca scandalurilor legate de plagiat, cele două instituții de învățământ superior ajunseseră în primele 650 din lume. Apoi, prestigiul lor s-a prăbușit.
În perioada comunistă, ca efect al propagandei, s-a creat ideea unui „excepționalism românesc” în domeniul educației, hrănit cu promovarea intensă a unor rezultate bune obținute de o mână de elevi la olimpiadele școlare internaționale.
După prăbușirea dictaturii, în decembrie 1989, încrederea populației în sistemul de învățământ românesc s-a păstrat, deși acesta nu a mai performat, decuplându-se de realitate.
Întreaga povară a performanței în educație a căzut pe umerii părinților, care prin plata meditațiilor au menținut competivitatea unor elevi.
Dar, ce să vezi, aceștia, în proporție de peste 90%, au plecat în străinătate, societatea românească neavând niciun beneficiu direct de pe urma valorii și priceperii lor.
Acest proces de încurajare a meditațiilor și de susținere a elitelor a dus la o cruntă polarizare a învățământului.
Educația, criteriu de performanță pentru toată țara
Calitatea învățământului din licee și universități s-a prăbușit din cauza lipsei unei reforme structurale, a criteriilor de valoare pentru profesori și a adaptării la interesele elevilor.
Politizarea excesivă, corupția, schimbarea frecventă a miniștrilor Educației și lipsa finanțării au creat o criză profundă, iar acum, stabilitatea socială a ajuns să fie amenințată de slaba calitate a absolvenților de liceu și de facultăți care, în marea lor parte, nu știu să facă mai nimic.
La criza descrisă mai sus se adaugă și nesfârșitul scandal al plagiatelor, care a distrus reputația mai multor universități din țară, anulând încercările de dezvoltare a unor facultăți și specializări.
România Educată, cel mai important proiect de politică internă al președintelui Klaus Iohannis, nu va avea nicio valoare dacă în următorii ani țara noastră nu va reuși să aibă măcar o universitate în primele 500 din lume.
Nu ai cum să contezi ca țară fără performanțe în educație. Nu ai cum să prezinți încredere investitorilor, dar și românilor care vor să se întoarcă acasă fără a rezolva grava problemă a educației.
Proiect urgent pentru România
Învățământul românesc trebuie scos din mocirlă. E nevoie de finanțarea unor programe serioase de studiu și cercetare, atragerea profesorilor din străinătate, dar și păstrarea elevilor buni în țară, creată o emulație internă prin care prestigiul universitar să crească cât mai repede posibil.
Fiecare ministru al Educației a promis că va face reforme, dar s-a împotmolit într-un labirint de interese fără a avea puterea și timpul necesar să realizeze ceva, stricând, de multe ori, și ceea ce funcționa.