Ceea ce s-a întâmplat la alegerile din 9 iunie nu are, potrivit explicațiilor date de observatorii independenți, simptomatologia unei fraude sistemice, ci a unei organizări primitive, a unei legislații depășite și a unei totale lipse de realism în privința efectelor comasării alegerilor.
Despre suspiciune de fraudă se poate discuta numai atunci când există cel puțin un membru al biroului secției de vot care refuză să semneze procesul verbal sau când datele din procesul verbal semnat de toți membrii biroului secției nu se potrivesc cu cele care apar pe site-ul AEP. Ceea ce foarte ușor de verificat.
În acest cazuri, se impune renumărare și clarificare, în baza dovezilor, a cauzei: eroare sau furt. Iar furtul să se lase cu dosare penale.
Când însă procesul verbal este unanim semnat, deci datele înscrise acolo sunt asumate de reprezentanții partidelor reprezentate, ele nu mai pot invoca nereguli. Dacă am accepta asta, ar însemna că oricine, oricând, la infinit să poate cere și obține renumărarea doar pentru că are o suspiciune.
Dar faptul că nu există semnele unei fraude sistemice nu înseamnă că alegerile din 9 iunie au fost în regulă. Nu au fost. Și sursa principală a problemelor a fost comasarea localelor cu europarlamentare.
Temerea principală era că alegătorii vor fi confuzati, că vor încurca cele 5 buletine de vot. Este posibil să se fi întâmplat și așa ceva, iar aceasta să fie o cauză a numărului mare de voturi anulate. Nu singura cauză, și o spun ca alegător care și-a anulat votul - unul dintre cele trei paliere de alegere.
Dar după cum am văzut, comasarea a confuzat, în primul rând, birourile de la secțiile de vot până la BEC.
Reguli diferite, volum foarte mare de buletine de vot cu greutate diferită, hârtie foarte proastă, cinci urne, buletine scăpate în altă urnă decât cea destinată, la primar pentru președinte de CJ, de exemplu, toate pe capul birourilor secțiilor de vot la finalul unei zile aglomerate și dificil de gestionat.
Dincolo de ceea ce se întâmplă în sectoarele 1 și 2, avem o mostră de criză și la Gorj, de exemplu, unde bătălia s-a dat între partidele la putere, s-a dispus renumărarea, dar nu au mai fost găsiți sacii. Așa că a început răscolitul febril prin tiruri.
Ca să nu mai vorbim despre imaginile apocaliptice cu președinți de secții nedormiți de zile întregi, epuizați și prăbușiți peste sacii cu voturi.
Chiar și fără fraudă sistemică, această aiureală totală are efecte foarte grave pentru că în discuție este procesul fundamental al democrației - alegerile. Dacă ele nu sunt corecte, indiferent de motiv, tot edificiul se prăbușește.
Și așa încrederea românilor în mecanismele democratice, în valoarea și corectitudinea votului nu sunt la cel mai înalt nivel. La noi formula stalinistă “nu contează cine votează, contează cine numără” este adesea citată și puțină lumea înțelege, după cum arătam mai sus, că o frauda reală este posibilă doar cu complicitatea tuturor membrilor biroului secției.
Unde mai pui că pe valul contestării se suie și vampirii politici care să-și facă din ea combustibil electoral. Am văzut episodul Șoșoacă de miercuri, cu jandarmi, ambulanță și urlete.
Cum, necum scandalurile de acum se vor stinge și vom ajunge la un rezultat al alegerilor din 9 iunie.
Dar ce va rămâne după acest haos din care fiecare va înțelege ce va dori: că s-a furat, că incompetența este imensă, că votul nu e sigur, toate la un loc?
În mod cert, va rămâne neîncrederea și este posibil ca ea să se traducă fie în absenteism masiv, fie în vot masiv antisistem, de pedepsire a sistemului care și-a bătut joc de alegerile din 9 iunie.
Iar scandalurile acestea se suprapun altui derizoriu: jocul cu data prezidențialelor. Când am avut interesul, le-am dus în septembrie. Când nu mai avem interesul, le trimitem înapoi în noiembrie. Nu faci așa ceva nici cu alegerile pentru șefia scării de bloc, ce să mai vorbim despre cea mai înaltă funcție în stat.