Privesc o fotografie ciudată în publicația Meduza (contestatară a regimului de la Kremlin). În imagine, se vede un preot, iar textul însoțitor explică oficierea de către acesta a slujbei de Crăciun (pe stil vechi) în soborul (catedrala) „Blagovescenie”, din Kremlin. În naosul catedralei, acolo unde stau de obicei rânduiți credincioșii, este rânduit un singur om: Vladimir Vladimirovici Putin.
Preotul se roagă îmbrăcat în odăjdii strălucitoare, pentru acest singur credincios, iar credinciosul asistă smerit, în ținută sport și în picioare, amplasat între un brad stufos și un sfeșnic, cu lumânări în el.
Filmările au fost transmise, de altfel, și pe postul național de telviziune, Rossiya 1. Arăta cam același lucru, cu mai multe detalii.
Las la o parte grotescul situației și mă gândesc la enoriașii obișnuiți să se roage în acest lăcaș. Oare ce or fi simțit ei, când au aflat că va trebui să se închine în altă parte, eventual chiar acasă, întrucât anul acesta „Blagovescenie” rămâne în circuit intern.
Nu știu dacă s-a mai întâmplat așa ceva vreodată de-a lungul deceniilor sau chiar al secolelor. Căci lăcașul de cult a fost înălțat și sfințit tocmai în anul 1489, în timpul domniei țarului Ivan al III-lea, iar de-a lungul timpului a constituit locul de rugăciune al multori kneji și țari, atotputernici în Kremlin.
În odăile tainice ale soborului, sunt păstrate până azi și conservate nenumărate relicve de mare preț: moaște, icoane venerate, cărți vechi și manuscrise originale, vase prețioase și obiecte de cult.
Cu prilejul marilor sărbători, țarii, familiile imperiale, knejii și familiile knezale se adunau cu toții în micuțul sobor, pentru rugăciune. Dar niciun țar și niciun kneaz nu și-a permis vreodată să-și atribuie sfânta biserică numai pentru sine.
Ceea ce s-a întâmplat aici sâmbătă a fost un unicat în istorie. Un adevărat obiect de patrimoniu al Rusiei s-a pomenit confiscat de către domnul Putin, fără nicio explicație. Și anul trecut și-a permis președintele Federației Ruse să asiste tot singur la slujba de Crăciun din Novo-Ogaryovo, dar atunci era altceva.
Atunci Vladimir Putin a ales să se roage departe de tot, în bisericuța Sf. Nicolae de pe ostrovul Lipna unde poți ajunge doar cu barca, sau, iarna, pășind cu curaj peste gheața râului Msta. Este un loc izolat de lume, dar izolarea i-o conferă natura neospitalieră, pustiitatea ostrovului, bisericuța pustie și ea.
Atunci, în ianuarie 2022, purtătorul de cuvânt al Kreminului, domnul Dmitri Peskov a găsit cu cale o explicație pentru public, nu una tocmai solidă dar, oricum, explicație: „Mai mulți preoți au slujit slujba, însă absența altor enoriași se explică prin precauții epidimiologice”.
În ce mă privește, refuz să cred că președintele se protejează obsesiv de microbi și gândesc mai curând că se ferește de oameni. Nu îndrăznesc să mă întreb de care anume oameni, dar se vede și de la distanță că nu numai în biserică se ferește domnia sa de ei. Îi ocolește ori de câte ori are ocazia.
Nu o dată a fost prezentat prin posturile oficiale de televiziune purtând conversații on line cu importante personalități ale momentului, precum ministrul Apărării Serghei Șoigu. Mă și întrebam atunci: ce-l împiedică pe domnul Putin să discute față în față cu domnul Șoigu, preferând mijloacele tehnice, mult mai ușor de interceptat, la o adică?
Parcă memoria îmi șoptește că, atunci fusese servită explicația cu motivele „epidemiologice”, eram copleșiți de pandemia coronavirusului, care – slavă Domnului! – acum s-a mai îndepărat. Ciudat: coronavirusul s-a îndepărtat, iar domnul Putin tot se mai ferește de el.
Dar mai țineți minte intrevederile președinelui Putin cu președintele francez Macron sau cu alte personalități de vază, pe care îi primea la o masă lungă, cât „cina cea de taină” a lui Leonardo da Vinci?
Putin ședea la un capăt, Macron la celălalt iar între ei se întindea masa goală, pe o lungime de câțiva metri. Tot din motive epidimiologice? Niciunul nu-și pusese atunci obișnuita mască, deși pandemia era în toi. Gazda și-a asigurat o masă de cel puțin cinci metri, deși recomandarea de distanțare a specialiștilor este de 1,5 m.
De atunci, masa lungă a rămas ca un fel de simbol. Când zici Putin, gândești la lungimea mesei, când zici masă lungă, gândești la Putin. Căci istoria cu masa s-a repetat și cu alții, după Macron. Îmi aduc amine cum, în primăvara trecută, liderul rus l-a primit exact la asemenea masă pe secretarul general al ONU, Antonio Guterres.
Și atunci mă întreb simplu: se temea domnul Putin de microbi, sau se temea de oameni? Iar, dacă se temea de oameni, atunci de care? Iarăși nu mă hazardez să improvizez răspunsuri, dar observ că liderul Kremlinului nu mai face demult băi de mulțime. Deci se teme de oamenii de pe stradă. Nu numai de pe stradă: se pare că s-a ferit chiar și de ministrul Apărării, Șoigu, cu care a purtat anul trecut o conversație on line, ca la televizor. Au mai fost și alte cazuri, câteva.
Ce putem deduce de aici altceva decât faptul că atotputernicul lider rus se teme de toată lumea? Iar recentul eveniment de la soborul „Blagovescenie” mă pune pe gânduri: liderul Kremlinului se ferește de orice rus pravoslavnic, ca de unul despre care nu știi ce ține cu adevărat în raniță: bastonul de mareșal sau cuțitul de spadasin?
Din punctul meu de vedere, cred că niciodată domnul Putin nu se simte atât de izolat, ca în zilele de sărbătoare. Alții petrec Crăciunul în familie, unii cu prietenii, colegii, se duc să se roage în biserica primitoare, unde se întâlnesc cu alți creștini, care se roagă și ei. Domnul Putin nu se întâlnește cu nimeni, își caută o biserică de unică folosință, de prieteni se ferește ținându-i la distanță, în dușmani trage cu racheta, iar de păcate speră să-l spele PF Kirill, un intermediar de nădejde între el și Cel de Sus.
Mă întreb uneori cine este de vină pentru faptul că o țară respectabilă a ajuns lovită de un război pe care singură și l-a provocat și mi-e teamă că nu Putin poartă principala culpă. El este beneficiarul, dar nu neaparat vinovatul. Ca să mă explic, voi cita o știre din presa rusă, datată octombrie 2015.
Știrea informează despre activitatea unui „Comitet Național 60+”, dedicat sărbătoririi zilelor de naștere ale președintelui Vladimir Putin și care cerea canonizarea respectivului președinte. Ca și cum n-ar ști că o canonizare se face numai după trecerea în neființă a persoanei în cauză.
Comitetul pretidea că primește non stop cereri pentru canonizarea lui Putin de la diferiți cetățeni pravoslavnici. Ca urmare, „Comitetul Național” a adresat o srisoare Patriarhului Kirill, solicitând o rezolvare „favorabilă și rapidă”, dar și un răspus „în termen legal”.
Întrucât persoana în cauză n-a intrat în neființă, rezolvarea favorabilă și rapidă n-a fost posibilă așa că „Comitetul Național” s-a mulțumit cu o rugăcine către Dumnezeu, ca să coboare harul Său peste Putin făcându-l tot mai puternic. Totodată, a adoptat o declarație, din care rețin:
„În ceasul atacului furibund al Occidentului asupra valorilor spirituale ale noastre și asupra forței economice a statului nostru, toti patrioții se adună în jurul lui Putin, cu credința neclintită in invincibilitatea sa”.
Firește, este și asta o variantă, dar gândul mă duce tot la sanctificarea care a eșuat, pentru moment. Chiar dacă a eșuat, eu tot am răbdare și cu puțin noroc, poate încă mai apuc în viitor să mă duc și să mă rog la moaștele sfântului Putin.
Nimic nu mă poate opri să mă rog. Dar parcă nu-mi vine să le și pup.