Onoarea unui general cu 4 stele e pusă la îndoială de rezultatul testului celor 4 virgulițe între care trebuia să cuprindă textul vârât la întâmplare într-o lucrare făcută de mântuială, cu scopul de a deveni ceea ce nu este: un erudit, un cercetător, un intelectual cu patalama.
Cine crede că generalul cu ghilimele în loc de stele, asemeni multor altora de teapa lui (Ponta, Tudose, Oprea etc), a alergat după un spor de salariu de 1.000 de lei pe lună ori e naiv, ori nu înțelege că acești oameni au venituri față de care 200 de euro, în plus sau în minus, nu înseamnă decât o șpagă lăsată la restaurantele în care se ghiftuiesc, o ieșire la mall cu o colegă din dotare sau o sticlă de licoare parfumată învechită în butoaie de esență tare.
Pe vremuri se spunea că ai fost avansat în grad la apelul bocancilor, asta însemnând că nu a fost pe merit, ci mai degrabă ai avut o pilă, iar intervenția acesteia te-a propulsat în poziția mult râvnită.
Pentru oameni de teapa acestora, obținerea titlului de doctor e o jinduire, o tânjire, nu rezultatul unui efort intelectual susținut.
Aceste personaje, genul emanatului postdecembrist, aleargă după poziții, titluri, onoruri, fără să înțeleagă mecanismele care stau la baza unor astfel de realizări, dar fac tot posibilul să-și atârne la cingătoare trofeele râvnite, precum războinicii indieni scalpurile căpeteniilor pe care le-au înfrânt.
A fi doctor într-un domeniu de cercetare înseamnă muncă, dăruire, consacrare.
Ai ajuns la un asemenea nivel de cunoaștere încât optezi să te înrolezi într-un cadru formal de studiu care te sprijină să-ți organizezi gândurile, să-ți structurezi abordarea, să poți folosi instrumente specifice care să te ducă la un rezultat științific.
Nu poți trage toată ziua cu flinta după ciori, iar seara sa-ți vină ideile în cap, precum s-au adunat soldații ruși la granița cu Ucraina!
Trebuie să te dedici studiului, să intri într-o stare de dorință de cunoaștere aprofundată, să te scoli noaptea și să așterni pe hârtie soluția găsită pe care ai căutat-o ani întregi de stăruință.
La drept vorbind, obținerea titlului de doctor nu este un must have decât pentru învârtiții vremurilor.
În societățile normale, de exemplu America, studiile doctorale le fac doar cei care se dedică cercetării, cei care urmează cariera academică sau intelectualii care au aprofundat în asemenea măsură un domeniu de cunoaștere încât vor să formalizeze rezultatele pe care le-au obținut.
Cu alte cuvinte, cercetarea, studiul, cunoașterea sunt scopul, iar obținerea titlului de doctor e o consecință. La noi, mulți se laudă că sunt doctori, dar nimeni nu le cunoaște opera.
Iar tot în aceleași societăți normale, furtul intelectual este aspru pedepsit, nu doar prin retragerea titlului, dar și prin interzicerea anumitor drepturi, mergând până la consecințe penale dacă sunt obținute foloase materiale necuvenite, mai ales din bani publici.
Domnule Ciucă, acuma fără supărare, să știți că pentru noi, ăștia care am mâncat multe eugenii printre rafturile bibliotecilor din toată lumea, e destul de ușor de făcut profilul intelectual al unui interlocutor, numai după câteva schimburi de vorbe sau după citirea câtorva rânduri.
Sunt convins că trageți cu pușca bine, că faceți diferența între o grenadă ofensivă și una defensivă sau că știți să desfaceți berea cu paftaua, dar când vine vorba de deschis gura, am observat că lucrurile se complică.
Nici nu vreau să mă gândesc mai departe la structurarea unui proiect de cercetare, la prezentarea unor finding-uri sau la dezvoltarea unui raționament.
Dacă în al 13-lea ceas, dumneavoastră veniți și ne aruncați praf în ochi despre reguli care erau doar pe vremea când ați făcut doctoratul sau ne aburiți că vă expuneți judecății academice a celor care v-au fost subordonați, înseamnă că picați testul de logică pe care chiar dumneavoastră l-ați sugerat.
Nu, domnule Ciucă, nu suntem proști, suntem doar toleranți, doar ocupați cu rigorile profesiei în care am ales să ne dăm doctoratul sau suntem scârbiți de mojiciile nesfârșite la care ne supune clasa politică, aproape fără excepție, de zeci de ani.
Vă anunț pe această cale că țara asta are oameni capabili să pună osul cu nădejde la dezvoltarea ei, oameni care au trudit pentru a dobândi un anumit nivel de cunoaștere, oameni care știu și pot să facă schimbarea de care avem atâta nevoie.
Doar că, ce să vezi, locurile de decizie sunt ocupate de generali cu ghilimele, de dottore, de profesori universitari fără bacalaureat și de armata de susținători care face scut în jurul imposturii, al furtului intelectual, al plagiatorilor, demagogilor și ipocriților.
Norocul celor ca dumneavoastră este că adevărații profesioniști care ar putea îndrepta lucrurile nu sunt atrași de posturile din care se fac manevre, de pozițiile de la butoane, de locurile cocoțate rupte de realitate.
Profesioniștii desăvârșiți au reușit în activitatea lor și sunt prea ocupați cu rigorile profesiei și prea dedicați carierei ca să mai aibă timp de pierdut și pe la partid sau pe la diverse agape deocheate.
Închipuiți-vă un profesor Daniel David de la Cluj, un doctor Octavian Jurma de la Timișoara sau un regizor Andrei Șerban jucând rolul de plagiator al lui Florin Roman, care și-a pariat cariera și onoarea pentru două săptămâni pe post de ministru.
Domnule general, vă bazați prea mult pe niște jocuri care vă depășesc sau pe niște tutori care vă joacă pe degete; de-acum încolo vă așteaptă investigațiile unor ziariști iscusiți, judecata unor foruri academice abilitate, scoaterea la iveală a unor detalii stânjenitoare și o opinie publică ostilă.
Într-o logică elementară, ne puteți spune care dintre cazurile precedente a scăpat basma curată din această menghină? Care este părerea oamenilor despre acele personaje, ce s-a întâmplat cu titlurile academice dobândite și câtă încredere mai pot câștiga aceștia?
Dacă chiar treceați prin zbaterile formării unui intelectual în angrenajul doctoratului, ați fi avut suficientă inspirație ca să rupeți rutina, să ieșiți în față, să recunoașteți și să prezentaţi scuze, iar atunci puteați miza pe omenia celor mulți și care au puterea de a înțelege slăbiciunile semenilor în drumul lor spre afirmare.
Ați ratat momentul, vă așteaptă momente penibile, situații caraghioase și multe bâlbâieli. Îmi aduc aminte că am avut la un examen un student care în luna iulie era îmbrăcat cu pulover și geacă cu multe buzunare și s-a așezat în ultimul rând al amfiteatrului, privea numai în jos și ținea mâna paravan la ochi. Vă las pe dumneavoastră să ghiciți de ce a procedat așa, ce a făcut în timpul examenului, cum am reacționat eu și cam ce notă a luat!
Iar noi ca noi, știm că celor ca dumneavoastră nu le pasă de părerile noastre, dar la cotitură vă așteaptă un Cîțu, un Ciolacu, iar aceștia sunt profesioniști în ale ipocriziei, imposturii și demagogiei și nu știu pe unde scoateți cămașa.
Așadar, domnule Ciucă, în loc să rămâneți generalul cu stele, ați devenit generalul cu ghilimele... sic!