Ei sunt 26, eu sunt unul singur, dar vor mai fi încă 75 de ocazii să împiedicăm asta, a spus Viktor Orban la postul național de radio, după ce, cu o zi înainte, părăsise sala de vot de la Consiliul European, fără a-și exercita dreptul de veto care ar fi blocat începerea negocierilor de aderare pentru Ucraina.
Până aici, nimic nou, strategia unui discurs în afară și un altul pentru națiune este una exersată de Viktor Orban, ca, de altfel, de mai toți liderii iliberali și autoritari. Această proiecție David versus Goliat e una care îi este plăcută lui Orban, la fel ca filmul la care se uită ritualic, după propriile confesiuni, A fost odată în Vest. Un western clasic, lupta dramatică pentru pământ dintre o familie și o companie feroviară care vrea să o mituiască, pentru a face o linie de cale ferată. Dreptatea pare că învinge, după o cursă cu drame și eroi, exact imaginea în care vrea liderul de la Budapesta să se proiecteze. De altfel, simplismul este singurul artificiu la care populiștii pot recurge: bine versus rău nu are nevoie de explicații suplimentare, ci de aparența unei lupte.
Trebuie să-ți înțelegi adversarii, trebuie să afli ce îi conduce în realitate, iar apoi, când gluma se îngroașă, nu trebuie să te temi de luptă și să te retragi, ci să pornești la atac și să învingi
Viktor Orban, citat în biografia scrisă de Paul Lendvai, Ungaria lui Orban, în limba română la Editura Polirom
O strategie pe care Viktor Orban tocmai a pus-o în scenă la Bruxelles, jucând în așa fel încât cele mai multe titluri de știri să sugereze că Uniunea Europeană a cedat în față lui și, mai mult, l-a și plătit/recompensat. A făcut gesturi ample, teatrale, menite să acopere precaritatea socio-economică în care și-a dus țara și izolarea alături de populiști și iliberali de rang minor.
Una era să fii considerat unul dintre cei doi copii teribili ai UE, alături de Polonia, și alta e să fii tratat drept un iliberal care stă lângă politicieni ca Le Pen, Fico și, de ce nu, Simion și Șoșoacă de București. Nici măcar Meloni nu l-a urmat pe Orban, ci a fost câștigată, cu o strategie bună, de partea liberală a Uniunii.
De fapt, ai cui erau banii și de ce i-a luat Viktor Orban?
Pentru a nu bloca decizia privind aderarea Ucrainei, Uniunea Europeană a decis să deblocheze o parte din fondurile care reveneau de drept Ungariei, dar țara nu le putea accesa, din cauza felului în care guvernul Orban nesocotea regulile statului de drept.
Sunt bani pe care Ungaria nu i-a putut folosi de doi ani, în vreme ce, de pildă, România a accesat fondurile, și asta a dat în vileag una dintre trăsăturile de fond ale regimului iliberal: el poate pretinde că are soluții doar pentru crizele pe care le creează, i.e. manualele cu homosexuali, care corup copiii maghiari, dar este complet neputincios în fața crizelor reale. În cei doi ani de blocare a tuturor fondurilor de la UE, calitatea vieții ungurilor a scăzut considerabil, cu o criză economică de proporții și o emigrație serioasă.
Fără banii Uniunii Europene, Viktor Orban nu s-a descurcat decât să polarizeze țara, să speculeze emoții primare în campania care i-a adus încă un mandat, pe fondul războiului declanșat de Rusia în Ucraina, să transforme Ungaria într-un pion al Moscovei, cu toate că trauma rusească vine imediat după cea a Trianonului, în memoria colectivă maghiară.
Banii deblocați erau, așadar, ai Ungariei, nu e vorba despre vreo sumă suplimentară pe care celelalte state UE o scot din buzunar, să asigure aderarea Ucrainei. Nici nu sunt bani care finanțează rezistența ucraineană sau războiul, așa cum, iarăși, narativul liderului de la Budapesta sună.
Deblocând doar o parte din bani, Uniunea Europeană a dejucat retorica orbanistă și a arătat maghiarilor că vocația pro-europeană este singura care le dă și demnitate istorică, și o viață mai bună, pentru că în ciuda votului dat lui Orban, și ale cărui resorturi sunt mai complicate, majoritatea covârșitoare a maghiarilor se declară pro-UE. Și Viktor Orban știe că nu are altă soluție decât să creeze atmosfera artificială de război între el, David, și ceilalți 26.
Totuși, un punct obține Viktor Orban, blocarea bugetului și a banilor pentru Ucraina, ceea ce pune presiune pe UE să modifice regulile și să spargă cerința unanimității, după cum spunea directorul de comunicare al Parlamentului European Jaume Duch Guillot, în interviul acordat spotmedia.ro:
„Pentru a preveni perioadele mai lungi de paralizie a UE, în special în ceea ce privește aspectele critice, încetarea dreptului de veto și acordarea de mai multă autoritate UE în domenii cheie precum sănătatea, energia, apărarea și politicile economice sunt elemente cruciale pentru progres.
Trebuie să fim capabili să protejăm mai bine statul de drept, libertatea, democrația și egalitatea. Parlamentul European abordează deja acest subiect. În cadrul sesiunii plenare din noiembrie, deputații europeni au votat un raport privind propunerile de modificare a tratatelor".