Cel mai mare câștig pentru Nicușor Dan al dezbaterii candidaților la prezidențiale de joi seară este faptul că a reușit pentru prima dată, printr-o adaptare la o situație surprinzătoare pentru mulți, să proiecteze o imagine de lider.
Oricât de tare s-ar mobiliza cei care conștientizează pericolul, dezbaterea societății – la care ne expedia în primele zilele ale campaniei în loc de răspuns la întrebările concrete și arzătoare – ea nu câștigă singură alegeri.
În mod evident, această schimbare de ton și atitudine a lui Nicușor Dan l-a luat prin surprindere pe George Simion, cel puțin în primele minute ale emisiunii. Profitând de această derută, Nicușor Dan a reușit să puncteze pe un subiect esențial, cel care, poate, ar trebui să devină decisiv în această campanie - economia.
Este foarte important că a reușit să lipească de George Simion turbulențele economice, ca o consecință a haosului pe care îl proiectează pentru România.
După cum este foarte important că, la final, a pus degetul pe duplicitatea lui George Simion, făcând din schimbarea acestuia de ton, către mai multă moderație, ceva pro business, patinajul pe temele Călin Georgescu și case de 35.000 de euro, nu motive de liniștire, ci, dimpotrivă, de alertă în fața impredictibilității și ipocriziei de care ar trebui să se teamă inclusiv susținătorii candidatului AUR.
- Replica cheie din dezbaterea Nicușor Dan – George Simion
- Cine va conduce Guvernul? Simion: „Un român care iubește pacea”. Nicușor Dan: „Mi-l doresc foarte mult pe domnul Bolojan”
În rest, desigur, fiecare dintre candidați a vorbit pentru bazinul său electoral, pe limba acestuia. Este motivul pentru care fiecare tabără și-a declarat favoritul câștigător.
În mod cert a fost o dezbatere mai bună, cum spuneam, pentru Nicușor Dan, dar pentru a fi câștigător, ar fi nevoie să se fi întâmplat un lucru pe care deocamdată nu-l putem cuantifica. Ar fi necesar nu doar să-și fi entuziasmat susținătorii deja câștigați, ci să fi reușit să mobilizeze decisiv alegători noi.
Sunt oameni în principiu moderați, neimplicați politic sau care s-au demobilizat din cauza dezamăgirilor succesive, pe care îi inhibă stridențele, au nevoie de predictibilitate și calm. În primul tur nu au avut simpatii, nu au fost captați de niciun candidat și nu pot fi aduși la vot decât de aversiunea față de extremă și turbulențe.
I-a speriat suficient George Simion încât să îi împingă spre Nicușor Dan? Rămâne de văzut, într-o săptămână se pot întâmpla multe.
Dar acest efort de captare a moderaților este și o chestiune de corect dozaj. Și din acest punct de vedere, pe măsură ce ne apropiem de finala prezidențială, dezbaterea publică devine irespirabilă.
Ambele tabere sunt radicalizate la maximum și rulează propaganda insistentă, sufocantă. Pe rețelele de socializare, ceea ce ar trebui să fie dezbatere și argumentație a devenit linșaj. Cine are nu o opinie diferită, ci un dubiu, un semn de întrebare, o ezitare este masacrat de majoritate ca trădător.
Limbajul diferă, stilistica diferă, starea de spirit și inteligența sunt asemănătoare. Și asta nu duce nicăieri.
Nu îi mobilizează pe cei a căror modificare poate întoarce rezultatul. Nu știu dacă ei pot fi convinși de cei care sar pe ei și îi trag de haine până le rup, de mâini până le luxează, de urechi până li se înroșesc. Asta n-o să-i facă mai interesați, ci doar exasperați și puși pe fugă.
Nu convingi un om prin reprimarea argumentelor sau a întrebărilor cu ocară sau etichete. Este cea mai sigură metodă să-l împingi în spirală tăcerii, în care să spună ca tine și să facă tot ca el.
Scria cineva pe Facebook după dezbatere: când mă uit la Nicușor Dan, îmi vine să-l votez, dar când mă lovesc de susținătorii lui, îmi trece.
Sigur că emoția puternică scoate la vot. Dar nu una care îi lezează fix pe cei care trebuie convinși.