În Guvernul României s-au creat două tabere în ce privește politica de vaccinare, ca și cum n-ar fi suficiente celelalte motive de dispută din coaliție. Din păcate, această polarizare în jurul procesului de vaccinare va avea consecințe neplăcute și va prelungi perioada de criză sanitară din țară.
O tabără e condusă de Vlad Voiculescu, ministrul Sănătății, care susține că vaccinarea ar trebui să se desfășoare etapizat, iar imunizarea persoanelor vulnerabile să fie o prioritate în cadrul procesului de vaccinare.
“Schimbăm strategia de vaccinare ca să îi protejăm cu prioritate pe cei care au cea mai mare nevoie! Programările noi din luna februarie vor fi deschise doar pentru categoriile la risc: persoanele peste 65 de ani, cei cu afecțiuni cronice și persoanele cu grad de handicap, imobilizate, imunodeprimate, însoțitorii lor și cele care locuiesc în același domiciliu”, a anunțat ministrul Vlad Voiculescu.
A doua tabără, reprezentată de prim ministrul Florin Cîțu împreună cu Valeriu Gheorghiță, coordonatorul campaniei de vaccinare, susține că obiectivul procesului de vaccinare este de a imuniza cât mai mulți oameni într-un timp cât mai scurt.
“Este foarte important să se vaccineze cât mai multă lume”, a declarat premierul Florin Cîțu, într-o conferință de presă.
Privite de la distanță, ambele abordări sunt corecte, dar diavolul, după cum se știe, se ascunde în amănunte.
Cum ajungi cu vaccinul la cât mai multe persoane în vârstă și bolnavi cronici?
Obstacolul principal care se ridică în calea campaniei de vaccinare e acela că lipsește obiectul acesteia, adică vaccinul.
Peste 100.000 de oameni au fost reprogramați, iar unele centre au trimis oamenii acasă pentru că nu mai aveau doze.
Această criză era previzibilă, fiind provocată de faptul că Uniunea Europeană a aprobat vaccinurile și a încheiat contractele cu întârziere față de SUA și Marea Britanie. Decalajul de cel puțin o lună se simte acum când livrările de ser sunt reduse, iar această situație va dura cel puțin până la jumătatea lunii februarie.
În situația unei crize de vaccin, dar și a unei infrastructuri deficitare de programare și de control al procesului de vaccinare, abordarea ministrului Voiculescu, în opinia mea, e mai pragmatică.
E important ca dozele pe care le primim în prima fază să meargă cu prioritate către persoanele în vârstă și bolnavii cronici, astfel încât, împreună cu măsurile de distanțare și purtarea măștii, în două luni să scădem rata de mortalitate și numărul persoanelor internate în secțiile de terapie intensivă.
De altfel, vaccinarea cu prioritate apare chiar în documentul oficial, Strategia Națională de Vaccinare, aprobată în CSAT și devenită lege.
Obiectivul campaniei de vaccinare este: “să contribuie la reducerea morbidității și mortalității ca urmare a infectării cu virusul SARS-CoV-2 și, prin aceasta, la menținerea capacității de asistență medicală din partea sistemului public de sănătate și la limitarea efectelor negative pe care pandemia de COVID-19 le-a produs asupra societății, economiei și vieții oamenilor”.
Obstacolul major al acestei abordări e că autoritățile trebuie să facă eforturi suplimentare pentru a ajunge cu vaccinul la cât mai multe persoane în vârstă și bolnavi cronici, undeva în jurul a 4,5 milioane de oameni aflați în această categorie, conform datelor oficiale.
La aceste persoane, cel mai ușor se ajunge prin medicii de familie, dar aici apare o altă complicație generată de logistica necesară pentru a administra vaccinul Pfizer care trebuie depozitat la -80 de grade Celsius, trebuie transportat în containere cu gheață carbonică și e nevoie de o procedură pentru a scoate cel puțin șase doze de vaccin dintr-o sticluță.
AstraZeneca, doar pentru segmentul de populație 18-55 de ani, reprezintă o nouă complicație logistică
Vaccinul mai ieftin și care nu necesită condiții excepționale de păstrare, e vorba de cel produs de AstraZeneca, deși a fost aprobat de Agenția Europeană a Medicamentului pentru uz general, mai multe agenții naționale au recomandat folosirea lui doar pentru persoane cu vârsta sub 65 de ani.
Decizia are legătură cu faptul că în testele de faza a treia, pe zeci de mii de persoane, compania a înrolat prea puțini voluntari din categoria persoanelor cu vârsta peste 65 de ani.
Atât premierul cât și coordonatorul campaniei de vaccinare au declarat de la început că AstraZeneca va fi folosit în România doar pentru persoanele cu vârsta între 18-55 de ani. Agenția Națională a Medicamentului din România s-a pronunțat și ea cu privire la segmentul de vârstă pentru care poate fi folosit vaccinul, acesta fiind 18-55 de ani, urmând ca intervalul de vârstă să fie revizuit după apariția unor noi date științifice.
“În urma recomandărilor transmise de Ministerul Sănătății, Agenția Națională a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale din România (ANMDMR), precum și de Grupul Științific din CNCAV, ținând cont de precizările din Rezumatul Caracteristicilor Produsului (RCP) și de studiile disponibile până la momentul autorizării condiționate de punere pe piață, în România, vaccinarea împotriva COVID-19 cu vaccinul AstraZeneca este recomandată pentru grupa de vârstă 18-55 de ani, cu posibilitatea creșterii acestui interval, în funcție de apariția noilor date științifice. De asemenea, intervalul de timp recomandat între cele două doze este de 8 săptămâni”, se arată într-un comunicat oficial.
Franța și Germania au decis 18-65, Italia, 18-55.
Aprobarea AstraZeneca doar pentru 18-55 în România va genera noi probleme de logistică, programare și inoculare.
Când 10 milioane nu e suficient. De ce?
Abordarea să vaccinăm cât mai mulți și cât mai repede, susținută de premierul Cîțu și de medicul militar Valeriu Gheorghiță, la prima vedere pare simplă, generoasă și eficientă.
“Până în luna septembrie vom vaccina 10 milioane de români cu ambele doze”, a declarat premierul Florin Cîțu.
Cel mai mare pericol, atât pentru România cât și pentru actualul prim-ministru, va fi ca acesta să reușească să-și ducă la îndeplinire obiectivul, dar pandemia să rămână încă o amenințare puternică la adresa populației.
Pentru că ne aflăm cu toții pe un teren necunoscut, în opinia mea, ar fi nevoie ca autoritățile să urmărească obiective realizabile astfel încât într-o perioadă scurtă de timp să se obțină efecte vizibile în lupta cu pandemia.
De exemplu, Israelul, un model în ce privește viteza de vaccinare, a imunizat până acum 5,2 milioane de oameni cu cel puțin o doză, iar dintre aceștia, peste 2 milioane au primit ambele doze. Israelul are o populație de 9,2 milioane de oameni, deci a imunizat 57,02% din totalul numărului de locuitori, cel mai mare procent din întreaga lume, peste jumătate din țară.
Virusului, conform datelor, nu-i pasă de acest succes. Rezultatul este unul mai mult decât pesimist. Deși studiile pe segmente de vârstă arată bine, virusul nu a dispărut și are încă o mare masă de manevră. Nu se văd semne vizibile de limitare a epidemiei.
În data de 3 februarie s-a înregistrat un număr de 8.896 de noi infectări, cel mai mare din ultimele două săptămâni. Recordul de infectări pentru o zi, de la începutul pandemiei, este de 11.316 și a fost atins în data de 23 septembrie, cu două luni înainte de începerea campaniei de vaccinare.
În ce privește mortalitatea provocată de epidemie, în data de 3 februarie au decedat 61 de persoane, recordul de decese fiind înregistrat în 20 ianuarie atunci când 101 oameni și-au pierdut viața.
În această criză, de la optimism la pesimism e o cale foarte scurtă
Experiența Israelului de până acum arată că există o bună posibilitate ca vaccinarea a 10 milioane de oameni să nu schimbe mare lucru în România în ce privește rata de infectare și mortalitatea provocată de virus.
E adevărat, cei doi indici nu mai cresc, dar nimeni nu va putea susține la sfârșitul lunii septembrie că am scăpat de epidemie.
Conform unor estimări independente, va fi nevoie de vaccinarea a mai mult de 13 milioane de oameni dintr-o populație de 19,16 milioane cât are România, fiind necesare cel puțin 26 de milioane de doze pentru a limita răspândirea pandemiei.
Din 27 decembrie, data în care a început campania în țara noastră și până acum au fost vaccinate, cu cel puțin o doză, 800.000 de persoane. Suntem pe locul 6 în Uniunea Europeană și am egalat Rusia, cu precizarea că vin puține informații despre procesul de vaccinare coordonat de Kremlin.
Călătoria până la capătul pandemiei va fi lungă și grea, iar dacă nu se ajunge rapid la o soluție comună, iar conflictele din guvern se vor acutiza pe această temă s-ar putea, în opinia mea, ca pe actorii principali să nu-i prindă victoria în fața virusului în funcții.
În România n-au fost vaccinate niciodată 13 milioane de oameni într-un an de zile. Infrastructura de programare e o glumă, iar la cea de vaccinare încă se lucrează.