Gata, s-a încheiat războiul de șicanare a primarilor nou aleși. După o lună, când importante primării din capitala țării au funcționat cu manageri interimari, cărora le ardea mai mult de contestarea scrutinului decât de treburile primăriei, s-a dat verdictul definitiv: scrutinul a fost corect, ceea ce ne era clar tuturor, încă de la sfârșitul lunii trecute.
Gabriela Firea și Dan Tudorache nu mai au nicio cale să tărăgăneze instalarea lui Nicușor Dan și a Clotildei Armand, care de altfel s-au și instalat în funcții.
Amândurora li s-a părut mai frumos să plece umiliți și cu coada între picioare decât să se retragă demni, eventual predând cheia biroului într-un cadru solemn, ca doi gentelmeni europeni, nu ca doi mahalagii balcanici.
Ultima hotărâre i-a redus la tăcere. Mă miră că încă nu s-au adresat la vreo Curte de pe la Haga, Strasbourg, Veneția sau la Tribunalul Suprem al Galaxiei, să vadă lumea întreagă cum se ceartă niște dâmbovițeni, apărându-și orgoliile, cam cu fustele-n cap.
Firele duc inevitabil la PSD, dar și la Antenele prietene
Timp de o lună după alegeri, Primăria Capitalei și cea a unui important sector au funcționat în derivă, ca vasul-fantomă. Nu mi-aș fi dorit să mă aflu în pielea angajaților de acolo, învârtindu-se haotic într-o instituție fără busolă.
Poate nici Firea, nici Tudorache n-au simțit tâlcul cuvintelor înscrise de latinul Vergillius, în Eneida: „Una Salus Victis Nullam Sperare Salutem”, adică, mai pe românește, „singura salvare a celor învinși este să nu spere la vreo salvare”.
Evident, bucureștenii au fost păcăliți de cineva, care se ascunde și azi după deget, în loc să recunoască bărbăteşte: „eu am fost generalul războiului piedut”.
52 de contestații scrise ca la indigo, cu singurul scop de a salva onoarea pierdută a Gabrielei și alte 125, redactate cam tot în același stil și exact în același scop, dar pentru alt client, lasă de înțeles că treaba a fost bine organizată.
Iar, dacă a fost organizată, înseamnă că a avut un organizator. N-ai de unde ști cine este organizatorul în cauză, dar nici nu trebuie să fii mare înțelept, ca să simți cum toate firele duc în direcția PSD, inclusiv niște Antene prietene, care sugerează că jupânul îl plătește pe cel care-l servește.
Când câștigăm, triumfăm. Când pierdem, ne spălăm ca Pilat din Pont
Nu sunt eu cel îndreptățit să caute vinovatul, dar intuiția îmi spune că însuși liderul PSD Marcel Ciolacu căuta continuarea scandalului, în loc să încurajeze intrarea rapidă și fără excese în normalitate.
Căci iată ce rostea dânsul în ziua de 5 octombrie, la aproape zece zile după încheierea scrutinului: „Cred că, cel puţin la Sectorul 1, domnul Dan Tudorache trebuie să meargă mai departe în instanţă, să-şi apere drepturile”.
Observați nuanța? „Cel puțin la Sectorul 1”. Adică, ar fi de dorit și la alte sectoare, oriunde se poate face scandal, oriunde se poate tărăgăna instalarea noilor primari, inclusiv la Primăria Generală a Capitalei, un loc unde zarva, provocată de neastâmpărata Firea și formatorul de opinii A3, atingea paroxismul.
În opinia mea, spusele domnului Ciolacu trebuie înțelese precum înțelepciunea legendarei Pythia, totdeauna ca un fel de du-te, vino. Căci, dacă Dan Tudorache era încurajat să lungească tevatura prin instanțe, ca să-i pună cât mai multe bețe în roate doamnei Clotilde Armand, de Gabriela Frea părea că se cam ține departe liderul PSD, dacă suntem atenți tot la niște cuvinte ale domniei sale, rostite cam tot pe atunci:
„Sunt foarte mândru de doamna Firea, pentru această decizie de a merge singură, pe picioarele ei şi de a-şi asuma acest risc de a se lupta cu toată lumea”.
Ceva, ca la Pilat din Pont: a pierdut mergând pe picioarele ei, nu pe mâna partidului, partidul nu se bagă, dar e mândru de ea. Dacă ar fi câștigat, ar fi fost bravo partidului, dacă a pierdut, noi ne spălăm pe mâini, întrucât doamna Firea a mers singură.
Când va veni apa caldă? Norocul lui Nicușor Dan
Libertatea de a crea harababură nu există nicăieri
Recapitulând, mă gândesc la peripețiile Firei și ale lui Tudorache, la felul cum s-a implicat Ciolacu, la firele tărășeniei care duc direct spre PSD, la contestatarii prieteni rămași cu buzele umflate, la comentatorii Antenelor rămași și ei umflați tot la buze și mă întreb: este posibil ca niște nemulțumiți din două primării să blocheze activitatea instituţiilor numai ca să apere interesele foștilor lor șefi, pierdute la scrutin?
Parcă îi văd pe avocații chichițelor explicându-mi să stau în banca mea și să fiu cuminte, întrucât legea s-a respectat ad litteram. Oameni buni, legea nu are numai o anumită literă, ci și un anumit spirit. Iar spiritul legii îi protejează dreptul fiecărui cetățean de a petiționa pentru a-și revendica interesele sale, nu și dreptul unei şleahte de a bulversa instituțiile statului cu petiții copiate ca la indigo, pentru a apăra interesele unui Tudorache sau ale unei Firea.
Contestațiile unui grup scrise individual reprezintă un abuz și n-ar fi pentru prima oară când se folosește în mod abuziv litera legii, trecându-se cu nonșalanță peste spiritul ei. CCR știe de ce.
Nu sunt deloc convins că dreptul de petiționare, pentru a-ți apăra interesul, este același lucru cu dreptul de a organiza grupuri de cetățeni, anume ca să depună fiecare câte o contestație, în aceeași problemă, pentru a apăra interesele altuia, decât cel ce petiționează.
Este ușor de înțeles. Dacă cineva se face că nu înțelege, acela mi se pare ori prost, ori rău intenționat. Tertium non datur.
Cine a organizat această harababură, acela și-a asumat automat consecințele pentru blocarea funcționării normale a Primăriei Sectorului I și Primăriei Capitalei. Acela trebuie să răspundă. Logica spune că este imperios ca el să fie găsit și pus să dea socoteală în fața justiției.
Până la urmă, îmi pun o întrebare elementară: va sesiza cineva justiția urmare faptului că, prin abuz, a fost blocată activitatea celei mai mari primării din țară, plus cea a unui sector? Se va sesiza justiția singură, o vor sesiza alții sau va rămâne totul în coadă de pește, așa cum au mai rămas și altele, destule?
POST SCRIPTUM:
Presa informează că cei doi mari perdanți din Capitală, Firea și Tudorache, figurează amândoi pe locuri eligibile în listele de candidați la alegerile parlamentare, deși au pierdut la cele locale, repudiați de propriul lor electorat și, în cele din urmă, compromişi în fața tuturor, după ce s-au dat într-un spectacol, ca de circ.
Știți ce mesaj citesc aici din partea PSD către români? Degeaba respingeți voi, fraierilor, candidații noștri la urne, că noi tot știm să vi băgăm pe gât la scrutinul viitor! Asta, firește, pentru că putem!
Halal integritate, domnu’ Ciolacu, mișto reformare!