Tinerii reprezintă 16% din populația României, iar peste 90% dintre ei nu au încredere în partide, Parlament și Guvern, dar sunt deciși să participe la schimbare. Tinerele votează total diferit față de tineri.
Cât de grav e faptul că tinerii nu cred în democrația autohtonă? În instituțiile statului? În viitorul lor în România? Cum le va afecta votul această neîncredere în politica autohtonă și în instituții?
Dintr-un sondaj făcut de IRES în luna martie, rezultă că la europarlamentarele din 9 iunie 18% ar vota Alianța PSD-PNL, 15% dintre tineri ar vota cu AUR, 14% Alianța Dreapta Unită. La alegerile parlamentare tinerii preferă în marja de eroare aproape la egalitate: AUR (16%), USR (14%), PNL (14%). PSD este în scădere la acest segment de vârstă, unde este cotat cu 12%, iar formațiunea Dianei Șoșoacă este preferată de 5%.
Există o diferență mare între felul în care votează tinerele și ceea ce-și doresc tinerii. Bărbații preferă în mai mare măsură o formațiune radicală: astfel, între votanții AUR, 27% sunt bărbați și 18% femei. La USR proporția pare similară 25% bărbați și 14% femei, în vreme ce la partidele tradiționale femeile sunt majoritare: la PNL, 26% sunt femei și 15% bărbați, iar la PSD 21% femei și 13% bărbați. Nu e prea clară falia care diferențiază genul, prima senzație este că femeile tinere resping radicalismul, indiferent din ce parte vine.
O analiză globală publicată de cursdeguvernare.ro sugerează că femeile au devenit în ultimii ani mai liberale decât bărbații, că decalajele ideologice de gen cresc și că sunt agravate de proliferarea smartphone-urilor și a rețelelor sociale: tinerii bărbați și femeile stau din ce în ce mai mult în spații separate și experimentează culturi separate.
Deocamdată, printre tinerii români există și o tendință clară spre autoritarism, fiindcă 75% și-ar dori lideri puternici care să nu piardă timpul cu alegeri și cu discuții în Parlament. În aceeași măsură se observă o majoritate clară pro-atlantistă de peste 70% și o preferință sub 25% pentru partidele radicale (AUR+ Șoșoacă).
Neîncrederea în sistemul politic este însă cumva asemănătoare cu ceea ce se întâmplă la nivel european. Un sondaj la nivelul UE dat ieri publicității arată că doar 38% din totalul tinerilor UE cred că votul reprezintă cel mai eficient instrument politic pentru a influența realitatea (Eurobarometru, mai 2024).
Nu e clar care ar putea fi celelalte instrumente, dar în mod evident majoritatea tinerilor din Europa nu crede că votul poate duce la o reală schimbare. Cu toate acestea, 64% dintre ei declară că vor vota la alegerile din 9 iunie, iar 67% dintre tinerii din UE cred că politicile europene au impact direct în viața lor.
În România, există un optimist sănătos printre tineri, fiindcă peste 60% dintre ei cred că grupul lor de vârstă va putea să schimbe lucrurile.
Pesimiștii sunt deci în minoritate (IRES, martie 2024). Oricum, optimiștii mizează pe o colaborare cu generațiile mai în vârstă pentru această schimbare, iar peste 60% din totalul tinerilor autohtoni cred că pot ajuta schimbarea implicându-se în activitatea unor organizații neguvernamentale, în participarea la ședințele deschise ale autorităților locale, în raportarea problemelor lor mai departe.
Numai circa 15% se consideră pregătiți să intre într-un partid politic și nici nu există o mare preocupare din partea formațiunilor pentru a-i atrage.
Instituțiile statului nu le dau prea multă importanță tinerilor, partidele îi ignoră, fiindcă voturile lor sunt prea puține, Guvernul face doar proiecte pe hârtie pentru ei, reformele din educație sunt întârziate și demodate. Se întâmplă însă schimbări substanțiale în felul de a gândi al tinerilor, care va lua prin surprindere clasa politică și va avea efecte majore asupra viitorului. România nu se pregătește pentru această etapă.