Acest text se adresează în primul rând tinerilor, adică celor care privesc la viitorul în care urmează să-și construiască viața și carierele.
La orizont se văd, însă, norii schimbărilor de paradigmă: un cumul de 5 factori vor aduce modificări substanțiale în maniera de funcționare atât a economiilor, cât și a societăților.
Consumerismul – pe care s-a bazat în ultimele decenii economia occidentală – e asaltat din toate părțile de crize de mai multe feluri și e greu de presupus că va rezista.
Din acest punct de vedere, textul se adresează și celor aflați la apogeul vieții profesionale și personale: societatea însăși va trebui să se adapteze la criza consumerismului.
Consumerismul – definit ca ordinea socială și economică în care aspirațiile celor mai mulți indivizi includ achiziția de bunuri și servicii peste necesar, adesea ca subliniere a poziției dobândite – a apărut în societățile occidentale în secolul XX, dar a luat avânt îndeosebi după 1971, anul în care băncile centrale au început să emită bani fiduciari (fiat money), fără vreo legătură cu aurul sau cu vreun alt activ.
Din acel moment, guvernelor occidentale le-a fost tot mai greu să reziste cerințelor maselor populare de a stimula consumul pe orice căi – chiar cu prețul creșterii inflației, a deficitelor bugetare și datoriilor publice.
România a intrat relativ târziu, după anul 2000, în acestă febră a consumerismului, dar a făcut-o cu o râvnă deosebită, vrând parcă să recupereze deceniile pierdute.
Astfel, modelul de creștere ales de public (producători și consumatori) și validat de politicieni, a fost în România unul bazat pe consum, spre deosebire de Cehia, Polonia și Ungaria, care, urmând modelul german, și-au bazat creșterea economică pe export. Consumul duce la creșterea importurilor și este finanțat prin creșterea datoriei externe.
Dar, odată cu declanșarea, în anul 2022, a agresiunii ruse în Ucraina, au fost puse în mișcare o serie de tendințe care prevestesc declinul modului de viață consumerist.
1, Dividendul păcii a dispărut. Statele democratice vor trebui să se reînarmeze, cel puțin până la limita minimă de 2% din PIB, dacă nu și mai mult. România, care în 2023 a cheltuit doar 1,6% din PIB pe apărare, are mult de recuperat în acestă privință.
În disputa „guns versus butter” (tunuri versus unt), relocarea resurselor înspre înarmare va însemna, automat, o reducere a resurselor alocate consumului.
2, Dividendul globalizării este pe cale să dispară. În noua realitate geopolitică, caracterizată de blocuri economico-militare rivale, este firesc ca statele occidentale să încerce să aducă mai aproape de casă fabricarea unor bunuri, prin procese de nearshoring și friendshoring.
Numai că acestea vor avea drept consecință o scumpire a respectivelor produse, care nu vor mai beneficia de mâna de lucru ieftină din țări cu regimuri autoritare. Ca atare, și consumul va avea de suferit.
3, Marea majoritate a pământurilor rare, esențiale pentru economia viitorului, se află concentrate în China. Aceasta înseamnă că o serie de componente esențiale pentru automobile electrice, panouri solare, smartphone-uri etc. vor fi greu de găsit sau vor avea prețuri prohibitive.
Rezultă că producătorii de astfel de bunuri vor trebui să le reproiecteze cu o durată de viață cât mai lungă (punând o surdină activităților de publicitate și marketing), așa cum se petreceau lucrurile în anii ’50-’60 ai secolului trecut.
Iar dacă producătorii occidentali vor refuza să se adapteze, probabil că vor fi obligați de guverne, confruntate cu o penurie de materii prime strategice. Totodată, refolosirea și returnarea bunurilor de către consumatori vor fi din nou premiate, cu sume mult mai mari decât în trecutul apropiat.
Citeşte integral analiza lui Valentin Lazea: Cinci tendințe care prevestesc declinul consumerismului pe Curs de Guvernare