Nimic nu era mai palpitant în campaniile electorale din alți ani decât sondajele. Îți făcea plăcere să citești cum se bat cap în cap concluziile sondatorilor, să le dai dreptate unora, să-i contrazici pe alții, să guști din farmecul răstunărilor de situații și să-ți zici în sinea ta: eu am gândit mai bine ca ei!
S-au dus acele vremuri. În zilele premergătoare alegerilor de atunci, când efervescența era maximă, fiecare partid și fiecare post TV își avea propriile sondaje, le etala ostentiv în public, ca să-l gudure pe cel care plătește și să-i fie de bun augur la vot.
Astăzi ai zice că nimeni nu mai pare interesat de asemenea previziuni și chiar s-a creat o impresie de apatie generală. În opinia mea, faptul ar merita oarecare comentarii.
Lumea nu mai crede în cifre
Trebuie să recunoaștem că însăși noțiunea de sondaj a căzut în desuet. Asta nu de azi, de ieri. An de an, sondajele au decepționat publicul. Țineți minte prezidențialele din 2004, când îl dădeau câștigător la distanță pe Adrian Năstase? Noaptea târziu, am aflat cu stupoare victoria lui Traian Băsescu, nebănuită și neprevăzută de niciun sondaj.
Dar de celelalte prezidențiale, din 2009, vă mai amintiți? Atunci, contracandidatul aceluiași Băsescu apucase să soarbă din șampania victoriei, rostind câteva cuvinte memorabile: „Mihaela, dragostea mea!”. Nu le rostea în baza sondajelor, ci chiar după primele exit-poll-uri. S-a culcat seara ca un învingător și s-a trezit dimineața aflând că învingătorul se numește Traian Băsescu.
Dar ce ziceți de prezidențialele din 2014, prezise de toți sondatorii în favoarea lui Ponta, însă câștigate detașat de Klaus Iohannis, după numărătoarea celui de-al doilea tur?
Firește, știința sondării publice nu este exactă, ca matematica. Există totdeauna o marjă de eroare. Aceasta este comunicată publicului chiar de sondator și se situează undeva în jur de 3%. Dar în toate exemplele citate mai sus au fost răsturnate spectaculos orice calcule.
Evident, încrederea în sondaje a publicului s-a prăbușit iremediabil. Și, totuși, nu asta pare să fie principala cauză pentru care nu suntem răsfățați și în acest an cu mulțimea sondajelor ca altădată.
Oare nu se mai fac sondaje sau se fac, dar nu se comunică în public?
Pentru fiecare campanie, partidele parlamentare primesc subvenții în valoare de zeci de milioane de lei. Deci sunt bani. Și nu stă în spiritul politicienior dâmbovițeni să lase nefolosiți niște bani primiți pe degeaba. Logica spune că sondarea opiniei publice se face ca și altădată, dar nu totdeauna beneficiarilor le convine să facă publice rezultatele obținute.
Eventual, ne vântură pe la nas nișe rezultate fragmentate sau mici constatări, convenabile lor. Nu mai mult.
Doamna Gabriela Firea lasă de înțeles că îi devanseză zdravăn pe toți contracandidații din Capitală, Nicușor Dan a anunțat oficial că dânsul are un avans de 2,5 puncte procentuale față de ea, Traian Băsescu știe și el cam pe unde se situează, dar niciunul nu oferă datele complete ale sondajului, denumirea instituției care l-a efectuat și – mai ales – informații despre cine l-a comandat și l-a plătit. Omerta.
Alții se comportă ca și cum nici nu i-ar interesa părerea electoratului. Refuz să cred că domnul Tăriceanu, dornic să se vadă primar general, n-a comandat o investigare sociologică, plătită de ALDE. Dar este și mai puțin plauzibil ca domnii Ponta și Negoiță, susținătorii unui candidat pe care recunosc că nu-l rețin nici ca nume, n-ar fi curioși să știe cât de departe se situează preferatul lor față de Dan, Firea și chiar Băsescu. Chiar nu-i interesează?
Domnul Rareș Bogdan a cercetat recent în teren intențiile de vot ale românilor din zona Moldovei și declară că domnia sa contează pe un succes răsunător al dreptei în județele vizitate. Contează, pe ce bază? Pe simplul fapt că, trecând în goană prin zonă, a prins câteva impresii? Mă îndoiesc că experimentatul Rareș Bogdan n-ar avea în sertar sondaje precise care să-l încurajeze la asemenea declarații.
Gabriela Firea (PSD) e la egalitate cu Nicușor Dan (PNL-USR-PLUS). Prezența la vot va fi decisivă
La rândul său, Marcel Ciolacu îi îndeamnă pe colegii din PSD, „să rămânem cel mai mare partid din România”.
Dacă ar fi avut vreun sondaj care să-i justifice îndemnul, cu siguranță l-ar fi dat publicității. Deduc că, dacă nu-l dă, înseamnă că ori nu-l are, ori îi este groaznic de incomod.
Iar cele spuse sunt simpli cai verzi pe pereți, ceva în genul cum se lăuda Viorica Dăncilă, într-o joi din noiembrie trecut: „eu luni mă voi instala la Cotroceni”. Chiar credeți că nu aflase Dăncilă din sondaje că, peste câteva zile, se va instala la Videle?
Cine are interesul să păstreze sondajele la secret?
Hai, să-i luăm pe rând:
- PSD, pustiit după ce s-a văzut măturat de uraganul Dragnea și de tornada Dăncilă, s-a pomenit și cu un tsunami Ciolacu, după ce nu i-a mers încercarea de înlăturare a actualului guvern, așa cum e el, însă singurul cu experiență pe frontul pandemiei.
- Dar PSD și-a tras singur un bumerang în cap, prostindu-i pe români cu creșteri salariale, deși au înțeles până și copiii că banii nu există. Românii știu un proverb: de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere. Nu cred că pomenile electorale mai ajută la sondaje, iar la urnă cu atât mai puțin.
- Nici PNL nu are interesul să facă public rezultatul sondajelor sale. Nu dispune de creșterile spectaculoase pe care conta acum câteva luni, iar lupta cu pandemia a erodat credibilitatea. Nu este mobilizator să te resemnezi în preajma algerilor: n-am crescut, dar bine că n-am scăzut.
- Partidulețele mici n-au avut vreodată interesul să se laude cu sondajul. Cine s-ar lăuda? ALDE, bănuit mereu sub stacheta celor 5%? Ponta, care luptă din greu să sară peste stachetă? UDMR, care își cunoaște dinainte rezultatele, chiar și fără sondaj? PMP, partidul domnului Băsescu, care nu cunoaște altă plăcere mai mare decât să ne țină pe toți în suspans?
- Mai este și USR, dar n-aș comenta. Cu sondaj sau fără, tot acolo stă.
Concluzia este simplă: bani s-au dat, sondaje s-au făcut, rezultatele se cunosc, dar nimeni nu este interesat să afle și alții ceea ce tocmai a aflat el despre sine însuși.
Cine sunt cei 85 de candidați la primăriile de sector din București