E o naivitate să fi crezut că la congresul PPE putea fi rezolvată și ultima etapă, terestră, a chestiunii Schengen pentru România. Iar alimentarea așteptării că se putea întâmpla așa ceva reprezintă o manipulare cinică electorală, transformată în bumerang pentru liberali.
Ceea ce s-a întâmplat la reuniunea popularilor de la București a fost în primul rând un mercato de funcții în viitoarea configurație post-electorală a instituțiilor europene. Toate partidele din PPE numai la asta se gândesc acum. Și politicienii români doar la asta se gândesc. Chiar agitația în jurul temei Schengen este electorală, menită să arate electoratului cum se luptă ei.
Dar, desigur, cea mai mare opinteală românească la congresul PPE a fost să îi asigure lui Klaus Iohannis o nouă dregătorie, de această dată la nivel UE.
De altfel, discursul președintelui român în cadrul congresului a fost eminamente electoral în interes propriu, pentru urechile celor care trebuie să-l numească într-o nouă funcție. În paranteză fie zis, este suprarealist să-l auzi pe Klaus Iohannis, un lider absent, egocentric și sfidător, vorbind despre mai bună comunicare, despre distanța dintre cetățeni și instituții, despre nevoia de a asculta și înțelege oamenii, de a răspunde așteptărilor lor.
O miză electorală a făcut din congresul PPE și AUR, care a venit să țipe în fața Romexpo o lozincă ridicolă, dar probabil de impact pentru electoratul lor – Ursula, nu uita, România nu-i a ta!
Cancelarul Nehammer, nomina odiosa, este și el în campanie electorală, iar mișcările lui trebuie evaluate realist, din această perspectivă. În Austria, care se pregătește și de alegeri europarlamentare, și de alegeri legislative în toamnă, tema migrației este de maximă importanță, pentru că țara, destul de mică, este sufocată de migranți, iar efectul este ascensiunea extremei dreapta.
Pentru austrieci și interesele lor și-a rostit Nehammer discursul la București, pentru ei a vorbit despre control și asistență la granițe, despre proceduri de repatriere, nu pentru români și nu știu ce afișaj stradal pregătit de o televiziune din România care călărește, la rândul ei, tema Schengen. Și tot pentru ei a comunicat, după întâlnirea cu Klaus Iohannis, că sistemul Schengen nu poate fi extins.
Dacă e să analizăm la virgulă, Nehammer joacă pe muchie de cuțit, eludând cumva pentru ai lui că extinderea Schengen se va produce efectiv din 31 martie, că decizia este ireversibilă, iar intrarea cu frontierele terestre este totuși doar o chestiune de timp.
Greșeala a fost a celor care au creat așteptarea că Nehammer ar putea veni cu darul la București, știind foarte clar că este total nerealist. Și nu e de mirare că, după cum puncta Mihai Tudose la Europa FM, congresul a părut, din perspectiva românească, o fâsăială.
De ce așteptarea era nerealistă?
Cancelarul austriac este prins între ciocan și nicovală. Pe de-o parte, interesul bussines-ului austriac este să renunțe la poziția singulară în cazul Schengen. De altfel, presiunea aceasta a și ajutat major pentru deblocarea intrării cu frontierele aeriene și maritime. Ca un detaliu, și Austria a intrat în Schengen exact la fel, în două etape.
Pe de altă parte, extrema dreapta, FPÖ, este pe primul loc în sondajele din Austria cu un scor foarte periculos în sondaje, 28-30%. Dacă guvernul austriac cedează acum total în chestiunea Schengen, efectul electoral ar fi major, mai ales după ce același guvern a dat vina pe România și Bulgaria pentru migrație.
Și, pragmatic vorbind, pentru România și românii rezidenți sau cetățeni austrieci, o victorie zdrobitoare a extremei dreapta și un guvern de extremă dreapta la Viena ar fi un scenariu teribil.
Așadar, cel mai realist ar fi să înțelegem că nicio schimbare privind Schengen nu este posibilă înainte de alegerile din toamnă din Austria. Abia atunci este chiar probabilă o deblocare, în condițiile care nu mă îndoiesc că fac deja obiectul negocierilor purtate așa cum și unde este normal să fie purtate, nu în public cu strigăte.
Până acolo ar trebui să ne preocupe felul în care vom gestiona prima etapa a integrării în Schengen, pentru că, în buna tradiție românească, deși așteptăm momentul de ani de zile, deși până la momentul intrării în vigoare a noilor prevederi a rămas mai puțin de o lună, aeroporturile nu sunt pregătite, se caută tot felul de improvizații și e mare riscul să confirmăm suspiciunile că nu suntem în stare să gestionăm noul statut.