Hotărârea nedefinitivă, dar executorie a Curții de Apel Ploiești privind anularea și suspendarea, până la decizia definitivă, a Hotărârii CCR nr. 32/2024, prin care au fost anulate alegerile prezidențiale, este inexplicabilă din punct de vedere juridic.
Explicația o găsim în toate hotărârile judecătorești, inclusiv ale ÎCCJ, care au respins până acum toate acțiunile pe această temă ale echipei de avocați ai lui Călin Georgescu: nu este de competența instanțelor de judecată să anuleze sau să suspende hotărârile CCR.
Că e bine sau rău așa, putem discuta, dar în acest moment aceasta este situația.
Și este extrem de improbabil ca ea să rămână definitivă, după ce se va judeca recursul la ÎCCJ, formulat deja de Parchetul Curții de Apel Ploiești. Ar putea dura, însă, pentru că judecata nu poate avea loc decât după ce judecătorul de la Ploiești redactează motivarea.
Interesant este însă acum ce efecte poate avea această suspendare. După cum arată juriștii, Hotărârea 32 a avut două elemente. Pe de o parte - anularea alegerilor, care și-a produs efectele, deci nu mai e nimic de suspendat. Pe de altă parte, organizarea unui nou proces electoral care este în curs.
Doar că suspendarea de la Ploiești nu face nicio referire la toate actele normative de organizare a alegerilor din mai.
Acesta este motivul pentru care BEC a evitat haosul și a comunicat că nu suspendă procesul electoral, campania merge mai departe. Dar dacă până pe 4 mai nu va exista la ICCJ o soluție definitivă de respingere a suspendării, pot exista probleme juridice importante pentru legalitatea alegerilor.
Dar dacă, deocamdată cel puțin, nu vor exista efecte juridice, cu siguranță vor exista efecte politice. Pentru că această hotărâre a generat emoție maximă în tabăra extremistă, fermentul e mare, tema anulării a revenit în prim plan, acoperă în bună măsură povestea milionului și jumătate cheltuit de George Simion pentru pozele din SUA, ceea ce nu le-a picat bine chiar tuturor georgiștilor.
Cu siguranța este stupoare și în ambasadele occidentale la București, care probabil nu mai înțeleg chiar nimic din ceea ce, într-adevăr, nu e de înțeles.
Este foarte important de înțeles și de sperat că la un moment dat se va clarifica ce e cu această hotărâre judecătorească de la Ploiești care încalcă grosier legea.
Deocamdată pot fi luate în considerare doar două variante și alegerea între ele depinde, în primul rând, de reacția Inspecției Judiciare și a CSM.
O primă variantă, cea mai simplă, ar fi că un judecător, eventual simpatizant al unor curente politice, să fi luat decizia pe cont propriu.
În acest caz, ÎCCJ va soluționa recursul imediat ce va avea motivarea, circul se va încheia, iar judecătorul în cauză va fi anchetat de Inspecția Judiciară pentru aplicarea legii cu rea credință, după care CSM îi va aplica sancțiunea de rigoare.
Dar nu poate fi ignorat faptul că această hotărâre, prima cu această soluție, vine exact atunci când în Parlament există un proiect de lege care aduce modificări pensiilor magistraților, respins cu vehemență de sistem și de CSM.
Dacă reacția sistemului la bizareria de la Ploiești nu va exista, putem considera că prin ea sistemul politic a primit un semnal de la sistemul judiciar.
Să nu uităm că judecătorii au mai folosit în interes propriu puterea lor excepțională, de exemplu, atunci când și-au majorat pe această cale salariile.
Dincolo de cauze și explicații, un fapt este cert: statul român, nu complet disfuncțional încă, este extrem de șubred, cu instituții esențiale măcinate de incompetență sau de corupție.