Așteptându-l pe Raed Arafat

Așteptându-l pe Raed Arafat

Creșterea numărului de noi cazuri Covid este constantă, deocamdată cu aproximativ 300 pe zi. Partea bună a lucrurilor este că, potrivit medicilor cu care am vorbit, între acestea, ponderea cazurilor grave, care necesită ATI, este mică.

La ATI “Matei Balș”, spre exemplu, au ajuns doar cu 10% mai multe cazuri.

Deocamdată situația spitalelor este mai puțin gravă decât a fost prezentată. În București, spre exemplu, și “Matei Balș”, și “Victor Babeș” au aproximativ un sfert dintre paturi libere, iar la Institutul “Marius Nasta”, spun surse medicale, spitalul s-a umplut pentru că sunt păstrate libere paturile pentru eventuali bolnavi TBC- Covid.

Ceea ce nu înseamnă că internând la grămadă simptomatici și asimptomatici și ținându-i acolo cu săptămânile nu vom ajunge în curând ca într-adevăr să se umple toate. Asta ține de aritmetică, nu de medicină.

ADVERTISING

De ce am ajuns la aceasta creștere semnificativă?

Pe de-o parte, toți specialiștii spun că o oarecare creștere după relaxare era firească. S-a întâmplat în toate țările. Dar dacă țări precum Italia sau Spania au avut creșteri mici, noi am ajuns pe locul al treilea din coada în UE, ceea ce ar putea face ca în curând să apară dificultăți de călătorie pentru români, fie condiții suplimentare, fie chiar carantinare.

În opinia mea, ceea ce a răzbunat din nou a fost politizarea. Când un subiect devine temă de scandal la televizor între partide și politicieni, el își pierde automat mult din credibilitate și devine un soi de divertisment.

Principala vină o au, din acest punct de vedere, PSD-ALDE, care au încercat să profite la maximum de faptul că nu sunt la guvernare în an electoral și să capitalizeze întreaga exasperare a oamenilor supuși restricțiilor.

Dar și Guvernul a transmis mesaje contradictorii cu multe bâlbâieli și cu multe exagerări care au creat breșe pentru suspiciune, chiar conspiraționism, mai ales într-o țară în care neîncrederea în autorități e cronică.

Și probabil că subiectul cel mai sensibil a fost nu atât cel al internării asimptomaticilor, cât al ținerii lor în spital cu săptămânile până la două teste negative consecutive.

Nu știu să existe alte țări UE care să fi procedat așa. Este adevărat că la noi condițiile de locuire presupun adesea amestecul generațiilor și aglomerație, deci posibilitatea de izolare a celor infectați era în unele cazuri redusă dacă nu chiar imposibilă.

Unii asimptomatici însă aveau posibilitatea să se izoleze acasă fară a periclita pe nimeni. Ar fi fost suficient să aibă o cameră și o baie proprie, separate de restul familiei.

Cu atât mai mult cu cât s-a descoperit că după un timp testul pozitiv nu mai înseamnă contagiozitate.

Este ceea ce a explicat prof Alexandru Raflila într-un interviu acordat spotmedia.ro: “Persoana nu mai transmite practic boala după un număr de zile de evoluție. Vă dau un exemplu: un pacient la care simptomele au dispărut, febra a dispărut și după 5 zile de evoluție favorabilă testul PCR rămâne pozitiv, dar persoana nu mai este infecțioasă pentru că ARN-ul viral identificat nu este infectant”.

Este motivul pentru care la sfârșitul lui mai, OMS a emis noi recomandări în privința momentului în care izolarea poate înceta:

1.Pentru pacienții simptomatici: la 10 zile de la debutul simptomelor, la care se adaugă cel puțin 3 zile suplimentare, fără simptome. De exemplu, dacă un pacient a avut simptome timp de două zile, atunci pacientul ar putea fi eliberat din izolare după 10 zile + 3 = 13 zile de la data debutului simptomelor; pentru un pacient cu simptome timp de 14 zile, pacientul poate fi externat (14 zile + 3 zile ) 17 zile după data debutului simptomelor.

2.Pentru cazuri asimptomatice: 10 zile după testul pozitiv pentru SARS-CoV-2

Deci, în mod normal, un asimptomatic care nu are condiții de izolare acasă poate fi eliberat din spital după 10 zile, iar un asimptomatic cu condiții de izolare acasă ar trebui izolat acolo.

La noi, însă, oameni fără un strănut, fără o oră de febră stau în spitale până când îi lasă nervii. Cei asimptomatici evită testul cât pot și este posibil să facă la fel și unii infectați cu simptome ușoare și care chiar să răspândească boala.

Iar cei din spitale terorizează medicii, convinși că aceștia sunt de vină pentru că ei nu pleacă acasă. Ceea ce e fals. Dimpotrivă, Comisia științifică Covid 19 a propus de 2 săptămâni modificarea normelor în sensul recomandărilor OMS, însă draftul stă în sertarul ministrului Sănătății așteptându-l probabil pe decidentul suprem Raed Arafat, care până acum s-a opus cu obstinație oricărei modificări.

Dacă până la urmă ar accepta să procedeze conform normelor internaționale, efectul ar fi dublu. Mai întâi eliberarea spitalelor de boli infecțioase ocupate în mare măsură de asimptomatici și forme ușoare. Și apoi posibilitatea de a scoate din circuitul Covid spitale care zac goale precum Colentina.

Medicii de la Colentina au făcut deja o petiție în care arată că este aberant ca un spital cu 867 de paturi să “trateze”, ca spital de suport, mai puțin de 100 asimptomatici Covid cu alte afecțiuni. De aceasta dată blocajul este la nivelul DSP București.

Și în timp ce spitalele stau goale sau găzduiesc asimptomatici, sunt oameni care mor sau ale căror boli se agravează spre moarte pentru că nu primesc tratamente.

Într-un mod pe care îl consider nedemn, premierul Orban a aruncat vina în spinarea medicilor și chiar a instigat pacienții să îi reclame. Sigur că au existat și erori, excese, dar nu ele au fost principala problemă.

Pe de-o parte, ordinul privind limitarea internărilor la cele urgente a existat pe toată perioada stării de urgență. A fost emis de comandantul misiunii, dr Arafat, și extins în aprilie la spitalele private.

Doar că uneori, fară investigații complexe, nici măcar nu știi dacă ceva este sau nu urgență. Uneori simptome minore pot ascunde un cancer a cărui diagnosticare întârziată cu câteva luni să îl facă inoperabil sau cu mult mai greu de gestionat.

Acum ordinul nu mai există, dar când ții un spital precum Colentina blocat, unde să bagi sutele de pacienți care erau acolo în mod normal?

Toate exagerările acestea au generat două tipuri de reacții: cei care nu mai au încredere nici în măsurile sau recomandările corecte și cei care fac un fel de frondă față de ceea ce consideră că este exagerat.

Iar culpabilizarea medicilor care și-așa au dus atât de greu această perioadă este mai mult decât incorectă, mi se pare de-a dreptul mizerabilă.


În fiecare zi scriem pentru tine. Dacă te simți informat corect și ești mulțumit, dă-ne un like. 👇