Europenii au făcut puține neghiobii în istorie, dar atunci când le-au făcut au fost unele foarte mari: două războaie mondiale cumplite, inventarea unei ideologii împotriva propriei naturi (comunismul) sunt doar cele mai vizibile exemple. Și dacă primul război mondial a adus cu sine apariția statelor naționale din centrul și estul continentului, cel de-al doilea război mondial le-a dus pe toate aceste noi state naționale prizoniere într-un lagăr cumplit, cimitir al tuturor visurilor. Iar ideologia comunistă a ros din interior, atât în est, cât și în vest, toate valorile pe care s-a clădit Europa: creștinism, proprietate, familie, națiune. Și încă le roade și le va mai roade mult timp de aici încolo.
Ei bine, a venit vremea pentru o altă mare neghiobie la scară istorică, care să macine continentul: așa-numitul „green deal”, în fapt o politică de demolare accelerată a industriei energetice clasice și de înlocuire a acesteia cu o nouă industrie energetică, la fel de poluantă, dar mult, mult mai costisitoare. Cu alte cuvinte, Uniunea Europeană își propune să închidă toate centralele electrice pe cărbune și pe gaze, plus toate fabricile și fermele de vite care emit dioxid de carbon sau gaze echivalente. Și să le înlocuiască cu panouri fotovoltaice și turbine eoliene. Automobilele alimentate cu benzină vor trebui să dispară și să fie înlocuite cu cele electrice, iar europenii vor trebui să renunțe la consumul de carne de vită și la centrala de încălzire a propriei case. Ei bine, Uniunea Europeană vrea astfel să facă lumea mai puțin poluantă și mai verde. Singura mică problemuță constă în faptul că măreața Uniune are doar puțin peste 7% din emisiile globale de gaze cu efect de seră, având 9% din acestea pe vremea când includea și Marea Britanie (responsabilă pentru 1,4% din emisiile globale de dioxid de carbon):
Anul trecut, bunăoară, întregul nostru continent (nu doar UE) a eliberat în atmosferă abia 11% din emisiile globale de gaze cu efect de seră:
Din cele 31,6 miliarde de tone de echivalent CO2, continentul nostru a emis 3,59 miliarde. Dar regiunea Asia-Pacific singură a emis 16,75 miliarde, adică jumătate din emisiile globale. Și încă o șesime din acestea s-au emis în America de Nord: 5,3 miliarde.
Neghiobia Uniunii Europene este atât de mare încât presupune că dacă UE va înceta definitiv să emită CO2, atmosfera pământului se va curăța brusc.
Ei bine, sper că vă e clar că nu se va întâmpla nimic, atâta timp cât marii poluatori: China, Statele Unite, India, Japonia și Rusia nu vor face același lucru. Iar ceilalți pământeni nu rezonează deloc cu entuziasmul european pentru distrugerea centralelor electrice clasice. Pentru un motiv foarte simplu: consumul de energie la nivel planetar crește ușor, dar crește an de an. Cu excepția 2020, cauzată de pandemie:
Asta în vreme ce consumul (tot de energie primară) în UE a scăzut cu o șeptime numai din 2009 până în 2020.
La nivelul Uniunii, consumul de țiței a scăzut cu 20% în ultimii 11 ani, cel de cărbune cu 41%, cel de energie nucleară cu peste 20%, iar consumul de energie regenerabilă a crescut cu 250%. Cu alte cuvinte, iată că statele UE își reduc consumul energetic, dar acesta rămâne același la nivel global. Cum va putea atunci Bruxelles-ul să reducă poluarea globală?
Mai mult, revenirea economică din 2021 a adus, la nivel global, o creștere a investițiilor statelor naționale în „economia maronie” (poluantă, „brown economy”) mai mare decât creșterea investițiilor în „economia verde” (nepoluantă, „green economy”): 19,5% din banii alocați revenirii în 2021 au mers către economia verde și 20,5% către economia „maronie”. Cel mai mare poluator al planetei, China, a cheltuit 12% din banii injectați în economie pentru partea verde a acesteia și 26% (mai mult decât dublu) pentru partea „maronie” a acesteia. Pentru al doilea poluator al planetei, Statele Unite, procentajele sunt și mai discrepante: 8% pentru economia verde și 20% pentru cea „maronie”. Ce să mai vorbim despre India: 5% din pachetul de stimulare a energiei au mers către economia verde și 65% (de 13 ori mai mult!) către economia „maronie”. Mari economii ale lumii precum Rusia, Mexic, Africa de Sud, Turcia, Arabia Saudită, Indonezia au sprijinit necondiționat industria de petrol și gaze sau alte tipuri de industrii considerate poluante (sursa: AICI).
Așa, ca să înțelegem și mai bine inutilitatea nebuniei care a cuprins birocrația Uniunii Europene, să spunem că, în 2020, China singură a pus în funcțiune capacități de producere a electricității din cărbune cu o putere însumată de 38,4GW, adică mult mai mult decât toate capacitățile energetice pe cărbune scoase din funcție în toate celelalte state ale globului! (sursa: AICI)
Ei bine, la ce oare putea să conducă această luptă a Bruxelles-ului împotriva cărbunelui, a gazului și a energiei nucleare? Evident, la o scumpire fără precedent a energiei în toate statele membre. Și iată la ce s-a ajuns: o creștere de 3 ori a prețurilor la electricitate! Iată, de exemplu, pe luna decembrie avem o medie a prețurilor pe piața zilei următoare de peste 250 euro/MWh, mai mult decât dublu decât media anuală a prețului electricității (cam 110 euro/MWh). Iar aceste niveluri sunt de trei ori mai mari decât cele de anul trecut!
Dar neghiobia nu a afectat în mod egal întreaga Europă. Căci unii au luat-o mult mai în serios decât alții. Iată că ponderea surselor regenerabile de energie în consumul final brut nu este aceeași pentru toți, unii fiind mai „catolici decât papa”:
Cu 24% din totalul energiei, săraca Românie are parte de mai multă energie regenerabilă decât marile puteri industriale ale continentului (Italia-20,3%, Germania -19,3%, Franța -19,1%) sau decât rivalii regionali (Polonia-16,3% sau Ungaria 13,8%)!
Marea neghiobie a adus cu sine, ca orice religie sinistră, excese exact în țările care aveau cel mai puțin nevoie de ele. Și vorbim aici despre România. Care, la dorința baronului Iohannis, și-a luat angajamente excesive în fața comisarilor europeni. Care angajamente sună cam așa: vom închide 75% din capacitățile pe cărbune până în 2025, deși până atunci nu vom putea construi nicio altă centrală pe gaze sau nucleară; ba mai mult, ne angajăm să nu dăm aviz de mediu pentru nicio nouă hidrocentrală și să alungăm toți posibilii investitori în noi centrale nucleare.
La ce a condus încrâncenarea guvernanților noștri împotriva energiei clasice? La exact ceea ce era de așteptat: creșterea de peste două ori a prețului la energie electrică: dacă în decembrie 2020, prețul mediu ponderat pentru toate tranzacțiile de pe bursa de energie (bilaterale plus piața zilei următoare) era de 254 lei/Mwh, acesta a urcat la 307 lei/MWh în august 2021, ajungând la 411 lei/Mwh în decembrie 2021 și la 619 lei/MWh pentru ianuarie 2022 (sursa: AICI).
Totul a devenit o dramă națională pentru că România oricum avea cel mai mare preț pentru electricitate din întreaga Uniune Europeană, la paritatea puterii de cumpărare, atât pentru consumatorii casnici:
Cât și pentru industrie:
Concluzionând tabloul marii neghiobii din 2021, România, deși are o pondere a energiei regenerabile peste media europeană și peste toate marile puteri industriale și/sau regionale, a decis să accelereze calendarul renunțării la cărbune, obținând în schimb cel mai mare preț pentru electricitate din Uniunea Europeană, la paritatea puterii de cumpărare!
Și ca și cum o neghiobie nu vine niciodată singură, guvernul României s-a ambiționat să-și mențină deciziile criminale și pe piața gazelor naturale: nu extragem gaze din Marea Neagră, îi lăsăm pe austriecii de la OMV să scadă producția de gaze cât de mult vor și nu facem contracte bilaterale pe termen lung cu Gazprom. Rezultatul? Prețul gazului românesc pe bursa română de mărfuri este cel mai ridicat din Europa pentru această iarnă:
Și marea neghiobie este din ce în ce mai mare. Căci România are cele mai mici cantități de gaze înmagazinate în această iarnă din întreaga regiune:
Ei bine, nimeni nu a avut până astăzi curajul să-l întrebe pe baronul Klaus de la Sibiu cum se face că Ungaria (o țară lipsită total de gaz) are în depozitele subterane o cantitate de gaz înmagazinat dublă față de România, o țară de două ori mai mare și care are rezerve proprii de gaze! Nici nu ar putea fi conceput un eșec mai mare al acestui regim trist precum veșnic-posacul Iohannis.
România asta este anul acesta: o țară bogată în resurse, dar săracă în bani, în care guvernul i-a condamnat deopotrivă pe cetățeni și pe industriași să plătească cea mai scumpă energie din Uniunea Europeană. O țară bântuită de neghiobia unui regim care ne ucide încet, dar metodic. Pas cu pas.