I-a adus aici dorul de patria strămoșilor. Alții au fugit de dictatura ceaușistă sau de foamea din tranziție. Unii au dorit școli mai bune. Românii care trăiesc în Germania depind, cumva, de votul din această duminică.
În statisticile demografice, Germania înregistrează 25 de milioane de persoane cu istoric migraționist – fie s-au născut în alte țări, fie părinții lor sunt imigranți. Nu toți au drept de vot, doar vreo șapte milioane. Zece la sută din întreaga populație. Mult peste marja de eroare, cea în care plutesc mai multe partide aflate în preajma pragului electoral de 5% necesar accederi în Bundestag, parlamentul federal de la Berlin.
Aproape 1,1 milioane dintre cei cu istoric migraționist au origini în România. Cinci procente, spun datele oficiale. Unii sunt cetățeni cu drepturi depline, alții sunt rezidenți. Dacă cei din urmă au drept de vot limitat la alegerile locale și la cele europene, la scrutinul parlamentar federal se pot prezenta doar cei care au dobândit cetățenia germană. Alegerile pentru Bundestag de astăzi, duminică 23 februarie 2025, îi vor influența, într-un fel sau altul, pe toți.
- Cetățenii germani sunt așteptați să voteze în cadrul unor alegeri cu miză mare, urmărite îndeaproape de Europa și SUA
- Portret Alice Weidel – Vârful de lance al extremiștilor din Germania și preferata lui Musk nu e deloc cum ne-am aștepta
- De ce trebuie să ne pese de alegerile din Germania. Bani, bani, bani și… război (Infografice)
”Nu mă aștept la niciun fel de surpriză. Singurele necunoscute sunt procentul cu care vor câștiga conservatorii și dacă va fi o coaliție din două sau din trei partide, în jurul liderului conservatorilor, Friedrich Merz, viitorul cancelar. Se spune că pe timp de criză marea coaliție este cea mai sigură, cea mai stabilă, că teoretic, ar garanta stabilitate și forță. Nu împărtășesc această părere.”
Plecat din România lui Ceaușescu prin Bulgaria și Turcia, după ce o tentativă anterioară a eșuat, inginerul Bogdan Craja este în Germania din 1982 și a lucrat tot timpul în industria auto. A consumat decenii de politică germană. De data aceasta, când toată atenția publică e îndreptată către partidele de la extreme, Craja privește spre centru și speră că liberalii (FDP) vor reuși să intre în Parlament, astfel încât viitoarea guvernare să fie, după eșuatul ”Semafor”, una ”Jamaica”, conform culorilor (negru-verde-galben) celor trei partide pe care și le-ar dori coalizate - creștin-democrații, ecologiști și liberalii. Pentru că, spune Craja, cele două partide mai mici, Verzii/Alianța 90 și Partidul Liber Democrat (FDP), se vor cenzura reciproc și, de asemenea, împreună, vor avea grijă ca Uniunea Creștin-Democrată CDU să nu o ia pe urmele populiștilor de dreapta de la Alternativa pentru Germania (AfD).
Cum au intrat populiștii de dreapta în viața Germaniei
AfD, povestește Cătălina A., a apărut ca reacție la criza financiară din 2008. Avea, la început, o platformă critică față de politicile fiscale și economice ale Uniunii Europene. ”AfD-ul s-a născut din membri frustați ai CDU”, completează și Bogdan Craja. După ce criza a trecut și situația a ajuns sub control, ”pentru că euro se implementase, fusese depășită și criza financiară, AfD era pe cale de dispariție. Dar a venit punctul de inflexiune din 2016, cu valurile de refugiați pe care s-au suit cei de la AfD - că vin musulmani, că dispărem noi”, adaugă Craja.
Din acest moment, rememorează Cătălina A., AfD ”a preluat discursul anti-imigrație și a absorbit tendințele naționaliste și xenofobe ale mișcării de protest Pegida (Patrioți Europeni Împotriva Islamizării Apusului - n.red.), apărută în estul Germaniei, și a adunat treptat toate temele problematice care nu au fost abordate în dezbaterile publice și pe agenda partidelor consacrate. A devenit partid de protest și s-a impus în special în est, unde frustrarea economică este mai puternică. În plus, coagulează electoratul care se simte străin în propria țară, sentiment predominant tot în est și care explică și aversiunea față de alți străini”.
Problema imigranților, prioritară?
În realitate, ”la câți bani și putere economică are Germania, migrația nu este atât o problemă financiară cât este una socială, de asimilare. Iar soluțiile nu pot fi decât europene: coordonarea comunitară și trierea solicitanților de azil în afara spațiului Schengen”, consideră Craja.
Chiar dacă prezența străinilor devine, din ce povestește inginerul devenit antreprenor, tot mai vizibilă în anumite comunități, problemele reale ale Republicii Federale sunt de natură economică și au rădăcini deopotrivă interne și externe: ”Schimbarea modelului economic și a furnizorilor de energie și costurile acesteia. S-a mers pe mâna Rusiei, a fost foarte avantajos - dar poți să o acuzi pe Merkel? Nici un guvern, dacă avea posibilitatea acelor prețuri ieftine, care să asigure stabilitatea economiei, nu ar fi ezitat. Mai e și mâna de lucru, scumpă în Germania. Și trăim perioada schimbării tehnologiilor. Economia Germaniei trăiește din industria auto și din furnizorii acesteia și nici jumătate din ce este acum nu va supraviețui odată cu motorul electric.”
Cât despre strategiile de adaptare, ”în ciuda demersurilor concrete, inițiativele se lovesc în diferențele ideologice. Dar poți să înțelegi toate taberele”, observă bărbatul născut la București.
Pentru Cătălina A., ceea ce se întâmplă pe scena politică germană ”ține în mare măsură de spiritul vremurilor”. A venit în Germania ”atrasă de povestea prosperilor ani ’90, de imaginile Kölnului cosmopolit și după încurajarea părinților mei să învăț germana”, a urmat studii europene la Cluj, la o facultate care i-a deschis calea către o bursă Erasmus, în 2008, la Münster, ”și mi-am petrecut toată viața de adult aici”. Între timp, însă, s-au succedat crizele politice, economice și sociale globale, iar ”Germania a suferit cel mai rapid și mai intens economic, pe fondul unei situații deja tensionate, cauzată de gestionarea deficitară a crizei migrației din 2014”.
Oameni care bat ideologia și preconcepțiile
Ancuța Ozarchevici locuiește la Bedburg, în vestul Germaniei, într-un oraș al cărui primar, aflat la al doilea mandat, ”a transmis în pandemie zilnic mesaje de informare pe toate canalele posibile, mai ales pe rețelele sociale, reușind să păstreze liniștea în oraș și să țină lumea departe de psihoze și isterii in masă. Vorbește de la începutul primului mandat despre schimbările structurale și caută investitori pentru oraș. Are o echipă foarte bună și e bine văzut. De aia o să votez cu SPD, chiar dacă după 20 de ani de experiență cu PSD-ul în România hotărâsem să nu mai votez niciodată în viața mea cu socialiștii. De felul meu sunt destul de împărțită între CDU și SPD, dar creștin-democrații au avut în ultimul timp niște discursuri populiste pe care eu și alți susținători ai CDU din cercul meu de cunoscuți le considerăm derapaje clare de la propriile lor valorile creștine declarate.”
Familia Ozarchevici nu ia în calcul să se mai întoarcă definitiv în România. Nu doar pentru că unul dintre copii s-a născut în Germania, iar celălalt era mic când s-au mutat acolo. ”Nu avem nostalgii legate de România, avem prieteni germani cu care ne ducem viața, care ne-au dat sfaturi și idei. Am avut din partea lor un feedback cum nu am primit niciodată în România.”
Au venit în 2012 și și-au obținut cetățenia imediat ce legea le-a permis-o, în 2019. Absolventă de filosofie la Iași, Anca și-a luat masteratul în științe sociale și etică în Germania și spune că ”dacă nu aveam suportul tuturor germanilor din jur - de la vorbe bune la materiale sau idei, inclusiv din partea profesorilor - clacam”. Păstrează însă contact permanent și cu românii din zonă. Există o comunitate organizată de români la Mönchengladbach, ”ne întâlnim, nu sunt neapărat de acord cu toți, evit discuțiile politice, mai ales că mă enervează ideile adunate de pe TikTok, teoriile conspirației. În astfel de comunități contează și omul care le moderează - iar la Mönchengladbach este unul foarte bun”.
Ce cred despre politică elevii germani ai unui profesor român
Nu evită, în schimb, discuțiile politice cu elevii ei, adolescenți care se apropie de vârsta votului. Simulează alegeri după ce dezbat ofertele electorale, ”analizăm, cu elevii, discursurile și programele politice. Am făcut-o și cu AfD-ul. Am comparat temele dedicate adolescenților - ce spun că vor face și ce scrie de fapt în angajamentele politice - și am ajuns la concluzia că sunt duplicitari. Spaima tuturor este să nu ia cineva AfD la guvernare. Cooptarea AfD cu locuri în guvern, cu gura mare pe care o au acum, va distruge orice lucru bun. Nu vor face altceva decât să continue campania politică, în loc să guverneze”.
La fel ca Bogdan, Anca demonstrează, în discuțiile cu reporterul DW, că nu migrația în sine este problema, ci tonul în care subiectul refugiaților este pus pe tapet. Profesoara de științe sociale este convinsă că ”orice guvern urmează să rezulte din aceste alegeri, va trebui să controleze mai atent cine are sau nu voie să stea în Germania”. Pe de altă parte, deși va vota cu social-democrații, Anca Ozarchevici știe că Olaf Scholz ”nu a avut anvergura de a juca internațional” și că ”unii germani au nevoie de un tătuc, iar figura cea mai apropiată este cea a lui Friedrich Merz”.
Despre duplicitatea celor de la AfD a vorbit și Bogdan Craja - dar în alți termeni decât elevii Ancuței și raportat la politicile anti-migrație și anti-Ucraina ale formațiunii populiste de dreapta. Craja observă că, în timp ce Alternativa pentru Germania critică valurile de imigranți, evită să le spună alegătorilor proprii că ”un armistițiu după coordonatele americano-ruse va atrage un nou val de refugiați ucraineni. O să fie multă frustrare în interiorul poporului ucrainean. Soldații care vor fi supraviețuit, dezamăgiți că au luptat atâta timp degeaba, vor veni după familiile lor deja refugiate aici, unde copiii le merg deja la școală. Cât despre cei care au ajuns mai demult în Germania, care abia așteptau să se întoarcă acasă: cine își va mai duce familiile acolo, sub ocupație rusă?”.
Mai mult ”românii din Germania” decât comunitatea lor
Există o comunitate românească semnificativă și la Berlin, dar Craja a constatat că ”nu este unită precum o știm de la turci sau polonezi. Dar există diferite cercuri active, chiar comunică între ele pe diferite planuri. Eu sunt membru în Deutsch-Rumänische Gesellschaft, Societatea Germano-Română, care până anul trecut avea mai mult caracter economic, dar acum capătă și implicații culturale. Mai există, de exemplu, Rapsodia Română, cu accent pe porturi populare, pe datini românești transmise copiilor născuți sau crescuți aici”.
Cătălina A. observă, la rândul ei, că populația românească din landul Renania de Nord - Westfalia ”se poate împărți în mai multe grupuri care uneori se intercalează. O parte, stabilită de mult timp, și-a construit o viață bună, vorbește bine germana, are afaceri sau locuri de muncă ce le oferă un statut social respectat în societate. Această categorie nu a avut decât în cazuri speciale contact cu grupuri mari de români. Inițial a fost discretă și rezervată în a construi o comunitate, iar dacă a făcut-o în mod organizat, acest lucru s-a întâmplat într-un context religios”.
În vestul Germaniei, comunitatea românească s-a extins după criza economică, când au început să vină valuri de români din Franța, Spania și Italia, în căutare de locuri de muncă. În funcție de oraș și de structura imigranților s-au constituit grupări mai mult sau mai puțin solide, fie în context religios, fie la locul de muncă. Münsterul cuprinde toate categoriile, într-un tablou la fel de fragmentat. ”Ideea noastră a fost să creăm o platformă neutră, Asociația Germano-Română Bucuria, care să reunească toate grupurile și să ofere o alternativă celor care nu s-au regăsit în niciuna dintre comunitățile existente”. Asociația despre care vorbește Cătălina va avea, în săptămâna de după alegerile federale din Germania, la Münster, o proiecție de film românesc, premiera pentru Germania a producției ”Gata oricând”, dedicată unui episod mai puțin cunoscut din istoria Primului Război Mondial, o bătălie pentru un pod din Târgu Jiu.
”Sunt masochiști”
L-am întrebat pe scriitorul german născut la Reșița Jan Cornelius ce crede despre românii care, migrați în Germania din disperare politică sau economică, optează pentru o platformă electorală anti-migraționistă. ”AfD promite paradisul, dar nu are niciun răspuns concret cum își va pune în practică promisiunile. Trebuie sa fii foarte naiv să-i crezi. Să ignori, ca emigrant, că este un partid care își face punctele vrând să elimine imigranții - nu le pricep acestor oameni deloc motivele. Vorba aceea: toți imigranții afară, zise imigrantul, în afară de mine, bineînțeles, eu sunt imigrantul bun”, a comentat pentru DW traducătorul și autorul de volume în care tratează cu umor și ironie exilul, identitatea și absurditățile sociale. ”Masochismul este plăcerea de a se autotortura. Românii emigrați în Germania care votează cu AfD sunt, deci, masochiști”.
”Nu am explicații”, spune și Bogdan Craja, inginerul auto devenit între timp consultant economic. ”Sunt oameni care muncesc aici din greu toată ziua. Nu au când să stea și să se informeze. În scurtul timp pe care îl au la dispoziție, intră într-o bulă a lor, unde primesc pozele și filmulețele din care li se pare că știu mai mult decât cei care se informează în mod regulat. Așa mi-am explicat reacția pro-Georgescu a diasporei românești, conservatoare și anti-comunistă de felul ei, cea care până atunci l-a salvat pe Iohannis în primul tur împotriva lui Ponta sau a făcut posibilă întoarcerea la democrație în timpul derapajelor lui Dragnea. Poate că nu se simt suficient de reprezentați în CDU? Nu înțeleg”.
Retorica inflamantă și mica segregare de zi cu zi
Cătălina nu se simte amenințată de tendințele izolaționiste ale AfD, ”deși este posibil ca venirea lor la putere să-mi afecteze viața de zi cu zi, având în vedere că nu am cetățenie germană și nici nu am nume german dobândit prin căsătorie”. Spune, însă, că se confruntă deja, în anumite contexte, cu încadrări rigide ”în anumite cutiuțe sociale”. Asta nu înseamnă ”că mă simt sistematic discriminată, cum probabil aș putea fi dacă aș trăi în estul Germaniei”.
Pe de altă parte, atrage atenția că cetățenii români nu pot încheia contracte de telefonie mobilă în anumite rețele germane sau că dacă au nevoie să închirieze o mașină de schimb, când a lor este în service, ”s-ar putea să întâmpine refuzuri tocmai pe baza cetățeniei”.
În anumite contexte, ”a trebuit să depun un efort dublu pentru a primi aceeași recunoaștere ca un localnic. Prin urmare, segregarea deja se manifestă în spațiul privat. Și mă îngrijorează cu adevărat atmosfera tot mai tensionată din societate, alimentată de AfD și, mai nou, și de CDU, radicalizarea discursului și reticența populației de a mai înțelege realitățile nuanțat”.
Nevoia de Germania în Europa
Ar trebui Europa să se aștepte ca Germania să preia inițiativa după alegeri? Creștin-democrații, crede Craja, ”nu sunt atât de fixați, precum socialiștii, pe vinovăția istorică a poporului german. Scholz s-a băgat tot timpul sub fusta lui Biden. Da, Germania a ajutat financiar cel mai mult Ucraina. Dar total ineficient. Au fost bani aruncați ca apa în nisip. Scholz nu a vrut să dea Kievului nimic înșurubat în Germania. Asta nu se va întâmpla sub Merz, care va prelua, alături de francezi, inițiativa. Poate și alături de alții. Nu neapărat Germania în față, că se nasc alte resentimente. Diferența va fi ca de la unii care spuneau că Ucraina nu are voie să piardă războiul la alții care susțin că trebuie să îl câștige”.
Mai e ceva ce Bogdan Craja nu înțelege: acuzațiile de cenzură aduse de populiștii de dreapta și de suporterii lor, nu doar de cei de la Moscova, ci, mai nou, și de la Washington. ”Cum să acuzi Europa de pretinsă cenzură, de limitarea dreptului de exprimare? Noi, care am venit din sistemul comunist, cunoaștem ce înseamnă cenzura. Când interzici fake news pentru a preveni intoxicarea mentală a populației, nu se poate vorbi despre cenzură. Sunt niște mantinele care trebuie puse acolo unde începe intoxicarea gravă a populației”.
Iar dacă guvernul rezultat din alegerile de duminică ”nu va reuși să redreseze economia Germaniei și să redea populației sentimentul de siguranță, următorul guvern va fi unul de extremă dreapta. Pentru că, odată AfD ajunsă la guvernare, nu se poate exclude nici un referendum pentru ieșirea din UE”, conchide, nu fără o oarecare teamă, Cătălina.
Autor: Cristian Ștefănescu