Într-o lume tot mai fierbinte, soluţia “verde” pentru răcirea clădirilor ar putea veni tocmai din Imperiul Persan.
Turnurile de vânt sunt o metodă ingenioasă folosită milenii la rând de oameni din Egiptul antic, unde se crede că au apărut prima dată, până în regiunea ocupată azi de Iran, pentru a face faţă temperaturilor ridicate.
Situat în deşertul din centrul Iranului, Yazd este unul dintre cele mai nimerite locuri pentru a observa această tehnologie antică, numită bâdgir în persană.
Arhitecţi şi ingineri merg în acest oraş deşertic pentru a vedea în ce măsură ar putea fi folosite turnurile de vânt în zilele noastre, pentru a ne răcori fără clasicele aparate de aer condiţionat, care sunt responsabile pentru o cincime din consumul de electricitate la nivel global, scrie BBC.
Turnurile de vânt sunt mai precis nişte structuri de obicei dreptunghiulare, dar pot avea şi forme circulare, pătrate, octogonale sau de alte feluri, instalate pe acoperişurile clădirilor.
Ele sunt prevăzute cu una sau mai multe deschideri orientate în direcţia vântului dominant, care captează curentul de aer şi îl transportă către încăperile de jos, în timp ce nisipul şi alte impurităţi sunt depozitate la baza turnului.
Mai departe, aerul circulă prin interiorul clădirii, uneori deasupra unor bazine subterane umplute cu apă, pentru un efect de răcire accentuat.
În cele din urmă, împins de presiunea creată în interiorul clădirii, aerul cald se ridică şi iese afară printr-un alt turn sau printr-o altă deschidere.
Unele dintre primele tipuri de turnuri de vânt ar fi apărut în Egipt în urmă cu 3.300 de ani. Cert este că ele s-au răspândit rapid în Orientul Mijlociu şi Africa de Nord.
Civilizaţiile persane au îmbunătăţit aceste tehnologii, combinându-le cu sistemele de irigare existente, şi, pe fondul unei clime fierbinţi şi uscate, ele au devenit cu precădere populare în Yazd.
În 2017, oraşul a fost inclus pe lista patrimoniului mondial UNESCO, parţial datorită turnurilor sale de vânt. Măsurând 33 de metri, turnul de vânt de la Grădina Dowlat Abad este considerat cea mai înaltă structură de acest gen din lume.
Sub diverse forme, turnuri de vânt au fost construite în istoria mai recentă şi în alte părţi ale lumii, precum Marea Britanie şi SUA, unde pot fi întâlnite şi astăzi.
Limitările tehnologiei, printre care blocarea acestora de către dăunători sau colectarea de praf şi de gunoaie, i-au făcut pe oameni să se orienteze către alte soluţii de răcire, cum ar fi unităţile de aer condiţionat, explică Parham Kheirkhah Sangdeh, care a aprofundat subiectul turnurilor de vânt, studiind inclusiv aplicaţiile ştiiţifice ale acestora în arhitectura contemporană.
Kheirkhah Sangdeh crede că Iranul ar trebui să-şi modernizeze turnurile de vânt, astfel încât să le poată folosi ca metodă eficientă energetic de răcire a clădirilor existente.
“Este nevoie să existe nişte schimbări ale perspectivei culturale în ceea ce priveşte utilizarea acestor tehnologii. Oamenii trebuie să ţină cont de trecut şi să înţeleagă de ce conservarea energiei este importantă”, spune el.
C.S.
Citeşte şi alte texte din categoria Mediu:
