Gheţarii din Elveţia şi-au pierdut mai mult de jumătate din volum în mai puţin de o sută de ani, iar vara lungă şi fierbinte din acest an a accelerat dezgheţul. E o problemă pentru comunitățile locale, care trăiesc din turism, însă întreaga Europă e amenințată de un efect mult mai grav.
În Elveţia, la 3.000 m deasupra nivelului mării, ar trebui să existe gheaţă, însă deasupra satului Les Diablerets, unde funcţionează compania de telecabine Glacier 3000, la ora actuală se întâlnesc suprafeţe extinse de stânci goale.
Gheţarii Tsanfleuron şi Scex Rouge s-au divizat, iar astfel a fost scos la iveală un teren nemaivăzut de mii de ani.
„Probabil suntem primii oameni care merg aici”, spune Bernhard Tschannen, directorul companiei Glacier 3000, citat de BBC.
Turiştii care vizitează staţiunea pot vedea cu ochiul liber Muntele Eiger, Muntele Matterhorn şi chiar şi Mont Blanc. Până de curând, turiştii puteau traversa kilometri întregi de gheţar albastru curat. Acum, gheaţa este spartă de stâncă, noroi şi bălţi.
În celebra staţiune Zermatt, traseele de alpinism până la Muntele Matterhorn au fost închise, deoarece, pe măsură ce gheţarii se topesc, stânca pe care gheaţa o susţine devine instabilă.
„Când am construit acest telescaun, a trebuit să săpăm şapte metri prin gheaţă, în urmă cu 23 de ani”, a precizat Tschannen, pentru a oferi un parametru clar pentru cât de gravă e situația.
Oamenii de ştiinţă monitorizează de ani de zile procesul de topire a gheţarilor alpini. Un studiu comun al Institutului Federal de Tehnologie din Zurich şi al Oficiului Federal Elveţian pentru Peisaj a comparat imagini topografice ale gheţarilor din anii 1930, cu cele din ultimii 10 ani.
Concluziile au arătat că încălzirea globală este responsabilă de topirea ghețarilor. Calotele glaciare sunt deosebit de sensibile la schimbările de temperatură, aşa că dacă Pământul se încălzeşte, efectele se observă în primul rând la gheţari.
Mauro Fischer, glaciolog la Universitatea din Berna, se ocupă cu monitorizarea Tsanfleuron şi Scex Rouge. În fiecare primăvară el instalează tije de măsurare a gheţii şi le verifică în mod regulat vara şi toamna. Când s-a dus să le verifice în iulie, a avut un şoc.
Gheaţa se topise complet, iar tijele zăceau pe pământ. Măsurătorile erau în afara graficului – „cu mult peste ceea ce am măsurat vreodată de la începutul monitorizării gheţarilor, poate de trei ori mai multă pierdere de masă într-un an decât media din ultimii 10 ani”, a afirmat Fischer.
Se închide robinetul pentru apa Europei
Consecinţele pierderii gheţii sunt însă mult mai mari decât daunele aduse turismului loca. Gheţarii sunt adesea denumiţi turnurile de apă ale Europei. Ei stochează zăpada iarna şi o eliberează uşor în timpul verii, furnizând apă pentru râurile şi culturile Europei.
Samuel Nussbaumer de la Serviciul Mondial de Monitorizare a Gheţarilor spune că proiecţiile actuale sugerează că până la sfârşitul secolului singura gheaţă rămasă va fi în vârful munţilor.
„La peste 3.500 m va mai fi ceva gheaţă în 100 de ani. Deci, dacă această gheaţă va dispărea, nu va mai exista nicio sursă de apă”, a spus el.
Bernhard Tschannen a început să învelească o parte din gheaţa rămasă în huse de protecţie, în încercarea de a încetini dezgheţul.
”Putem contribui astfel încât să se întâmple măcar mai puţin rapid, dar cred că nu îl putem opri complet, cel puţin nu la această altitudine pentru gheţari”, a explicat el.