Când auzim de eforturile pe care trebuie să le facem pentru salvarea planetei, reacția noastră ar trebui să fie: știți ceva, ia mai salvați-o și voi, că noi am făcut destul!
Câteva fapte:
1. România emite astăzi doar 1/3 (o treime) din CO2 pe care îl emitea în 1989. Practic, emisiile s-au prăbușit și batem Occidentul de departe la acest capitol.
Germania, de exemplu, și-a redus emisiile cu 36% în același interval de timp; adică acum produce 2/3 din CO2 pe care îl emitea în 1989. Franța a redus emisiile doar cu 30%. Italia a redus doar cu 25%. Elveția doar cu 18%.
De ce au scăzut emisiile atât de mult în România?
Deoarece s-a închis mare parte din industria ceaușistă, iar restul fabricilor rămase sau construite după Revoluție sunt mult mai eficiente economic în general și mult mai eficiente energetic în particular. România a trecut printr-o transformare economică și socială profundă.
2. În ceea ce privește emisiile de CO2 pe locuitor, fiecare român produce 3,7 tone. Un chinez produce 7,4 tone – și aveți idee câți chinezi există?! Un francez produce 4,2 tone, un neamț 7,7 tone. Un american produce 14,2 tone, adică de aproape patru ori mai mult decât un român.
Românul produce la fel de mult CO2 cât un elvețian!
3. China este responsabilă pentru 31% din CO2 emis la nivel global. SUA emit 13,5%.
Întreaga Uniune Europeană emite 8,4%. România produce 0,2%
Oricât de mult s-ar screme popoarele europene sub măiastra conducere a socialiștilor bruxellezi să reducă emisiile, tot nu ar avea un impact semnificativ la nivel global, iar în ceea ce privește România am spus deja că se numără oricum printre țările campioane.
România este negativ afectată de planificarea centrală care vine de la Bruxelles. Așa-numitele „investiții” în ecologie reprezintă, în multe cazuri, investiții în minus în bunăstarea cetățenilor.
Românii nu se bucură de același nivel de dezvoltare cu occidentalii. Românii nu au drumurile din Occident, nu au satele din Occident (stați, că acolo nu prea mai sunt sate).
Doar prin acumulare masivă de capital pot ajunge românii să se compare cu occidentalii, iar această acumulare este grevată în momentul în care condiționăm investițiile de criteriul eficienței ecologice. Orice criteriu suplimentar, orice barieră pusă în calea investițiilor nu face decât să le micșoreze sub nivelul care ar fi atins pe o piață liberă și să întârzie convergența cu statele dezvoltate ale UE.
În viață nu putem judeca lucrurile în alb și negru. Încălzirea globală are cauze complexe și efecte diverse
De pildă, încălzirea globală a salvat numeroase vieți, fiindcă a redus decesele cauzate de frig, de temperaturile improprii pentru locuit în numeroase țări.
Iar în ceea ce privește atenuarea încălzirii globale, până la urmă, este o chestiune de priorități: ce vrem să facem mai degrabă noi, ca stat? Să ne reducem amprenta de carbon încă și mai mult față de cât s-a redus în ultimii 30 de ani sau să investim în creșterea standardului de viață pentru toți românii?
Cred că este în interesul nostru comun să tratăm cu prioritate a doua chestiune și, în timp ce încercăm să conservăm energia, să acordăm totuși importanța cuvenită recuperării decalajelor de dezvoltare.
Poate că Occidentul își permite să sacrifice eficiența, de dragul unui ideal vag conturat
Însă România își permite mai puțin acest lucru și România a făcut deja enorm în această direcție.
Planificarea centrală ecologică pune pe plan secund eficiența economică. Acest lucru înseamnă creștere economică lentă, foarte lentă dacă ne comparăm cu istoria altor state.
Când ne gândim doar că România încasează de la UE circa 5% din PIB an de an, iar creșterea economică estimată este mai mică de acest ritm, înseamnă că noi prăpădim banii construind piramide moderne, indiferent care or fi alea, în loc să producem lucruri cu adevărat utile.
Țările asiatice care au țâșnit rapid spre dezvoltare au avut ritmuri de creștere de 7-8% anual, fără să primească asistența externă pe care o primim noi.
Cu alte cuvinte, ritmul de creștere a României este rușinos, la scară istorică. Mai este atunci de mirare că ne-am depopulat? Păi în acest ritm de creștere românului nu-i ajunge o viață de om ca să trăiască precum americanul.