România trebuie să abordeze tranziția climatică drept un proiect strategic național, nu ca o reacție punctuală la fenomene extreme, iar adaptarea trebuie să devină o prioritate în sectoare-cheie precum apa, agricultura, infrastructura și sănătatea, susțin specialiștii în sustenabilitate și politici climatice, într-un articol publicat recent de InfoClima România.
Autorii reamintesc că Acordul de la Paris, adoptat la COP21 în decembrie 2015, reprezintă cadrul juridic global pentru limitarea încălzirii globale, reducerea emisiilor, adaptare și finanțare climatică, fiind semnat de peste 195 de state.
„Acordul de la Paris, adoptat la COP21 în decembrie 2015, este tratatul climatic global care stabilește cadrul juridic pentru limitarea încălzirii globale, reducerea emisiilor, adaptare și finanțare climatică. Peste 195 de state l-au semnat, devenind un reper istoric în diplomația climatică (…) România a semnat Acordul la New York în aprilie 2016 și l-a ratificat în 2017”, se arată în articol.
Potrivit materialului, direcția politicilor climatice din România a urmat în principal cadrul european – Pactul Verde European, Planul Național Integrat Energie și Schimbări Climatice (PNIESC), Strategia pe termen lung pentru neutralitate climatică în 2050 și noua Strategie Națională de Adaptare.
Secete, fenomene extreme și infrastructură nepregătită
Specialiștii avertizează că efectele schimbărilor climatice sunt deja resimțite în România, de la secete prelungite și fenomene extreme, până la presiuni tot mai mari asupra resurselor de apă și vulnerabilitatea unei agriculturi dependente de climă.
„În România se resimt deja implicațiile: secete prelungite, fenomene extreme, presiune asupra resurselor de apă și vulnerabilitatea unei agriculturi dependente de climă. Orașele, infrastructura și sistemele publice nu sunt pregătite pentru frecvența și intensitatea noilor riscuri climatice (…) România trebuie să trateze tranziția climatică ca un proiect strategic național, nu doar ca reacție punctuală la fenomene extreme. Adaptarea devine prioritară în sectoare cheie: apă, agricultură, infrastructură și sănătate”, subliniază autoarele, Elena-Alexandra Miron și Ioana-Maria Vasiliu.
Pragul de 1,5 grade, tot mai greu de menținut
Potrivit sursei citate, pragul de 1,5 grade Celsius este probabil depășit temporar, iar limitarea riscurilor asociate unei încălziri apropiate de două grade depinde de deciziile luate în acest deceniu.
„Privind în urmă, Paris rămâne un punct de inflexiune. Pentru prima dată, toate statele lumii au acceptat explicit necesitatea unei economii globale cu emisii nete zero în a doua jumătate a secolului. La zece ani de la Paris, imaginea este una mixtă”, arată cele două experte.
Ele atrag atenția că, deși tehnologiile cu emisii reduse au avansat și politicile climatice s-au extins, ritmul implementării nu este suficient.
„Analiza UNEP Emissions Gap Report 2023 arată că, în condițiile politicilor actuale, lumea se îndreaptă spre o încălzire de 2,5 - 2,9 grade Celsius până în 2100”, avertizează autoarele.
Ce ar însemna o încălzire de două grade Celsius
Din perspectivă științifică, comparativ cu limita de 1,5 grade, o încălzire globală de două grade Celsius ar avea efecte majore, inclusiv eliminarea recifurilor de corali, creșterea exponențială a riscului valurilor de căldură, intensificarea secetelor și precipitațiilor extreme, precum și riscuri sporite pentru securitatea alimentară și resursele de apă.
„Atenuarea rămâne esențială, iar renunțarea la ea ar echivala cu acceptarea unei traiectorii de încălzire care depășește două grade Celsius. În paralel, adaptarea devine tot mai urgentă, deoarece anumite impacturi sunt deja 'încorporate' în climatul următoarelor decenii”, se arată în articol.
O decizie strategică pentru România
Autoarele concluzionează că menținerea încălzirii în apropierea pragului de 1,5 grade devine tot mai puțin realistă, iar nivelul de două grade Celsius apare ca un reper critic pentru acest secol.
„Pentru România, întrebarea esențială este dacă tranziția va fi tratată ca o componentă structurată a dezvoltării naționale, inclusiv în ceea ce privește securitatea națională sau ca o reacție discontinuă la presiuni și crize”, se subliniază în analiză.
Cine sunt autoarele
Elena-Alexandra Miron activează în domeniul sustenabilității și politicilor climatice, având experiență în guvernanță climatică, tranziție verde și diplomație climatică, inclusiv în sectorul de tineret. Ioana-Maria Vasiliu este Senior Researcher în cadrul Departamentului de Economie Curată al Energy Policy Group (EPG), cu experiență în politici climatice.