Mecanismul care facilitează circulația apei în Oceanul Atlantic prezintă riscul de a intra în colaps, ca urmare a efectului de încălzire globală produs de nivelurile de emisii de gaze cu efect de seră, arată un studiu.
În 2018, două investigații separate au ajuns la aceeași concluzie: sistemul de circulație a apei din oceane este slăbit. Principalul set de curenți oceanici care transportă cantități imense de apă din mările tropicale către mările nordice ar fi încetinit din cauza impactului schimbărilor climatice, scrie El Pais.
Cel mai recent raport al Grupului Interguvernamental al ONU pentru Schimbări Climatice (IPCC), publicat anul acesta, a ajuns la aceeași concluzie.
Dar acum, o nouă cercetare merge mai departe, susținând că așa-numita circulație meridiană de răsturnare a Atlanticului (AMOC) se va prăbuși în următoarele decenii dacă emisiile de gaze cu efect de seră nu vor fi reduse acum. Articolul chiar pune și o dată: în jurul anului 2057. Dar alți oameni de știință susțin că nu există suficiente date pentru a se aștepta la un colaps iminent.
Oricine înoată în mare în aceste zile își poate face o idee despre cum funcționează AMOC. Pe măsură ce intri câțiva metri în apă, vei observa că stratul cel mai puțin adânc este cald, în timp ce straturile mai adânci sunt mai reci.
ASTĂZI PE SPOT:
Diferența de temperatură vine în urma impactului direct al radiației solare. Dar la scară globală, situația este mai complexă. Mările ecuatoriale sunt mai calde și cu cât sunt mai calde, cu atât apa este mai puțin densă și grea, precum cea care călătorește la latitudini mai înalte sub formă de curenți, cum ar fi Gulf Stream.
Pe drum, curentul temperează Atlanticul de Nord și de Sud și clima din vestul Europei și coasta de est a Americii. La capătul celălalt al acestui sistem de circulație, opusul este: apele mai reci din zonele arctice se duc la fundul oceanului și călătoresc către zonele ecuatoriale.
În ciuda numelui său, AMOC nu rămâne în Atlantic. Din cauza temperaturii și a salinității relativ mai ridicate ale oceanelor Pacific și Indian, circulația atlantică ajunge și în aceste oceane. Deși cel mai evident impact al său este asupra climei, AMOC afectează și distribuția deșeurilor și a nutrienților în mările lumii.
„AMOC a trecut de la o stare slăbită la cea actuală odată cu sfârșitul ultimei ere glaciare, în urmă cu 12.000 de ani”, spune Susanne Ditlevsen, matematician și statistician la Universitatea din Copenhaga (Danemarca) și co-autor al noii lucrări privind posibila prăbușire a AMOC.
În urmă cu 12 milenii, condițiile climatice s-au schimbat atât de mult încât au facilitat și marile revoluții umane care au urmat: expansiune pe planetă, agricultura, urbanizarea.
„Creșterea cantității de apă dulce (în urma topirii gheții) încetinește AMOC, până la o stare slăbită”, adaugă ea. Cât timp este rece, apa dulce din zona arctică este mai puțin densă decât apa sărată, așa că ajunge la adâncimi mai mari și interferează cu circuitul.
Pentru cei care au studiat evoluția AMOC, este clar că factorul destabilizator este topirea Groenlandei și, într-o măsură mai mică, pierderea accelerată a gheții din Marea Arctică, ambele cauzate de încălzirea globală.