Ţările participante la Conferinţa ONU privind schimbările climatice de la Baku (COP29), din Azerbaidjan, au ajuns la un acord privind un obiectiv global de finanţare pentru a ajuta ţările în curs de dezvoltare să combată schimbările climatice.
Este vorba despre un acord de un trilion de dolari (o mie de miliarde).
Ţările în curs de dezvoltare vor primi fonduri de cel puțin 1,3 triliarde de dolari pe an pentru a le ajuta să treacă la o economie cu emisii scăzute de carbon și să facă față impactului vremii extreme, până în 2035.
Însă din aceşti bani doar 300 de miliarde vor veni în forma de care aceste ţări mai sărace au cea mai mare nevoie – granturi și împrumuturi cu dobândă redusă din lumea dezvoltată.
Restul banilor va trebui să provină de la investitori privați și de la o serie de potențiale noi surse, cum ar fi posibile taxe pe combustibilii fosili și călători frecvente, care nu au fost încă convenite.
Acest nou obiectiv este menit să înlocuiască angajamentul luat de ţările dezvoltate de a furniza 100 de miliarde de dolari pe an celor mai sărace ţări pentru a finanţa lupta împotriva schimbărilor climatice până în 2020. Acest obiectiv a fost atins cu doi ani întârziere, în 2022, şi expiră în 2025.
Cu toate acestea, unele ţări în curs de dezvoltare au considerat că acordul este insuficient.
„Regret să spun că acest document nu este decât o iluzie optică”, a declarat reprezentanta delegaţiei indiene, Chandni Raina, la sesiunea de închidere a summit-ului, la câteva minute după anunţarea acordului. „(Acest acord) nu va aborda, în opinia noastră, enormitatea provocării cu care ne confruntăm cu toţii”, transmite Reuters.
„Acest [summit] a fost un dezastru pentru lumea în curs de dezvoltare. Este o trădare atât a oamenilor, cât și a planetei, de către țările bogate care pretind că iau în serios schimbările climatice. Țările bogate au promis că vor „mobiliza” unele fonduri în viitor, în loc să le ofere acum. Cecul este cumva pus la poștă. Dar viețile și mijloacele de existență din țările vulnerabile se pierd acum”, acuză şi Mohamed Adow, director al thinktank-ului Power Shift Africa, citat de The Guardian.
Negociatorul principal din Bolivia, Diego Pacheco, a numit suma stabilită drept o „insultă”, în timp ce Tina Stege, din Insulele Marshall, a spus că „nu este suficient, dar este un început”, scrie şi Sky News.
„Acest nou obiectiv financiar este o poliță de asigurare pentru umanitate, pe fondul înrăutățirii impactului climatic care afectează fiecare țară”, a declarat șeful ONU pentru climă, Simon Stiell.
Negocierile de la COP29 au scos la iveală diferenţele de opinie dintre guvernele ţărilor bogate, constrânse de bugetele naţionale, şi cele ale ţărilor în curs de dezvoltare, afectate de costurile tot mai mari ale schimbărilor climatice, inclusiv furtuni, inundaţii şi secetă.
Summit-ul ONU pentru climă trebuia să se încheie vineri, dar a continuat pentru că negociatorii din aproape 200 de ţări nu au reuşit să ajungă la un acord cu privire la un plan de finanţare a luptei împotriva schimbărilor climatice pentru următorii zece ani.
Reprezentanţii unora dintre cele mai sărace și vulnerabile țări din lume au luptat din greu în timpul celor două săptămâni de negocieri dure, pentru ca o parte mai mare din bani să vină direct de la țările dezvoltate.
Statele sărace doreau, de asemenea, ca mai mult din fondurile disponibile să meargă în țările care au cea mai mare nevoie, în loc să fie împărtășite şi cu economii emergente mai mari, cum ar fi India.
Reprezentanţii din două grupuri de state deosebit de vulnerabile, Alianța Statelor Insulare Mici și Țările Cel Mai puțin Dezvoltate, au părăsit o întâlnire în semn de protest, sâmbătă după-amiaza târziu, dar mai târziu s-au întors la negocieri.
Miza a fost foarte mare pentru că negocierile au început la doar câteva zile după ce Donald Trump a recâștigat președinţia SUA, iar magnatul intenționează să retragă America din acordul de la Paris când va prelua mandatul în ianuarie și este probabil să nu vrea să ofere nicio finanțare pentru climă statelor în curs de dezvoltare.
În acest context nefavorabil pentru viitor, multe țări au decis că eșecul asupra unei noi reglementări financiare la Baku era un risc prea mare de asumat.
Țările bogate au insistat şi ele că nu mai pot oferi mai mult, din cauza propriilor constrângeri bugetare.
Reprezentanţii unor state în curs de dezvoltare, inclusiv India, Bolivia, Cuba și Nigeria, au reacționat cu furie la acord, la fel şi activiştii de mediu.
India a ridicat obiecții de ultimă oră, dar nu a reușit să împiedice acordul.
Țara gazdă a fost puternic criticată pentru cum a condus negocierile. Petrolul și gazele reprezintă 90% din exporturile Azerbaidjanului, iar interesele sale legate de combustibilii fosili au fost foarte vizibile la discuții.
Arabia Saudită a jucat, de asemenea, un rol negativ. „A fost clar încă din prima zi că Arabia Saudită și alte țări producătoare de combustibili fosili aveau să facă tot ce le stă în putere pentru a slăbi acordul de referință Cop28 privind combustibilii fosili. La Cop29 au desfăşurat tactici obstrucţioniste pentru a slăbi acţiunea asupra tranziţiei energetice”, a declarat Romain Ioualalen, de la Oil Change International.
SUA și China – cele mai mari două economii ale lumii și cei mai mari producători de gaze cu efect de seră – sunt în mod normal națiuni cheie la COP. Dar de data asta niciuna nu a jucat un mare rol public la Baku, permițând altor state să conducă discuțiile.
Delegația SUA este încă formată din oficiali ai administrației lui Joe Biden, dar noua președinție Donald Trump a aruncat o umbră asupra participării lor. Cât despre China, acordul prevede că va contribui voluntar la finanțarea climatică pentru statele sărace, spre deosebire de alte țări bogate care sunt obligate să furnizeze numerar.
Ţările caută mai multe fonduri pentru a îndeplini obiectivul Acordului de la Paris din 2015 de a limita creşterea temperaturii globale sub 2°C şi, în mod ideal, la 1,5°C până la sfârşitul secolului.
Oamenii de ştiinţă din domeniul climei spun acum că este probabil ca lumea să depăşească pragul de 1,5°C, dincolo de care ar putea apărea efecte climatice şi mai catastrofale, la începutul anilor 2030 sau chiar mai devreme.