Ideea că, în cadrul celor mai multe specii de mamifere, masculii tind să fie mai mari decât femelele, a plecat de la Charles Darwin. De atunci nimeni nu i-a contrazis teoria. Până acum.
Un grup de cercetători de la Universitatea Princeton, SUA, susține că nu așa stau lucrurile și a adus și dovezi în acest sens.
Aceștia spun că ideea predominanței dimorfismului sexual în cadrul mamiferelor este una influențată de concepțiile și modul de lucru din perioada victoriană. Concret, spun ei, naturaliștii de atunci, în frunte cu Charles Darwin, au acordat mai multă atenție primatelor și carnivorelor.
Apoi, în perioada victoriană era foarte populară printre naturaliști ideea competiției dintre masculi și rolul sexelor în procreere și creșterea puilor. De aici și ipoteza falsă care s-a propagat pe o durată atât de mare de timp, mai spun ei.
Potrivit oamenilor de știință americani, de fapt, se poate vorbi despre un monomorfism sexual. Pe scurt, masculii și femelele au dimensiuni similare. Aceasta este concluzia lor după ce au analizat nu mai puțin de 429 de specii de mamifere, scrie BBC.
Cele mai multe specii de mamifere sunt reprezentate, de departe, de rozătoare și lilieci, se arată în raportul publicat în jurnalul Nature. Dacă ne rezumăm strict la lilieci, în cazul a aproape 50% dintre specii, femelele tind să fie chiar mai mari decât masculii.
Cel mai probabil, animalele au evoluat astfel pentru ca femelele să poată purta puii mai ușor, în timp ce masculii mai agili pot fi avantajați în luptele directe.
Cercetătorii americani afirmă că, în ciuda faptului că nu au analizat chiar toate speciile de mamifere, au suficiente dovezi pentru a demonta unul dintre principiile de bază enunțate de Charles Darwin.