Terra s-a aflat fix pe direcția unei supernove atât acum 3 milioane de ani, cât și acum 7 milioane de ani, au anunțat oamenii de știință. Am scăpat ca prin urechile acului, chiar dacă într-una dintre dăți chiar pe muchie.
Dacă o supernovă se produce suficient de aproape (maxim 160 de ani lumină față de noi), șansele de supraviețuire sunt la minimum, ba aproape că nu există. Am fost aproape de această situație acum 3 milioane de ani, în Pliocen, când o supernovă s-a produs la o distanță de 163 – 212 ani lumină față de Terra. La limită, după cum subliniază doi cercetători americani de la Universitatea din Illinois.
După ce au analizat izotopii de fier radioactiv din scoarța terestră, aceștia au concluzionat că Terra a avut parte de două astfel de incidente în istoria sa recentă. Celălalt a avut loc în Miocen, acum 7 milioane de ani, când explozia s-a produs la 359 de ani lumină, după cum scrie Universe Today.
Practic, spun ei, una dintre cele mai mari extincții din istoria vieții terestre, cea din finalul Devonianului, acum aproape 360 de milioane de ani, ar fi fost produsă chiar de o supernovă.
Autorii studiului subliniază că supernovele nu sunt chiar atât de frecvente pe cât am putea crede. La fiecare sută de ani se produc cam trei. Și mai toate sunt la distanțe sigure.
Pentru moment putem răsufla ușurați, mai spun ei. Avem supergiganta roșie Betelgeuse pe punctul de a deveni o supernovă, dar ea se află la 550 de ani lumină. Chiar și așa, momentul nu va fi mai aproape de 100.000 de ani. Puțin pentru Univers, mult pentru noi.