Nu mai e o noutate pentru nimeni că tardigradele, organisme microscopice nevertebrate, pot supraviețui în aproape orice condiții – niveluri foarte ridicate de radiații, în spațiu, și la temperaturi extreme. Până acum nu se știa însă cum, dar oamenii de știință au venit acum cu o explicație, în urma mai multor experimente.
O echipă formată din cercetători de la mai multe centre de cercetare din SUA susține că are răspunsul la această întrebare. Au găsit explicația după ce a supus mai multe tardigrade fie la un stres termic de – 80 de grade, fie în concentrații mari de apă oxigenată, sare sau zahăr, pentru a le observa reacțiile, scrie Science News.
Oamenii de știință au observat că tardigradele produc anumite molecule, numite radicali liberi, care oxidează un aminoacid numit cisteină (unul dintre elementele de bază ale proteinelor).
Practic, prin oxidarea cisteinei, proteinele își pot schimba structura și funcția, pentru a induce o stare de hibernare. În această stare, funcțiile organismului se reduc la 0,01% din capacitatea inițială.
Într-o astfel de stare, tardigradele pot supraviețui la variații de temperatură extreme, de la -200 de grade până la +150 de grade, inclusiv în spațiu. Mai mult, pot rămâne în starea de hibernare până la zece ani.
Numai că atunci când factorii de stres dispar, iar cisteina nu mai este oxidată, organismul primește semnalul că poate reveni la funcțiile normale.
În experimentele de laborator, atunci când s-a blocat oxidarea cisteinei, tardigradele pur și simplu nu au mai putut hiberna.
De ce este important un astfel de studiu? Descoperirea este un prim pas în înțelegerea procesului de îmbătrânire, dar și a călătoriilor cu echipaj uman în spațiu, pe termen lung.