De mai mulți ani, scafandrii de la o staţie de cercetare din Marea Mediterană se confruntau cu o problemă bizară: pe parcursul fiecărui sezon de cercetare, peştii locali ajungeau să-i urmărească şi să le fure hrana destinată experimentelor. Mai mult, peştii sălbatici păreau că îi pot recunoaște pe scafandri, în special pe cei care le-au adus mâncare anterior, alegând să-i urmărească doar pe aceia și ignorându-i pe ceilalți.
Pentru a testa această ipoteză, conform căreia peştii sălbatici ii pot recunoaște pe scafandri, o echipă de la Max Planck Institute of Animal Behavior din Germania a desfășurat o serie de experimente purtând echipamente de scufundare variate. Asta, pentru a vedea dacă peștii îi pot recunoaște.
Experimentele au fost concepute pentru a răspunde unei întrebări care nu a mai fost pusă niciodată: pot peştii să recunoască oameni?
Până acum, existau puține dovezi științifice care să sugereze că peştii sunt capabili să facă asta. Un exemplu erau peştii Toxotes, o specie crescută în captivitate, care reușea să identifice imagini generate pe calculator cu fețe umane în condiţii de laborator, amintește Phys.org.
”Dar nimeni nu s-a întrebat vreodată dacă peştii sălbatici au capacitatea şi motivația de a ne recunoaște atunci când pătrundem în lumea lor subacvatică", spune Maëlan Tomasek, doctorand la Max Planck Institute şi la University of Clermont Auvergne, din Franţa.
Pentru a răspunde la această întrebare, au fost realizate mai multe experimente la o adâncime de opt metri, într-un loc de cercetare din Marea Mediterană, unde populațiile de peşti sălbatici s-au obişnuit cu prezența oamenilor de ştiinţă.
Experimentele au fost realizate în ape deschise, iar peştii au participat ca ”voluntari", putând veni și pleca oricând, a explicat unul dintre autorii studiului, Katinka Soller, de la Max Planck.
Prima etapă a experimentului, antrenamentul, a testat dacă peștii pot învăța să urmărească un anumit scafandru. Soller a început prin a le atrage atenţia peștilor cu ajutorul unei veste roșii stridente și oferindu-le hrană în timp ce înota 50 de metri. Treptat, a eliminat elementele vizuale distinctive, purtând un echipament obişnuit și ascunzând hrana, pe care o oferea doar peștilor care o urmau pe întreaga distanţă.
Dintre zecile de specii de pești prezente la staţia marină, două specii de doradă s-au arătat deosebit de receptive la antrenament. Acestea sunt cunoscute mai ales ca pești comerciali, dar cercetătorii au fost surprinşi de curiozitatea și capacitatea lor de învăţare.
”De îndată ce intrăm în apă, în câteva secunde ii vedeam înotând spre mine, parcă apărând de nicăieri", povesteşte Soller.
După 12 zile de antrenament, aproximativ 20 de pești o urmăreau constant pe Soller, iar aceasta ii putea recunoaște pe câţiva după trăsăturile fizice.
Următoarea etapă a experimentului a testat dacă aceşti pești o puteau recunoaște pe Soller atunci când lângă ea se afla un alt scafandru. Celălalt scafandru a purtat un echipament diferit, având părți colorate distincte pe costum şi înotătoare. Cei doi scafandri au pornit de la același punct, înotând în direcţii opuse. În prima zi, peştii i-au urmărit pe amândoi în mod egal.
”Se vedea cum se chinuiau să decidă pe cine să urmeze", spune Soller. Însă doar ea le oferea hrană, astfel încât de a doua zi, majoritatea peştilor au început să o urmeze preponderent pe ea.
Însă când experimentul a fost repetat cu ambii scafandri purtând echipamente identice, peştii nu au mai reuşit să îi distingă. Acest lucru a indicat că asocierea se baza pe diferențele vizuale, cel mai probabil pe culorile costumelor.
Aproape toţi peştii au vedere colorată, deci nu este surprinzător că doradele au învățat să asocieze diverșii scafandri pe baza culorilor costumelor lor. Sub apă, şi noi facem la fel, pentru că măştile distorsionează feţele, așa că ne bazăm pe echipamentul de scufundare pentru a ne recunoaște, explică oamenii de știință.
Cercetătorii sugerează însă că, dacă ar avea la dispoziție mai mult timp, peştii ar putea învăța să distingă caracteristici umane mai subtile, precum mâinile sau părul.
”Deja i-am observat apropiindu-se de feţele noastre și studiindu-ne corpul. Părea că ei ne analizau pe noi, nu invers", mai spune Soller.
Descoperirea că peştii sălbatici ii pot recunoaște pe scafandri şi pot învăța rapid să folosească indicii specifice pentru a recunoaşte indivizi sugerează că multe alte specii, inclusiv peştii de companie, ar putea avea mecanisme similare de recunoaştere.