Analizând oamenii cu fețe similare, dar neînrudiți genetic, oamenii de știință au descoperit că asemănarea facială puternică vine la pachet cu gene comune. Iar lucrurile merg chiar mai departe, protagoniștii putând avea și personalități sau comportamente similare.
Lucrarea care explică această descoperire a apărut în jurnalul Cell Reports. ”Studiul nostru oferă o perspectivă rară asupra asemănării umane, arătând că oamenii cu fețe extrem de asemănătoare au genotipuri comune, în timp ce sunt diferiți la nivelul epigenomului și al microbiomului”, a explicat Manel Esteller, autor principal al studiului, de la Institutul de Cercetare a Leucemiei Josep Carreras din Barcelona, Spania.
”Genomica le grupează, iar restul le diferențiază”, a mai spus omul de știință, conform IFL Science.
Dacă până nu demult a-i găsi pe oamenii care seamănă, fără a fi înrudiți, era destul de greu, de mare ajutor și punct de pornire pentru studiu a fost un proiect de-al lui François Brunelle, un artist canadian care, din 1999, fotografiază oameni care seamănă, de pe întreg mapamondul.
Pornind de la câteva astfel de ”perechi” de oameni care arată la fel, oamenii de știință le-au studiat ADN-ul și i-au supus mai multor chestionare, reieșind că aceștia nu erau asemănători doar din punct de vedere fizic.
Per total, rezultatele au arătat că oamenii cu fețe trase la indigo au genotipuri similare, dar diferă în ceea ce privește metilarea ADN-ului și peisajul microbiomului.
Mai mult, trăsăturile fizice, cum ar fi greutatea și înălțimea, precum și trăsături comportamentale, cum ar fi fumatul și educația, s-au corelat și ele în cadrul perechilor. Luate împreună, rezultatele sugerează că variația genetică comună nu se referă doar la aspectul fizic similar, ci poate influența și obiceiurile și comportamentul.
”Aceste rezultate vor avea implicații viitoare în medicina legală, cum ar fi reconstruirea feței criminalului din ADN, și în diagnosticul genetic: fotografia feței pacientului vă va oferi deja indicii despre ce genom are el sau ea”, a mai spus autorul studiului.
”Prin eforturi de colaborare, provocarea finală ar fi de a prezice structura feței umane pe baza peisajului multiomic al individului”, a concluzionat cercetătorul.