Tendința naturală a copiilor de a înțelege nevoile animalelor și dorința de a le ajuta ar fi dus la domesticirea celor din urmă, cred oamenii de știință.
Într-un studiu realizat recent la Universitatea din Michigan, în SUA, 97 de copii cu vârste cuprinse între 20 și 47 de luni au fost monitorizați pentru a vedea cum interacționează cu trei câini: Fiona, Henry și Seymour.
În cadrul experimentului, cercetătorii au separat copiii de căței cu un gard și au amplasat jucării sau gustări pentru câini, în partea copiilor, scrie The Guardian.
În jumătate din cazurile în care câinii s-au arătat interesați de gustări sau jucării, copiii i-au ajutat să le obțină.
Când animalele nu pezentau interes pentru jucării sau gustări, doar un sfert dintre copii au încercat să le acorde câinilor.
Cu cât animalele erau mai active încercând să ajungă la obiectele dorite, cu atât mai mult copii încercau să le ajute, au observat oamenii de știință.
„Se ştie de mult timp că copiii mici sunt dispuşi să ajute oamenii care sunt în situaţii dificile, chiar şi străinii", a explicat profesorul Henry Wellman, coordonatorul studiului.
Dar disponibilitatea copiilor nu e doar față de semenii lor, ci și față de animale. Și interesant este că toți copiii au reacționat, nu doar cei care aveau animale acasă.
„Este foarte surprinzător să constaţi cât de devreme apar aceste tendinţe", a declarat şi doctorul Rachna Reddy, antropolog evoluţionist care predă şi la Harvard, şi la Universitatea Duke, co-autoare a cercetării.
„Încă din primele etape ale dezvoltării avem tendinţa de a fi sociabili faţă de alţi oameni şi să încercăm să înţelegem ce este în mintea lor. Acest studiu ne arată că în cazul copiilor mici există motivaţia şi abilitatea de a extinde aceste tendinţe de a ajuta şi faţă de alte animale", a mai spus ea.
Astfel, oamenii de știință sunt de părere că tocmai acest comportament prietenos (și dezinteresat) al copiilor faţă de alte specii ar fi putut juca un rol esenţial în domesticirea animalelor.