În timp ce astronauţii Alan Shepard şi Edgar Mitchell păşeau pe suprafaţa selenară, Stuart Roosa, al treilea membru al echipajului misiunii Apollo 14 din 1971, pilota modulul ”Kitty Hawk” în jurul Lunii, făcând fotografii şi observaţii până când colegii aveau să fie pregătiţi să revină.
În gentuţa pe care fiecare astronaut al programului Apollo putea s-o ia cu el în spaţiu, Roosa, care lucrase înainte ca paraşutist ce era trimis să lupte împotriva incendiilor de vegetaţie din regiuni îndepărtate, avea în jur de 500 de seminţe de diferite specii de copaci de la şeful Serviciului Forestier american.
La câţiva ani după ce astronauţii s-au întors acasă, o parte dintre aceste seminţe au fost plantate în mai multe locuri de pe teritoriul Statelor Unite. Câteva au fost trimise în alte ţări, scrie BBC.
Deşi totul pornise ca un experiment ştiinţific prin care se urmărea să se afle cum aveau să crească arbori ca platani, brazi, pini sau arbori de gumă din seminţe care fuseseră pe orbita Lunii timp de două zile, la momentul respectiv niciuna dintre instituţiile implicate nu a ţinut o evidenţă a “copacilor Lunii”.
În SUA, multe dintre seminţe au fost plantate în oraşele-capitală, în grădini botanice şi în parcuri. Situaţia este mai neclară în legătură cu seminţele trimise în străinătate. Trei arbori originali se ştie că se află în Brazilia, doisprezece sau cincisprezece s-ar afla în Marea Britanie, deşi Societatea Astronomică Regală nu a reuşit să-i găsească, iar unul ar fi în Franţa.
Ultimele seminţe deţinute de Roosa au fost plantate chiar de el şi de fiica lui Rosemary în curtea casei, pe la sfârşitul anilor 1970. Erau seminţe de platan american, iar copacul continuă să crească, a povestit Rosemary Roosa pentru BBC.
În prezent, undeva în sudul Angliei, administratorul Societăţii Regale de Astronomie, Richard O'Sullivan, îngrijeşte un puiet de platan american, care, dacă va supravieţui, va deveni unul dintre rarii copaci ai Lunii din a treia generaţie.
Între timp, NASA a publicat o listă cu 60 de plante din prima generaţie care sunt încă în viată, rezultat al eforturilor cercetătorului Dave Williams.
De posibilitatea de a cultiva plante comestibile în spaţiul îndepărtat depind viitoare misiuni de lungă durată pe Lună şi pe Marte. După Apollo 14 au avut loc o mulţime de experimente similare, însă mai riguroase din punct de vedere ştiinţific, iar astronauţii de pe Staţia Spaţială Internaţională mânăncă deseori salată crescută de ei la bord.