Înființarea unui tribunal internațional special pentru agresiunea împotriva Ucrainei ar fi un semnal important, spune Claus Kreß de la Universitatea din Köln.
Parlamentul ucrainean a făcut apel la comunitatea internațională să înființeze un tribunal internațional special pentru crima agresiunii rusești împotriva Ucrainei.
Într-un interviu acordat DW, Claus Kreß, expert în drept internațional la Universitatea din Köln, explică funcția unui astfel de tribunal, de ce inițiativa ar fi posibilă chiar și fără acordul Rusiei și de ce nu este neapărat necesară o condamnare a președintelui rus Vladimir Putin.
DW: Care sunt aspectele ce ar intra în atenția tribunalului special internațional solicitat?
Claus Kreß: Tribunalul special ar trebui să se ocupe de acuzația de agresiune. Acest lucru este esențial pentru Ucraina, deoarece se referă la acuzația de război în sine. Din punctul de vedere lesne de înțeles al Ucrainei, declanșarea războiului de agresiune este "păcatul originar" care a deschis calea pentru nenumăratele atrocități comise în timpul războiului, crimele de război.
Cum vede Germania înființarea unui astfel de tribunal special și cât de probabil este acest pas?
La fel ca o serie întreagă de alte state, Germania nu s-a angajat încă în această chestiune.
Acest lucru nu este deloc surprinzător, deoarece există o serie de chestiuni juridice și politice care nu sunt ușor de clarificat. Deși discuțiile au căpătat recent o nouă dinamică, nu sunt în măsură să spun când se vor încheia
Cum va arăta, în practică, înființarea unei instanțe speciale?
În prezent se discută diverse modele. În opinia mea, calea preferabilă ar consta în două etape: prima ar fi o rezoluție a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite. Pentru aceasta, ar fi necesară în prealabil asigurarea majorității necesare. Eșuarea unui astfel de vot în Adunarea Generală ar fi o situație nefericită, nu în ultimul rând din punctul de vedere al Ucrainei.
Spre deosebire de Consiliul de Securitate al ONU, Adunarea Generală nu poate înființa un tribunal penal internațional. Cu toate acestea, poate exprima o atare dorință a comunității internaționale în numele Națiunilor Unite. Acest aspect este de importanță crucială din perspectiva legitimității unui astfel de tribunal.
După aceea, secretarul general al Organizației Națiunilor Unite ar putea încheia un tratat de drept internațional cu Ucraina privind înființarea tribunalului.
Cât timp ar putea dura asta?
Un proces penal este o procedură complexă. Primul pas ar fi inițierea investigațiilor, mai precis asigurarea probelor, în măsura în care acestea sunt relevante, identificarea acuzatului și fundamentarea exactă a acuzațiilor respective.
Acești pași în sine sunt un proces deosebit de solicitant. Deși crima de agresiune este ferm ancorată în dreptul internațional cutumiar, până acum au existat puține proceduri internaționale cu privire la aceasta. Precedentele decisive rămân procedurile în fața tribunalelor militare de la Nürnberg și Tokyo după cel de-Al Doilea Război Mondial.
Fiecare etapă a procedurilor penale privind suspiciunea de agresiune ar trebui analizată cu maximă atenție. Prin urmare, să nu ne așteptăm în niciun caz la un proces rapid.
Pe de altă parte, inițierea unei anchete de către o instanță penală internațională ar trimite un mesaj cu greutate, respectiv că însăși comunitatea internațională ia foarte în serios suspiciunea unei crime de agresiune; că îi acordă nu mai puțină importanță decât acuzațiilor de crime de război, crime împotriva umanității și genocid asupra cărora Curtea Penală Internațională își exercită jurisdicția în situația din Ucraina.
Trebuie să se termine războiul înainte ca procesele să înceapă?
În cazul proceselor de la Nürnberg și Tokyo, dar și în cazul majorității proceselor din fața Tribunalelor Penale Internaționale pentru Rwanda și fosta Iugoslavie, faza fierbinte a conflictului se încheiase deja.
În principiu, procesele sunt posibile chiar și înainte de sfârșitul războiului. În special odată cu înființarea Curții Penale Internaționale (în 2002 - n.red.), situația s-a schimbat. Această instanță este o instituție permanentă și poate deveni activă în domeniul său de competență de îndată ce apar suspiciuni.
Dacă se ajunge la mandate de arestare și punere sub acuzare, ce probleme așteaptă sistemul internațional de justiție penală?
Crima de agresiune este o crimă a conducerii. Prin urmare, problema este responsabilitatea penală a conducerii politice și militare a Rusiei, în frunte cu președintele Putin.
Provocarea practică centrală care rezultă din această situație este cea care se aplică și Curții Penale Internaționale. Mai precis, inculpații ruși care se află pe teritoriul rus nu pot fi aduși în fața justiției atât timp cât actualul regim rămâne la putere.
Presupunând că va avea loc o schimbare de regim doar după moartea lui Putin, nu ar fi totul atunci în zadar?
Nu. Bineînțeles, președintele rus se află în centrul acuzațiilor, cel puțin al acuzației de crimă de agresiune. Însă președintele Putin nu este singurul suspect.
În cazul crimelor de război, al crimelor împotriva umanității și al genocidului comise în mod sistematic, există, de obicei, persoane responsabile în primul rând la vârful sistemului de nedreptate respectiv. Însă și persoane responsabile la nivelurile subordonate ale ierarhiei, până la cei care comit atrocitățile pe teren. Prin urmare, suspiciunea este departe de a fi îndreptată împotriva unei singure persoane.
Vă rog să mai țineți seama de un aspect. Dacă făptuitorul este vinovat, scopul procedurilor penale este îndeplinit în întregime doar prin condamnarea și executarea pedepsei. Însă chiar și începutul unei anchete este un semn pentru întreaga lume că se face tot posibilul pentru a investiga suspiciunea unei crime în conformitate cu dreptul internațional.
Chiar și un mandat de arestare internațional poate restricționa libertatea de mișcare a suspecților, iar o acuzație copleșitoare poate contribui la delegitimarea unui lider de stat.
Claus Kreß este profesor de drept penal și internațional, deține catedra de drept penal german și internațional la Universitatea din Köln și conduce Institutul de Drept al Menținerii Păcii.
Olena Perepadya