În cele opt luni de ocupație, partizanii ucraineni le-au dat de furcă soldaților ruși și oficialilor puterii instalate de Kremlin. În unele cazuri, chiar i-au ucis.
Într-o seară din luna martie, la doar câteva zile după ce trupele Moscovei intraseră în Herson, doi soldați ruși mergeau pe o stradă din oraș. Încă era destul de frig, lumină nu era, orașul fiind scufundat în beznă, iar militarii se întorceau în bază după ce s-au dus să bea.
Când unul s-a împiedicat, celălalt s-a oprit pentru a se ușura pe marginea trotuarului. Dintr-o dată, lama unui cuțit i s-a înfipt în partea dreaptă a gâtului și rusul s-a prăbușit în iarbă. După câteva clipe, celălalt soldat, ametiț de băutură, a avut aceeași soartă.
"L-am terminat pe primul imediat, apoi l-am văzut pe al doilea și l-am omorât pe loc", a povestit Archie, membru al rezistenței ucrainene, explicând că a acționat din instinct. "Am văzut orcii în uniformă și mi-am zis 'de ce nu?'. Nu erau nici oameni, nici lumină și am profitat de moment", a spus el, folosind un termen peiorativ la adresa rușilor.
"Adrenalina și-a făcut treaba. N-am avut nicio teamă sau timp să gândesc. În primele zile după aceea m-am simțit rău, apoi am înțeles că erau dușmanii mei. Au venit în casa mea ca să mi-o ia", a spus el.
Tânărul în vârstă de 20 de ani este luptător de arte marțiale și obișnuia să poarte mereu un cuțit pentru autoapărare, dar care până atunci nu a ucis pe nimeni. Numele său este unul fictiv, pentru a i se proteja identitatea.
Povestea lui, relatată de CNN, a fost confirmată de armata ucraineană și de surse din serviciile secrete care au ținut legătura cu el și cu alți partizani.
Archie este unul dintre luptătorii mișcării de rezistență din Herson, oraș care avea 290.000 de locuitori înainte de invazie, și pe care Rusia a încercat fără succes să-l țină sub control.
Promisiunile respectate ale partizanilor
Oamenii din Herson și-au exprimat ideile foarte clar la scurt timp după intrarea trupelor ruse în oraș, pe 2 martie, protestând zilnic în piața centrală și fluturând steaguri galben-albastre. Însă Herson, primul mare oraș cucerit de armata rusă, era un simbol important pentru Moscova, așa că dizidența nu putea fi tolerată. Protestatarii au fost împrăștiați cu gaze lacrimogene și focuri de armă, iar organizatorii mitingurilor și cei mai vocali localnici au fost arestați și torturați.
Când manifestațiile pașnice nu au dat rezultate, oamenii din Herson au intrat în mișcarea de rezistență, iar cetățeni obișnuiți, precum Archie, au trecut pe cont propriu la acțiune.
"N-am fost singurul din Herson. Au fost mulți partizani deștepți. Cel puțin zece ruși au fost uciși în fiecare noapte", a menționat el.
Localnicii au trecut de la acțiunile pe cont propriu la organizarea în grupuri, coordonându-și acțiunile cu armata ucraineană și serviciile de informații din afara orașului.
"Am un amic cu care umblam prin oraș, în căutarea locurilor în care se adunau soldații ruși. Verificam rutele patrulelor și le dădeam informațiile tipilor de pe linia frontului, iar ei știau cui să le dea mai departe", a explicat tânărul.
Asasinatele partizanilor nu vizau doar soldați ruși. Mai mulți oficiali ai guvernului instalat de Moscova au fost ținta unor atacuri în cele opt luni de ocupație. Chipurile colaboraționiștilor au fost tipărite pe afișe lipite în tot orașul, promițânduli-se că va veni răzbunarea pentru legăturile lor cu Kremlinul. Multe dintre promisiuni au fost respectate - unii dintre oficiali au fost uciși când mașinile lor au sărit în aer, incidente pe care autoritățile pro-ruse le-au calificat drept "atacuri teroriste".
Archie a fost arestat de autoritățile de ocupație pe 9 mai, după ce a participat la o paradă de ziua victoriei armatei sovietice în Al Doilea Război Mondial cu o bandă galben-albastră prinsă pe tricou.
A fost luat în primire de agenții FSB care îi torturau pe soldații, ofițerii de informații și partizanii ucraineni. "M-au bătut, m-au electrocutat, m-au lovit, m-au bătut cu bastoanele. Nu pot să zic că m-au înfometat, dar nici nu-mi dădeau prea multă mâncare. Nimic bun nu s-a întâmplat acolo", a povestit el.
A avut noroc - i-au dat drumul după opt zile și după ce l-au obligat să facă o înregistrare în care să spună că acceptă să lucreze pentru ruși. Relatarea lui despre ce s-a întâmplat în centrul de detenție a fost confirmată de surse militare ucrainene și de alți deținuți.
Mulți dintre cei prinși au rămas acolo. Ihor, care a cerut CNN să nu-i dezvăluie celălalt nume, a fost și el dus acolo. "M-au ținut acolo 11 zile și atunci am auzit urlete de la subsol. Oamenii erau torturați, îi băteau cu bețele la palme și la tălpi (…) i-au legat la baterii și îi electrocutau", a spus bărbatul în vârstă de 29 de ani.
Ihor a fost prins când căra arme și se declară "norocos" că s-a ales doar cu bătaia. "Pe mine m-au adus după perioada în care oamenii erau bătuți până la moarte", a menționat el.
Cine a scăpat doar cu bătaia a fost norocos
Cât timp l-au ținut acolo, Ihor a reușit să ascundă faptul că era membru al rezistenței din Herson și că făcuse mai mult decât să transporte arme. El a furnizat date armatei ucrainene, acțiuni pentru care ar fi putut primi o pedeapsă mult mai brutală. "Dacă vedeam ceva, făceam o poză sau înregistram video și le trimiteam forțelor ucrainene, iar ei hotărau dacă să atace sau nu", a explicat Ihor.
Printre coordonatele pe care le-a comunicat armatei ucrainene s-au numărat și cele ale unui depozit din Herson. "Armata rusă ținea între 20 și 30 de vehicule acolo, erau blindate, transportoare și acolo stăteau câțiva ruși", a spus Ihor.
Forțele ruse care au plecat s-au grăbit să golească ceea ce a mai rămas înăuntru, dar clădirea distrusă poartă semnele loviturii violente executată de ucraineni. Cea mai mare parte a acoperișului s-a prăbușit, pereții sunt sparți și sticla spartă acoperă încă cea mai mare parte a podelei. Structura e încă în picioare, dar în unele părți metalul a fost afectat de explozie.
Ihor folosea contul de Telegram pentru a transmite coordonatele omului său de legătură, pe care îl numește "fumul". Pe lângă coordonate, el a trimis și o înregistrare video a depozitului: "Am pornit camera, apoi am ținut telefonul spre clădire și am început să mă plimb și să vorbesc la telefon în timp ce camera filma. Apoi am șters înregistrarea, bineînțeles, fiindcă dacă mă opreau undeva și îmi verificau telefonul și pozele m-ar fi luat la întrebări."
Privind în urmă, Ihor, tatăl unei fetițe de trei luni, spune că a avut noroc să nu fie prins. "Nu era greu, dar a fost periculos. Dacă mă prindeau că filmam ceva, probabil că nu mă mai scăpam viu", a conchis el.