Când se va muta în biroul său de la NATO, Mark Rutte nu va avea parte de o perioadă de acomodare. De la Trump și Putin, la strângerea fondurilor și mulțumirea aliaților de pe flancul estic, agenda viitorului secretar general al Alianței este plină de provocări importante.
Mark Rutte și-a încheiat campania pentru funcția de secretar general al NATO joi, când și-a asigurat sprijinul tuturor celor 32 de aliați, România, ultima țară membră care se opunea, și-a anunțat susținerea în urma ședinței CSAT. Actualul șef al NATO, Jens Stoltenberg, urmează să demisioneze până la 1 octombrie.
Premierul interimar al Olandei, care a condus timp de 14 ani cea de-a cincea mare economie a UE, este considerat pe scară largă un generator de consens, el demonstrându-și totodată hotărârea în sprijinirea Ucrainei, inclusiv prin eforturile recente ale guvernului olandez de a pregăti piloți ucraineni pentru avioanele de luptă F-16.
Însă chiar și pentru un politician versat, următorul capitol al carierei politice a lui Rutte nu va fi deloc ușor. Politico trece în revistă cele mai importante provocări pe care Rutte va trebui să le înfrunte.
Posibila întoarcere a lui Trump
În timpul campaniei electorale, Donald Trump a amenințat că va reduce ajutorul SUA pentru Ucraina dacă va ajunge din nou la Casa Albă. În cazul în care va câștiga alegerile prezidențiale din SUA, el ar putea da o lovitură gravă credibilității aliaților NATO în a ajuta Ucraina să se apere împotriva Rusiei, având în vedere că Statele Unite au fost de departe cel mai mare donator de ajutor militar pentru Kiev.
Trump și-a etalat la scenă deschisă adversitatea față de Ucraina, numindu-l săptămâna trecută pe Zelenski „cel mai bun vânzător dintre toți politicienii". „Abia a plecat acum patru zile cu 60 de miliarde de dolari (după semnarea unui acord de securitate pe 10 ani cu președintele Joe Biden) și se duce acasă și anunță că îi mai trebuie 60 de miliarde de dolari. Nu se termină niciodată", a spus el.
Realegerea lui Trump va submina aproape sigur planul NATO de a pregăti Ucraina pentru viitoarea sa aderare, inclusiv eforturile de a finaliza occidentalizarea armatei Kievului. Țările NATO au promis anul trecut că „vor fi în măsură să extindă invitația adresată Ucrainei de a se alătura alianței atunci când aliații vor fi de acord și vor fi îndeplinite condițiile".
Ținând cont de caracterizarea recentă pe care Trump i-a făcut-o președintelui ucrainean, angajamentul NATO ar putea fi pus în pericol.
O nouă iarnă de război în Ucraina
La scurt timp după ce Rutte va prelua mandatul, Ucraina îi va cere ajutorul în timp ce iarna se va apropia. În ultima perioadă, Rusia a lovit infrastructura energetică a Ucrainei, iar refacerea acesteia va dura câteva luni, dacă nu ani.
Strategia Kremlinului nu e nouă. În prima iarnă de război, între 2022 și 2023, rețeaua energetică a Ucrainei a fost puternic atacată. În această situație, cheia constă în mai multe sisteme de apărare aeriană care ar putea proteja furnizorii de energie, precum și personalul de întreținere care lucrează pentru a repara instalațiile avariate, a spus șeful NATO în funcție, Jens Stoltenberg.
De asemenea, țările NATO fac eforturi pentru a trimite – sau, în cazul țării lui Rutte, pentru a construi – sisteme de apărare aeriană. Dar Europa nu are atât de multe soluții disponibile, iar țările din apropierea Rusiei sunt mai puțin dispuse să renunțe la scuturile lor aeriene în aceste vremuri periculoase. Totuși, România a decis la ședința CSAT din această săptămână să ofere Ucrainei un sistem Patriot.
La acest capitol va avea mult de lucru Rutte pentru a ajuta Ucraina fără a vulnerabiliza apărarea aeriană a NATO.
Aliații trebuie să plătească
NATO a ajuns săptămâna aceasta la un număr record de aliați care au atins ținta de 2% din PIB alocat cheltuielilor de apărare - 23 de țări au îndeplinit obiectivul. Țările de Jos tocmai au depășit acest prag în 2024, după ani în care a ratat această țintă.
Privind, însă, partea goală a paharului, acest lucru înseamnă, totuși, că un sfert din statele membre nu-și respectă angajamentul luat în urmă cu zece ani.
Țările din sudul Europei se numără printre rău-platnici. În Italia se prevede o scădere ușoară în 2024 de la nivelul deja redus de 1,5% de anul trecut. Iar Spania va cheltui doar 1,28% din PIB pentru apărare, în timp ce Portugalia va atinge 1,55%.
„Rezultatele slabe ale prietenilor noștri mediteraneeni sunt arma perfectă pentru Trump", a spus pentru Politico un diplomat din regiunea Baltică, o zonă care pledează insistent pentru o abordare mai dură față de Rusia.
Mai aproape de fieful lui Trump, situația e la fel de rea. Canada, care face parte din NATO din 1949, de la începuturile Alianței, și-a asumat să cheltuiască în scopuri militare doar 1,37% din PIB, o creștere de doar 0,1% de la declanșarea războiului din Ucraina.
Mark Rutte va avea misiunea dificilă de a-i determina pe aliații codași să-și respecte obligațiile financiare.
Flancul de est, zona sensibilă a NATO
Aliații din vecinătatea Rusiei au nemulțumirile lor, reclamând cheltuielile militare reduse ale Olandei până în acest an și faptul că un stat occidental primește conducerea NATO deși țările estice au deja un sfert de secol de când fac parte din organizație.
Premierul estonian Kaja Kallas nu a intrat în cursa pentru conducerea NATO după ce i s-a spus clar că nu va primi sprijinul unor țări precum SUA, Franța și Germania, de teamă ca nu cumva numirea sa să fie interpretată de Moscova ca o escaladare a ostilităților. Kallas este acum favorită pentru a fi următorul șef al politicii externe a UE.
Iar președintele României, Klaus Iohannis, care a candidat pentru această funcție, a convins doar Ungaria – pe termen scurt și doar din motive strategice - să-l susțină.
După ce Rutte a obținut cale liberă spre conducerea NATO, e de așteptat ca statele estice să ceară o reprezentare mai bună în eșalonul secund al organizației, adică funcția de adjunct al secretarului general al NATO și câteva posturi de asistenți ai secretarului general.
Organigrama conducerii NATO a fost mult timp un punct sensibil pentru țările estice. În timp ce funcția de secretar general adjunct este deținută în prezent de Mircea Geoană, toate posturile de asistenți ai șefului NATO aparțin statelor occidentale - Statele Unite au două, Germania, Olanda, Marea Britanie, Italia și Franța - câte unul, iar al șaptelea este vacant.
Una dintre primele sarcini ale lui Rutte în calitate de șef NATO va fi să numească un adjunct și vor exista presiuni pentru ca el să aleagă pe cineva dintr-o țară estică.
Coabitarea cu liderii pro-Putin
Partidele de extremă dreapta, susținătoare ale regimului Putin, câștigă teren în Europa. Franța, de pildă, se află în pragul unor alegeri parlamentare care ar putea aduce succese majore pentru partidul de extremă-dreapta Adunarea Națională.
Rutte știe bine ce înseamnă să te lupți cu extrema dreaptă. Într-un fel, el a început să ia în considerare funcția de top în NATO când a devenit clar că formațiunea sa, Partidul Popular pentru Libertate și Democrație, va pierde alegerile olandeze în fața Partidului pentru Libertate, de extremă dreapta, condus de Geert Wilders.
Întrebat anul trecut de postul TV de propagandă RT ce crede despre Vladimir Putin, Wilders a spus fără ocolișuri: "Îl aplaud și îl aplaud și pe Trump pentru că sunt lideri, pentru că sunt acolo în numele poporului rus și al celui american."
Rutte va avea, așadar, multe de făcut încă din prima zi de mandat. De un singur lucru nu trebuie să se teamă, conchide Politico: noul său job nu va fi plictisitor.
T.D.