Ucrainenii luați prizonieri în orașul Izium, din regiunea Harkov, sunt marcați de sadismul rușilor care i-au torturat. Ocupanții foloseau un „meniu” larg de metode dure, iar Mihailo Ivanovici, un bărbat în vârstă de 67 de ani, le-a simțit pe toate.
Șocuri electrice, bătăi, ruperea oaselor și ace înfipte în corp – sunt doar câteva din metodele de interogare ale rușilor pe care Ivanovici le-a suportat pe pielea lui. Cu brațul bandajat și vizibil obosit, el i-a povestit reporterului BBC prin ce a trecut după ce a fost arestat de ruși.
"M-au torturat 12 zile. M-au lovit peste tot. Unul mă ținea și altul mă bătea cu o țeavă. M-au bătut de-am ajuns să nu mai simt nimic. Au pus curent electric pe vârfurile degetelor, mi le-au ars", spune el.
Când se plictiseau de o "schemă", rușii treceau la următoarea. De pildă, acele înfipte în spate. "Erau lungi și mi le băgau sub piele, aici și aici", arată el spre umerii săi . "M-au luat de acolo aproape mort când trupele noastre au eliberat locul ăsta."
Ziduri pline de durere
Armata ucraineană a intrat în Izium pe 11 septembrie, după cinci luni de ocupație rusă. În acest timp, forțele Moscovei au folosit orașul ca rampă de lansare a atacurilor în regiunea estică Donbas și ca punct logistic.
Ca și alți ucraineni, Mihailo a fost reținut de ruși ca suspect pentru sabotaj și ținut în celule mizere. "Toți cei reținuți odată cu mine au fost torturați. Uneori, luau pe careva din celulă, uneori chiar doi sau trei. Am văzut cum cărau pe cineva. Cred că era mort", povestește el.
Bărbatul are un lănțișor cu o cruciuliță la gât peste tricou. "Trebuia să mă rog. Oricine s-ar fi rugat acolo", spune.
Tortura a avut loc în secția de poliție din Izium. Clădirea pustie, fără uși și geamuri, a fost bombardată de ruși înainte să plece. Întunericul și o liniște sinistră stăpânesc acum cele două etaje subterane unde se află celulele mici în care ici-colo se mai găsesc niște așternuturi murdare și câteva haine.
Pe peretele unei celule au rămas mai multe linii scrijelite, semne ale duratei captivității unui prizonier. "Parcă toate zidurile astea sunt pline de durere și de suferință", spune un soldat ucrainean.
Mărturia lui Mihailo despre tortura cu șocuri electrice se alătură altor relatări din zonele recent eliberate, inclusiv celei a unui fost jurnalist, Maxim, care spune că a fost torturat în beciurile poliției din Izium. "Îți pun electrozi și îi leagă la curent, apoi începi să tremuri. Am căzut de pe scaun. Durerea a fost prea puternică. Totul era negru. Ne-au torturat într-o beznă totală. Ei aveau frontale pe cap. L-am întrebat pe tovarășul meu de celulă cât timp am lipsit și el mi-a zis 40 de minute. Cred că-ți dai duhul după 15 sau 20 de minute", povestește acesta.
Anchetatorii ucraineni, echipați în costume de cercetare criminalistică, lucrează lângă sediul poliției, într-o clădire folosită de ruși ca centru de comandă. În sertarul unui birou au găsit un topor cu urme de sânge pe el. "Ancheta ne va arăta al cui este sângele", spune unul dintre investigatori.
Acesta a descoperit și o listă de urmărire întocmită de ruși, cu numele celor bănuiți că sprijină guvernul ucrainean. "Erau numiți 'cei cu vederi extremiste'. I-au adus aici și i-au interogat. Erau ținuți din scurt", explică el.
"Fericirea" de a găsi rămășițele celor dragi
Izium abia începe să dezvăluie poveștile victimelor ocupației ruse. Într-o pădure de pini din preajma orașului, criminaliștii continuă să dezgroape rămășițe umane din cele peste 440 de morminte descoperite. Autoritățile spun că majoritatea cadavrelor sunt ale unor civili, dar acolo sunt îngropați și 17 soldați ucraineni, unii având semne de tortură.
În timp ce anchetatorii cară un cadavru într-un sac alb, Olena Kazabekov privește scena cu un amestec de speranță și spaimă. A venit în căutarea tatălui ei, Petro Vasilcișin, care lupta în batalionul 95 de parașutiști al Ucrainei. "Ultimul apel l-am primit pe 17 aprilie. A doua zi s-au dus spre linia frontului și mulți din unitatea lui au dispărut. Știm că cinci au fost uciși. Trupurile lor au fost găsite de altă unitate", spune tânăra, cu ochii în lacrimi.
Soțul ei, Iuri, e aproape invidios pe cei care măcar au găsit cadavrele celor dragi. "Cunoaștem familii care au fost în situația noastră, dar ei măcar le-au găsit trupurile și sunt, e greu de descris, mai fericiți decât noi, fiindcă măcar i-au găsit", explică el.
Cadavrele descoperite până acum în gropile de lângă Izium sunt ale unor soldați din altă brigadă, așa că Olena trebuie să caute în altă parte. Pentru alții, exhumările au oferit răspunsurile așteptate.
O fotografie publicată peste tot arată o mână pe care erau înfășurate benzi galbene și albastre, culorile drapelului ucrainean, și cu un tatuaj roșiatic. Într-un mesaj postat pe Facebook de Brigada Mecanizată 93 a armatei ucrainene se arată că aparținea soldatului Serghei Sova. Soția acestuia, Oksana, a văzut poza și a recunoscut tatuajul de pe braț.
T.D.