Un ofițer rus de rag inferior care a dezertat de pe frontul din Ucraina a povestit care au fost motivele din spatele deciziei sale.
„Eram murdari și obosiți. Oamenii mureau în jurul nostru. Nu voiam să simt că sunt parte din asta, dar eram”, a spus el că a fost momentul în care s-a dus la comandantul său și și-a dat demisia.
Povestea sa, așa cum a spus-o jurnaliștilor de la CNN, confirmă informațiile transmise de ucraineni și serviciile ale altor state conform cărora mulți soldați ruși au dezertat pentru că nu simt că este lupta lor.
Soldatul spune că a făcut de la început parte din trupele aduse la granița cu Ucraina și care, ulterior, au primit ordinul să invadeze țara vecină. Pe 22 februarie, lui și colegilor săi staționați în sudul Rusiei, la Krasnodar, li s-a cerut, fără nicio explicație, să predea telefoanele mobile.
În acea noapte au fost puși să vopsească vehiculele cu linii albe, pentru ca apoi să li se spună să le spele și să picteze litera Z, „ca la Zoro”.
„În ziua următoare am fost duși în Crimeea. Eu nu am crezut că o să intrăm în Ucraina, nu am crezut că se va ajunge aici”, își amintește soldatul.
Au aflat de invazie după două zile când au primit și ei ordinul să intre în Ucraina, pentru că nimeni nu le-a spus și, fără telefoane, erau complet rupți de lume.
„Unii au refuzat pe loc. Au completat un raport și au plecat. Nu știu ce s-a întâmplat cu ei. Eu am rămas, nu știu de ce. Următoarea zi ne-am dus (în Ucraina - n.red.)”, a mai spus soldatul, care a precizat că nu știa care îi e misiunea, pentru că discursul lui Putin despre „denazificarea Ucrainei” nu a ajuns pe front.
„Nouă nu ne-a fost propovăduită retorica cu naziștii ucraineni. Mulți nu știau de ce facem asta și ce căutăm acolo”.
Ziua 89 de război în Ucraina - desfăşurarea evenimentelor
Primul lucru pe care și-l amintește după ce a trecut granița este că peste tot vedea doar cutii goale cu rațiile colegilor săi și echipamente distruse. A mers spre nord-vest, în direcția Herson. Când au ajuns într-un sat, un civil a sărit în drum cu un bici și a început să lovească mașinile din convoi strigând „sunteți terminați”.
„Aproape s-a urcat în cabina în care eram. Avea ochii înlăcrimați, m-a impresionat. În general, de câte ori vedeam localnici, deveneam mai tensionați. Unii aveau arme sub haine și trăgeau când se apropiau”, mai povestește soldatul care își amintește că îşi ascundea faţă ca să se protejeze, dar și de rușine.
În a doua sau a treia zi de când înaintau pe teritoriul ucrainean, au fost atacați.
„În prima săptămână am funcționat în stare de șoc. Nu m-am gândit la nimic. Doar când mergeam la culcare spuneam azi e 1 martie, mâine când mă trezesc e 2 martie. Principalul scop era să supraviețuiesc încă o zi. De multe ori, bombele au căzut foarte aproape. E un miracol că nu a murit niciunul dintre noi”.
Soldatul spune că nu era singurul confuz în legătură cu motivul pentru care au atacat Ucraina, dar că mai mulți nu și-au mai pus întrebări după ce au aflat că urmează să fie plătiți curând: „Unii se gândeau bun, încă 15 zile aici și îmi închid creditul”.
După două săptămâni a fost detașat să însoțească echipamentele care aveau nevoie de reparații și atunci a avut mai mult timp să reflecteze la ce se întâmplă.
„Aveam o stație radio și puteam să ascultăm știrile. Așa am aflat că în Rusia se închid magazine și economia se prăbușește. M-am simțit vinovat pentru asta. Dar și mai vinovat m-am simțit că am venit în Ucraina.
Într-un final, mi-am adunat curajul și m-am dus la comandant. Mi-a zis că o să fiu anchetat pentru trădare. Dar mi-am menținut poziția. Mi-a dat o hârtie și un pix și am scris demisia acolo, pe loc”, a mai spus ofițerul, care acum se află în Rusia, alături de familie.
Mii de soldați ruși au fost până acum uciși în Ucraina. Forțele ucrainene vorbesc de 28.000, în timp ce rapoartele serviciilor americane sau britanice situează cifra cam la jumătate. Din Rusia, ultimul bilanț a fost emis pe 25 martie și menționa 1.351 de soldați morți.