Doi ani de pandemie și unul de război, guvernele din unele țări UE au continuat să submineze statul de drept, inclusiv în România.
Majoritatea țărilor UE au făcut puține eforturi pentru a rezolva problemele privind statul de drept, au permis ca deficiențele existente în anii anteriori să rămână nerezolvate și în 2022 sau chiar au înrăutățit lucrurile în domeniile evaluate.
Aceasta este concluzia celui mai recent Raport Liberties privind statul de drept, un audit ce reunește informații transmise de 45 de organizații neguvernamentale din 18 țări, și care a fost transmis Comisiei Europene, în cadrul exercițiului de consultare publică 2023, privind statul de drept în 2022.
Raportul Liberties prezintă cele mai importante evoluții în ceea ce privește justiția, corupția, libertatea presei, spațiul civic și problemele sistemice ale drepturilor omului în 2022, realizat de o rețea independentă de organizații de libertăți civile din UE.
APADOR-CH este membră Liberties și a contribuit și în acest an la raport cu o serie de informații cheie privind evoluția statului de drept în România.
Printre acestea se află:
- Aspecte problematice cuprinse în legile Justiției, cum ar fi nesancționarea magistraților pentru nerespectarea deciziilor CCR sau ICCJ sau complicatul mecanism de răspundere financiară a acestora pentru daunele cauzate de erori judiciare;
- Percepția publicului asupra independenței Justiției și asupra Curții Constituționale, în urma deciziei acesteia referitoare la întreruperea prescripției, decizie care a aruncat în aer dosare mari de corupție ale unor politicieni;
- Sabotarea luptei anticorupție prin transpunerea minimală a Directivei europene privind protecția avertizorilor de integritate într-o lege adoptată cu greu de Parlament, în decembrie 2022;
- Subminarea rolului presei într-o democrație, prin finanțarea masivă a presei mainstream, de către partidul unic (coaliția stânga-dreapta aflată la guvernare), cu bani din subvențiile bugetare. La asta se adaugă intimidarea jurnaliștilor de investigație independenți, prin metode de compromitere care au implicat instituții ale statului;
- Limitarea libertății de exprimare prin adoptarea unei legi privind securitatea cibernetică, prin care o opinie contrară celei oficiale a statului ar putea fi considerată atingere adusă securității naționale și chiar incriminată ca infracțiune;
- Restricționarea accesului la justiție prin proiecte de legi care încearcă să împiedice ONG-urile să conteste în instanță acte administrative problematice.