Magistrații români să ceară să li se ofere instrumentele legale necesare pentru a-și face treaba, adică legi bune și funcționale. Iar pentru combaterea corupției trebuie educat personalul, transparentizate procedurile, urmărite mișcările suspecte de capital și confiscat imediat obiectul infracțiunii, chiar dacă a fost doar promis nu și oferit, este mesajul pe care îl transmite colegilor din România judecătorul Claudia Rosini, unul dintre magistrații italieni care în ultimii ani au judecat și condamnat mafioți la ani grei de închisoare.
”Procesele trebuie să se desfășoare rapid, pedepsele să fie juste, proporționale cu infracțiunea și să fie executate. După mine însă, măsurile preventive sunt cele mai eficiente. Iar între aceste măsuri preventive vreau să nominalizez ca esențială educația juridică a tinerilor”, a mai subliniat judecătorul Claudia Rosini, într-un interviu acordat în exclusivitate pentru cititorii Spotmedia.ro.
Dialogul a pornit de la evenimentul care a marcat debutul acestui an în justiția italiană: Uriașul proces împotriva organizației mafiote ’Ndrangheta, cel mai mare de acest fel după cel desfășurat între anii 1986 și 1992, când peste 300 de mafioți au fost condamnați, iar 19 au primit pedepse pe viață. La foarte scurt timp după încarcerarea celor vinovați, judecătorii Giovanni Falcone și Paolo Borsellino au murit în atentate cu bombe puse la cale drept răzbunare de către grupările mafiote.
În buncărul special amenajat sunt acum judecați (foto) circa 500 de inculpați, printre care politicieni, polițiști și oameni de afaceri. Peste 900 de martori vor da declarații sub jurământ, fiind de așteptat ca procesul să dureze cel puțin 2 ani. Printre cei puși sub acuzare se află și liderul de clan Luigi Mancuso (66 de ani), poreclit ”Unchiul”.
Acuzațiile sunt diverse, de la crimă la trafic de droguri, extorcare, șantaj, spălare de bani sau abuz în funcție. Autoritățile italiene cred că 'Ndrangheta controlează traficul de cocaină care intră în Europa din America de Sud și alte regiuni, activitatea sa întinzându-se pe mai multe continente. În 2013 se estima ca are o cifră de afaceri de 53 de miliarde de euro anual.
”Cred că este prima oară când fiul unui ’naș’ decide să se întoarcă împotriva tatălui său în ’Ndrangheta. El este un martor fundamental în acest proces”, a declarat Federico Varese, profesor la Universitatea din Oxford pentru Euronews.
Procurorul de caz, Nicola Gratteri, trăiește de 30 de ani sub protecția poliției. Mafia îl numește ”The Dead man walking” (Mortul care umblă, n.red.).
”Trebuie să ai nervi de oțel”, spune ferm procurorul Gratteri.
Dar cum gândește un judecător italian, cel care, pe baza probelor stabilește vinovății și apoi dă verdictul, omul care știe că ar putea deveni, la rândul său, o țintă a mafioților?
Judecătorul Claudia Rosini nu poate comenta procesele aflate pe rol, dar a acceptat să ne explice, teoretic, cum ajunge să se dezvolte atât de mult o organizație criminală de tip mafiot și care a fost mecanismul prin care statul italian a reușit să dea o lovitură puternică celebrei ’Ndrangheta.
”O luptă continuă, care nu se termină niciodată”
Sunteți judecător în Italia. De ce ați ales această grea profesie? Nu vă e teamă de 'Ndrangheta, de mafie?
Este normal să-mi fie teamă, dar mai mult decât de orice altceva unui judecător îi este teamă să nu greșească.
Pe valul emoției stârnite de masacrarea judecătorilor Falcone și Borsellino am decis să studiez dreptul ca apoi să intru în magistratură si să devin judecător în 2002.
Din același motiv, al admirației mele pentru cei doi judecători, victime ale mafiei, am ales să-mi desfășor cariera la Palermo – Sicilia (deși locuiam la Roma și aveam posibilități multiple de alegere a repartiției, chiar și în Nordul Italiei). Din 2004 trăiesc deci în capitala Siciliei și am mereu de-a face cu procese în care mafia este protagonistă.
Dar trebuie să recunosc că, și datorită unui moment istoric care este cu siguranță diferit și mult mai bun decât cel din anii 90, am prins curaj, am rămas în Sicilia, am învins teama și am decis să-mi cresc aici și copiii.
În orice caz, Sicilia, datorită istoriei sale dureroase, este o regiune care respectă foarte mult instituția pe care o reprezint, iar acest lucru este un mare stimulent pentru mine, în activitatea mea.
Află mai multe despre procesele judecate de Claudia Rosini în care au fost condamnați mafioți și politicieni AICI, AICI, AICI, AICI și AICI.
Cum s-a putut dezvolta o rețea de crimă organizată de o asemenea amploare? Pe ce se bazează ea?
O rețea infracțională complexă, precum „mafia”, „Ndrangheta” sau „Sacra Corona Unita”, în Italia sau în orice alt loc din lume, se dezvoltă pe un anumit substrat fragil (care este în primul rând economic, dar și social/cultural). Acest substrat fragil e prin definiție mult mai expus condiționărilor și mai ușor de manipulat.
Ca orice organism parazitar, aceasta rețea trăiește și proliferează grație unei relații de simbioză pe care o dezvoltă realitatea teritorială care o găzduiește, generând în victimele sale convingerea că vor obține un oarecare avantaj din această relație. Aceste avantaje pot exista sub forma asigurării protecției pentru activitățile economice împotriva infracțiunilor mărunte (acte de vandalism, jaf) dar și sub forma extinderii activităților lor comerciale pe o piață de desfacere, de regulă, aflată sub influența grupului infracțional respectiv.
Prin urmare, o astfel de rețea infracțională se bazează în principal nu numai pe puterea metodei folosite – INTIMIDAREA (care în legislația italiană constituie o circumstanță agravantă a oricărei infracțiuni, cunoscută sub numele de „metodă mafiotă”), ci mai presus de toate pe forța de sugestie și de convingere exercitată, capabilă să genereze o colaborare activă a celor vizați.
Din acest punct de vedere, atitudinea „victimelor”, și mă refer aici la antreprenori, include o gamă largă de reacții, de la atitudinea capului plecat din cauza fricii de represalii, la colaborarea cu rezerve, la colaborarea mai profundă și, în cele din urmă, la complicitatea adevărată cu grupul infracțional de referință (coluziune – înțelegere secretă între două părți, personaje etc. în defavoarea unei a treia, n.red.).
Din acest motiv, legislația italiană, chiar înainte de condamnarea pentru comiterea infracțiunii, are în vedere un puternic instrument de sancționare – așa-numitele „Măsuri preventive”, care pot fi adoptate indiferent de sentința finală și care permit, plecând de la ipoteza pericolului social, confiscări din averile acumulate de inculpații considerați periculoși de către Curte. Aceste măsuri afectează direct acele arii largi care au conexiune cu fenomenul mafiot.
Ajutați-ne să înțelegem cum s-a reușit identificarea și aducerea în fața instanței a celor peste 355 de acuzați? Care a fost firul urmat de anchetatori, care au fost etapele anchetei?
Nu mă pot referi la procedurile în curs de derulare.
În orice caz, Parchetul Republicii Italiene, care este organul de urmărire penală, se folosește de propriile sale competențe specializate și de poliția judiciară pe care o conduce și care are un înalt nivel de competență. Aceste metode de lucru s-au rafinat în timp, datorită unei lungi și glorioase istorii de luptă împotriva criminalității organizate.
Investigațiile sunt extrem de complexe și sunt alcătuite ca un puzzle, din mii de piese, constând de obicei din rezultatele activităților de interceptare telefonică și ambientală, din procesele verbale ale declarațiilor date de subiecți care au devenit colaboratori ai justiției, din rezultatele activităților de filaj și supraveghere video a persoanelor cercetate.
Toate aceste date trebuie apoi coroborate între ele. Aceste elemente reprezintă pilonii oricărei investigații privind criminalitatea organizată.
Cum au fost convinși martorii acuzării să vorbească? Ce i-a determinat să încalce omerta, legea tăcerii?
Există o legislație eficientă în Italia cu privire la cei care colaborează cu justiția, legislație care face „convenabil” pentru o persoană arestată ca membru al unui grup infracțional să aleagă colaborarea cu autoritatea judiciară, și anume să furnizeze informații despre toate celelalte părți implicate.
Acest lucru se datorează faptului că, pe de o parte, colaborarea dă dreptul la o reducere de pedeapsă din condamnarea pe care o vor primi pentru infracțiune, în temeiul art. 416 bis din Codul penal, iar pe de altă parte dă dreptul la protecție din partea statului, pentru sine și pentru membrii familiei.
Există, de asemenea, o protecție pentru „martorii în slujba justiției”, care sunt subiecți care nu au participat la infracțiune, ci sunt doar persoane informate asupra faptelor, dar care sunt și ei expuși pericolului, prin declarațiile lor.
Până acum au ales să colaboreze cu justiția chiar și subiecți aflați la cel mai înalt nivel al „mafiei”.
Cine sau ce anume credeți că a jucat rolul decisiv în capturarea și dezmembrarea acestei rețele?
Cu siguranță, acele persoane care făceau parte din organizațiile cu caracter mafiot, care au decis la un moment dat să colaboreze cu justiția, au făcut posibilă crearea unor fisuri profunde în aceste organizații criminale complexe, făcând astfel să se întrevadă posibilitatea înfrângerii acestui flagel.
Odată ce se întrevede aceasta posibilitate, victimele sunt, de asemenea, convinse să reacționeze și să colaboreze cu autoritățile judiciare.
Cum ajunge un om al legii (polițist, magistrat, avocat) să fie corupt? Ce se întâmplă cu toți anii lui de pregătire și formare în spiritul adevărului, cinstei și dreptății?
Din păcate, corupția este endemică în sufletul uman și este legată, pe de o parte, de fragilitatea celor care nu mai sunt mulțumiți cu ei înșiși, nu sunt mulțumiți cu ce au, doresc tot timpul mai mult și își pierd independența devenind sclavii banilor și ai celor care li-i dau.
Pe de altă parte există o dezamăgire a celor care simt că și-au făcut întotdeauna datoria, dar, din cauza unui sistem deficitar și nefuncțional, nu au obținut nimic concret, ci mai degrabă i-au văzut pe cei care au profitat de sistem, și l-au făcut să fie incorect și nefuncțional, ajungând în poziții fruntașe de unde li se deschid mai multe posibilități pentru ei și pentru copiii lor.
În acel punct, intervine acel gând: ”Dar eu de ce să fac asta, să mă conformez și să respect regulile, când alții nu o fac și le e mai bine” ? Și această atitudine împinge anumite persoane să devieze de la un parcurs legal spre o altă direcție.
Ce mesaj le transmiteți colegilor magistrați din România, pornind de la acest proces? Ce mesaj aveți pentru români, în general?
Pot să transmit un singur mesaj colegilor mei români, care este același și pentru poporul român, și anume să ceară să li se ofere instrumentele legale necesare pentru a-și face treaba, adică legi bune și funcționale.
Așa s-a întâmplat la noi, unde art. 416 bis c.p. a devenit cel mai important pilon pentru combaterea organizațiilor criminale, pilon pe care toate țările lumii ar trebui să îl introducă, împreună cu legislația privind protecția celor care decid să colaboreze cu justiția și, nu în ultimul rând, confiscarea imediată și fără rezerve a averilor ilicite.
Aveți o experiență bogată în domeniu, ce credeți dvs că trebuie făcut ca nivelul corupției într-o societate să fie redus cât de mult posibil?
Trebuie adoptate măsuri care sa facă în așa fel încât corupția să devină neconvenabilă.
Trebuie educat personalul susceptibil la corupție, luate măsuri de control și de transparentizare a tuturor procedurilor.
Trebuie urmărite mișcările suspecte de capital. E foarte important ca obiectul infracțiunii să poată fi imediat confiscat, chiar și dacă acesta a fost doar promis nu și oferit.
Procesele trebuie să se desfășoare rapid, pedepsele să fie juste, proporționale cu infracțiunea, și să fie executate.
După mine însă, măsurile preventive sunt cele mai eficiente. Iar între aceste măsuri preventive vreau să nominalizez ca esențială educația juridică a tinerilor.
Am aflat că în România se face educație juridică în școli și am fost imediat interesată de acest proiect. L-am contactat pe colegul meu judecător Cristi Danileț, care a avut amabilitatea să ne trimită materialul didactic pregătit de el. În acest moment am format o echipă care traduce și adaptează acest material realităților din Italia. E un proiect pe termen lung, dar merită efortul.
Mai sunt multe de făcut pentru prevenirea si eradicarea corupției și în Italia, și în România. E o luptă continuă, care nu se termină niciodată și e necesar să existe colaborări între state pe această temă.