Scaunele multicolore, banda de culoarea cerului care încinge ca un brâu mijlocul stadionului și pe care scrie “Bucharest”, reclamele de pe panoul video de la marginea terenului și nerăbdarea oamenilor creează o atmosferă densă și strălucitoare.
Suporterii veniți în număr mare din Macedonia de Nord și din Austria, dar și câțiva spectatori autohtoni așteaptă să înceapă primul meci de Campionat European desfășurat în România.
În anul 1981, puștii din clasa a VII-a, de la Școala Generală nr. 98 din cartierul Berceni, erau încleștați într-un meci din campionatul intern care, pentru ei, era mai important ca orice competiție.
După meci, adolescenții vorbeau între ei, iar cei mai buni erau alintați cu numele unor mari jucători, cum ar fi Pele, Cruyff sau Rummenigge, dar niciunul nu avea curajul să viseze că în viitor Campionatul European de Fotbal se va desfășura și-n România.
“În 1981 le-am scris celor de la Federația Franceză de Fotbal. Așa făceam atunci, mai scriam pe adresa revistei Pif sau Rahan sau unor cluburi de fotbal. Le-am spus că sunt suporter al echipei și, spre surpriza mea, mi-au răspuns la scrisoare, trimițându-mi o vedere cu întregul lot”, își amintește Axente Goleanu, 53 de ani, cel mai talentat dintre puștii Școlii Generale nr.98 din cartierul bucureștean Berceni.
“Eram foarte pasionat. Jucam la echipa de copii a Sportului Studențesc, undeva pe un câmp lângă Bulevardul Brâncoveanu”, își amintește Axente Goleanu pentru SpotMedia.ro.
“Antrenorul, înainte de fiecare antrenament, ne controla carnetul de note. Sâmbăta, prin rotație, luam acasă sacul cu cele șapte mingi din piele și le lustruiam cu cremă de ghete ca să le pregătim pentru săptămâna viitoare. Dacă vreo minge avea cusătura ruptă, mergeam cu ea din Berceni până în Regie, la club, care avea angajat un cizmar, iar acesta o cosea”, a povestit el.
“Atunci eram atât de departe!”, a spus domnul Goleanu care a ajuns până la urmă jucător de fotbal, retrăgându-se în anul 1993. A jucat pentru mai multe cluburi din diviziile C și B, printre care FCM Victoria Giurgiu, Danubiana, Vulturii și IMGB.
Dar faptul că patru meciuri din Campionatul European se desfășoară la București nu înseamnă prea mult nici pentru el, nici pentru suporterii de la noi din țară.
E ca o petrecere la care gazda lipsește nejustificat
Cu toții sunt nemulțumiți că echipa României nu s-a calificat la acest turneu final pentru ca evenimentul să capete cu adevărat o anvergură națională.
“Austria – Macedonia (3-1), primul meci desfășurat la București, mi-a lăsat un gust amar. Indiferent cât m-am străduit să mă detașez și să urmăresc meciul ca pe unul oarecare de la EURO, nu am putut să trec peste ideea că România ar fi trebuit să fie în teren”, a declarat pentru SpotMedia.ro Matei Udrea, un experimentat jurnalist de sport.
“În istoria prostiilor din fotbalul românesc, ratarea acestei calificări la EURO 2020 a fost cea mai grozavă. E ca și cum am chema pe toată lumea la o petrecere acasă și tocmai noi am fi ăia care nu venim. Sau, vorba cuiva, și mai rău: ne-am îmbăta de la 8 seara și am adormi în balcon”, a mai adăugat el, exprimând frustrarea tuturor pasionaților de fotbal de la noi din țară.
“Parcă se răsucește un cuțit în rană când vezi că la București vin să joace echipe precum Macedonia de Nord, Ucraina și Austria, cu care nu stăteam la discuții pe vremuri. Asta arată că ceilalți progresează, în timp ce noi mergem în jos”, a spus și Cristian Șoitu, jurnalist de sport la SpotMedia.ro.
“Sper ca orgoliul fotbaliștilor români să fie zgândărit pe plajele din Zanzibar unde se află în vacanțe, în timp ce alți fotbaliști joacă la EURO și să arate o tresărire care să ne mai ducă și pe noi la turnee finale”, a mai adăugat jurnalistul, dezamăgit și el ca toți suporterii români.
Ideea nebunească a lui Platini, pusă în practică la București de către Gică Popescu
Fostul căpitan al echipei naționale a României a condus în ultimii trei ani un comitet interministerial de organizare a competiției de la București.
“A fost o onoare şi o provocare pentru mine să coordonez cel mai interesant şi mai complex proiect sportiv organizat de România”, a scris Gică Popescu, pe pagina sa de Facebook, anunțând săptămâna trecută că misiunea lui s-a încheiat.
“Prima şedinţă a fost în februarie 2018. Au fost zeci de şedinţe. Dincolo de numărul lor, le ţin minte pe fiecare. În cariera mea, pe lângă trofeele interne şi internaţionale câştigate cu echipele de club, şi cele 116 meciuri pentru echipa naţională, mă voi mândri mereu cu faptul că am contribuit ca ţara noastră şi Bucureştiul să fie la un nivel înalt, în rândul ţărilor şi al oraşelor care vor găzdui acest turneu final de Campionat European”, a mai adăugat el.
Nu a fost un proiect ușor. Michel Platini, în anul 2012, vine cu o idee ce părea nebunească la acea vreme, aceea de a implica întregul continent în organizarea Campionatului European din 2020.
Inițial, 13 țări au fost anunțate câștigătoare de către UEFA pentru a organiza meciuri pentru Campionatul European, dar pandemia de Covid-19 a aruncat totul în aer.
Autoritățile din Belgia nu au reușit să termine lucrările stadionului din Bruxelles, iar Dublin, Republica Irlanda, s-a retras din cauză că încă are restricții dure legate de pandemie. Spania a mutat meciurile de la Bilbao la Sevilia pentru a putea permite accesul unui număr mai mare de spectatori.
Astfel s-a ajuns în situația în care Euro 2020 să se desfășoare în 2021 și în doar 11 orașe din Europa: București (România), Copenhaga (Danemarca), Londra (Marea Britanie), Munchen (Germania), Roma (Italia), Sevilia (Spania), Amsterdam (Olanda), Glasgow (Scoția), Budapesta (Ungaria), Baku (Azerbaidjan), St. Petersburg (Rusia).
O afacere complicată cu 4,7 miliarde de telespectatori
Dintre toate cele 11 țări organizatoare doar România și Azerbaidjan nu s-au calificat la turneul final.
“EURO 2020 rămâne însă un eveniment de care merită să ne bucurăm, ținând cont că pe lista cu orașe organizatoare se află unele foarte dezvoltate, precum Londra, Roma sau Munchen. UEFA ne-a dat un vot de încredere, pe care putem să-l fructificăm sau nu.
După EURO vom rămâne cu trei stadioane noi și cu alte câteva sute de terenuri și arene reconstruite sau modernizate în toată țara și asta poate fi o bază pentru a crește o nouă generație, în așa fel încât să putem conta din nou în fotbalul mare”, a arătat Cristian Șoitu, jurnalistul SpotMedia.ro, care urmărește îndeaproape întregul turneu.
Primul meci desfășurat la București, confruntarea dintre Austria și Macedonia de Nord, a avut loc la o zi după ce Christian Eriksen, mijlocașul danez în vârstă de 29 de ani, s-a prăbușit pe teren, la Copenhaga, acolo unde Danemarca întâlnea Finlanda.
La problemele ridicate de măsurile stricte de acces ale spectatorilor din cauza pandemiei, s-a adăugat îngrijorarea provocată de infarctul suferit de Eriksen, care a produs panică în rândul jucătorilor, dar și al echipelor medicale și, în plus, cu o seară înainte de meciul care s-a desfășurat duminică, o ploaie torențială a inundat Arena Națională din București.
E o afacere complicată să te ridici, ca organizator, la nivelul cerut de UEFA și al celor 4,7 miliarde de telespectatori cumulați, care vor urmări meciurile întregului turneu final.
EURO 2020 este cel mai popular eveniment sportiv după Olimpiadă și Campionatul Mondial de Fotbal.
Veniturile realizate de campionatul european organizat de Franța în 2016 au fost de aproape 2 miliarde de euro, conform publicației “Forbes”.
Întoarcerea la fotbal
Ca o sfidare adresată ploii torențiale din urmă cu o zi, cu câteva minute înainte de fluierul de început al meciului dintre Austria și Macedonia de Nord (3-1), apa a început să țâșnească din instalația de irigație de pe gazon spre uimirea celor 9.100 de spectatori.
Starea terenului a fost excelentă și nu au existat mari probleme de organizare.
Una dintre probleme a fost lipsa mâncării de la punctele de vânzare din stadion - nici sandvișuri, deși erau anunțate pe lista cu produse afișate, nici hot-dog sau alte snack-uri. Se puteau cumpăra doar băuturi răcoritoare, bere fără alcool și ciocolată.
O altă problemă o reprezintă rușinoasa stradă Sergent Vasile Șerbănică pe care Primăria Sectorului 2 n-a reușit s-o asfalteze pentru că, o bucată din ea, se află pe un teren privat.
Strada se intersectează cu Bulevardul Basarabia, acolo unde se află intrarea principală în stadion. Printre craterele de pe această stradă, mașinile oficiale și suporterii străini se strecurau cu greu pentru a ajunge la meci.
Deși nimic nu va îndepărta tristețea și frustrarea fanilor din România, faptul că țara noastră a intrat în această mare afacere a turneelor finale de fotbal reprezintă un pas înainte.
După o perioadă de peste un an în care civilizația noastră a fost răscolită de un virus, întoarcerea la fotbal reprezintă recâștigarea unei vieți normale, a libertății și bucuriei de a trăi.
Axente Goleanu a spus că va urmări meciurile din această vară cu fericirea adolescentului din 1981 care, îmbrăcat într-un tricou alb, cu mâneci prea lungi și cu numărul 7 vopsit cu negru pe spate, dribla tot ce-i ieșea în cale, marcând într-o poartă cu plasă din sârmă și bare de pe care sărise vopseaua, imaginându-și că joacă la Campionatul European.
