Accelerarea livrărilor de armament către Ucraina poate sprijini indirect sectorul militar european. Cu cât războiul durează mai mult, cu atât e mai probabil ca guvernele europene să ajungă în situația de a-și reduce stocurile pe care le oferă Kievului.
Fabricile europene de armament se străduiesc să crească producția pentru sprijinirea Ucrainei, refacerea stocurilor naționale și creşterea pregătirii pentru un război de mare intensitate în cazul în care Ucraina nu învinge rapid Rusia.
Dacă războiul se prelungește, guvernele occidentale care ajută Kievul vor fi nevoite să-și întărească sprijinul militar, ceea ce va afecta Baza industrială și tehnologică de apărare a Uniunii Europene (EDTIB). Ajutând Ucraina să obțină o victorie militară rapidă, guvernele europene își sprijină, de fapt, propriul sector militar, se arată într-o analiză publicată de Politico.
Deși industria europeană de apărare e capabilă tehnologic să acopere cererea, companiile europene ar putea să nu facă față la fel de rapid precum concurența din alte zone ale globului.
De exemplu, Sistemul Principal de Luptă Terestră pe care Parisul și Berlinul îl dezvoltă în comun nu va fi complet operațional înainte de 2040. Între timp, Polonia a primit deja primele sisteme de luptă terestră în baza unui contrat încheiat cu companii din Coreea de Sud, în vara anului trecut. Iar pentru a face rost repede de capacități de apărare aeriană, 15 țări NATO, cărora li se alătură Suedia și Finlanda, se îndreaptă către sistemele americane și israeliene, nu spre unele de producție europeană.
Două variante și o singură opțiune
Dacă guvernele europene vor continua să opteze pentru furnizori din afara continentului, companiile din spațiul UE vor avea mari probleme în a-și vinde pe piața proprie următoarea generație de sisteme.
Asta pentru că alegerea de acum a platformelor militare și a munițiilor aferente creează o dependență care poate dura mai multe decenii.
Așa au ajuns guvernele europene în fața unei dileme la care trebuie să răspundă rapid:
- pe de o parte, își pot acoperi imediat necesarul de echipamente militare impus de situația actuală. Asta le va face să se adreseze mai degrabă producătorilor de armament non-europeni, astfel că industria militară autohtonă nu va beneficia de grosul bugetelor de înarmare, ceea ce riscă să scoată companiile locale de pe piață.
- pe de altă parte, guvernele pot oferi contracte firmelor locale, care s-ar putea să nu reușească să-și crească la timp capacitatea de producție, ceea ce va duce la un decalaj de capacitate pentru forțele armate naționale.
În aceste condiții, accelerarea livrărilor de armament către Ucraina poate sprijini indirect industria militară europeană. Cu cât luptele durează mai mult, cu atât este mai probabil ca guvernele europene să-și reducă stocurile pe care le oferă Kievului.
Dar dacă Ucraina ar obține o victorie rapidă împotriva Rusiei, forțele armate europene vor trebui să facă mai puține achiziții urgente de armament.
Exemplul avioanelor
Dezbaterile actuale pe tema trimiterii de avioane în Ucraina sunt un bun exemplu în acest sens.
Polonia și Slovacia au anunțat că îi vor oferi Kievului avioane de producție sovietică MiG-29. În prezent, Polonia nu poate oferi aparate F-16 care constituie coloana vertebrală a aviației sale militare fără o soluție de înlocuire, mai ales când țări care au deja aceste aeronave de luptă, precum Danemarca, Norvegia, Olanda și Belgia, le înlocuiesc gradual cu avionul modern F-35.
Dar haideți să ne imaginăm că războiul intră într-o fază activă pentru încă doi ani, sugerează autorii analizei - Olivier Schmitt, profesor la Centrul pentru Studii ale Războiului de la University of Southern Denmark, și Lucie Béraud-Sudreau, directoarea Programului de producție de armament și cheltuieli militare la Institutul Internațional de Cercetare pentru Pace din Stockholm.
E posibil atunci ca Ucraina să aibă nevoie de o suplimentare a primelor F-16 care ar putea fi oferite de Olanda și alte țări, fie pentru a compensa uzura, în scopuri de antrenament, pentru piese de schimb sau pur și simplu pentru a-și consolida și mai mult forțele aeriene.
În această situație, presiunea pentru ca Polonia să se dispenseze de unele dintre avioanele sale F-16 va crește cu siguranță. Și cum le va putea înlocui guvernul de la Varșovia?
În principiu, există opțiuni viabile în Europa - aparatele franceze Rafale ale grupului Dassault, avioanele Typhoon fabricate de Eurofighter sau Gripen, produse de Saab - dar ar fi de așteptat ca Polonia să se alăture clubului F-35 din rațiuni de interoperabilitate.
Acest scenariu referitor la un sistem major de luptă cum sunt avioanele poate părea extrem, dar este sugestiv pentru dilema cu care se confruntă platforma comună europeană de înzestrare militară.
Iar până acum dinamicile războiului din Ucraina s-au dovedit foarte impredictibile - câți observatori se așteptau pe 23 februarie anul trecut la puternica contraofensivă ucraineană, la sprijinul occidental susținut, la răspunsul UE pentru transferul armamentului în Ucraina sau la acordul Germaniei de a-și trimite tancurile principale unei părți implicate într-un război activ?
Ucraina și Europa au nevoie de același lucru
Judecând după capacitățile de mobilizare ale Rusiei și priceperea militară ucraineană, nu este complet absurd să ne imaginăm scenariul continuării conflictului. Dar cu cât se prelungește războiul, cu atât mai dificil va fi pentru țările europene să se aprovizioneze cu armament, fiindcă exemplul avioanelor se aplică și în cazul obuzelor de 155 de milimetri, tancurilor, sistemelor de artilerie și altor mijloace de luptă.
Fundamentul moral al sprijinirii Ucrainei este foarte clar - este vorba despre nașterea unei democrații care a căzut pradă neo-imperialismului Rusiei, subliniază autorii. Latura strategică este, de asemenea, clară - viețile ucrainenilor sunt sacrificate pentru a slăbi Rusia ostilă, așadar e în interesul securității Europei ca Rusia să se împotmolească în Ucraina.
Însă la aceste motive se adaugă și o dimensiune industrială, una cu o întorsătură temporală. Pentru a evita efectele brutale de pe piața producției europene de armament provocate de o potențială nevoie de refacere a arsenalului, țările europene trebuie să se asigure că Ucraina obține o victorie militară importantă - ceea ce poate însemna controlul total asupra regiunii Donbas - și cât mai repede posibil.
Pe termen scurt, e timpul să se renunțe la amânarea livrărilor de arme care a predominat până acum - astfel de încercări de a modela dinamica conflictului nu sunt doar iluzorii, dar întârzie și o victorie europeană.
Forțele armate europene nu trebuie să-și păstreze arsenalul pentru potențiale conflicte viitoare, ci să îl livreze pe scară largă pentru a ajuta Ucraina să câștige războiul acum, concluzionează Schmitt și Béraud-Sudreau.
T.D.