Digitalizarea Justiției, urgență de grad zero: ”Noi încă trăim în secolul hârtiilor. Modificările legislative se pot face într-o noapte” - Interviu cu judecătorul Cristi Danileț

Digitalizarea Justiției, urgență de grad zero: ”Noi încă trăim în secolul hârtiilor. Modificările legislative se pot face într-o noapte” - Interviu cu judecătorul Cristi Danileț

Justiția din România încă trăiește în secolul hârtiilor. Se trimit și se primesc citații, deși s-ar putea folosi cu ușurință SMS-uri. Oamenii sunt aduși fizic în sala de judecată, deși ar putea să fie interogați sau să dea declarații prin videoconferință, și, cu toate că pare incredibil, evidența dosarelor se ține dublu: și electronic, și în variantă tipărită.

Eu sunt în ditamai orașul universitar și totuși am pe jos, pe sus, pe dulapuri și prin dulapuri DOSARE!”, spune judecătorul clujean Cristi Danileț, fost membru al CSM.

Despre digitalizarea Justiției politicienii vorbesc de mai bine de un deceniu, dar România este în continuare mult rămasă în urmă la acest capitol. La fel ca în Educație, s-ar părea ca pandemia de Covid-19 ne-ar putea da un ghiont ca să ne apucăm, în sfârșit, serios de treabă.

Citește și: Ministrul Predoiu, după întâlnirea cu ambasadorul Zuckerman: Suntem interesaţi de modelele de digitalizare folosite în sistemele de justiţie din SUA şi democraţiile occidentale

Despre nevoia imperioasă de a trece de la ”Justiția fărâmițată în foi legate cu sfoară la Justiția întregită prin digitalizare” a pledat recent avocatul Dragoș Lucian Ivan pe Spotmedia.ro.

Ar fi mai eficient dacă procurorul nu ar trebui să care efectiv dosarul la judecător pentru a cere o percheziție domiciliară.(…) Am trăi într-o lume a conectivității ce ne-ar scuti de parcurgerea a 2 sectoare și trei instituții pentru a plăti o taxă de 2 lei și 50 de bani pentru copii ale unor pagini de dosar (…). Am evita situația în care o sală plină de organe judiciare, magistrați, martori, victime și părți aud că au venit degeaba la 8 dimineața pentru a aștepta 4 ore să afle că se amână cauza pentru o lună, deoarece încă nu a ajuns cazierul judiciar pentru una dintre persoane”, sunt doar câteva dintre motivele prezentate de Dragoș Lucian Ivan, alături de un plan concret de măsuri eficiente.

De asemenea, judecătorul Mihai Ghica a vorbit luni, într-un interviu, despre importanța digitalizării Justiției.

Un dosar de 100 de volume nu e ceva ieșit din comun. Sunt dosare de peste 100 de volume în instanță, și eu am pe rol unul de aproape 300 de volume. Numai să le muți din arhivă până în biroul judecătorului (dacă încape, evident!) implică un efort imens. (…) E o cheltuială imensă, cu imprimanta, cu sute de mii de hârtii”, a subliniat magistratul.

În plus, Forumul Judecătorilor a avertizat marți, într-un comunicat de presă, că ”sediile instanțelor de judecată au devenit deja focare de răspândire a virusului SARS-CoV-2”, fiind ”absolut necesară digitalizarea extinsă a instanțelor de judecată”.

Mai mult, Forumul Judecătorilor încearcă să îi impulsioneze pe legiuitori, prezentând public un Proiect de modificare și completare a Codului de Procedură Penală cu referire la digitalizare și solicitând din nou Parlamentului, Guvernului și Ministerului Justiției luarea urgentă a unor măsuri legislative.

”Lipsesc oamenii cu viziune, bunii manageri, oamenii care să eficientizeze activitatea”

Cristi Danileț, judecător

Într-un interviu acordat Spotmedia.ro, judecătorul Cristi Danileț completează lista de situații aberante care pot fi întâlnite la tot pasul în sistemul nostru judiciar și propune, totodată, soluții concrete de rezolvare a problemelor.

Foto: Facebook / Cristi Danileț
Dle judecător, suntem în 2020, toată lumea are telefon, acces la Internet, iar noi încă mai plimbăm dintr-o parte în alta dosare legate cu sfoară?! Procesele durează inacceptabil de mult, unele fapte chiar se prescriu, iar mulți oameni renunță să mai apeleze la Justiție, știind cât de încet se derulează procesele. Ce s-ar putea face, dacă legiuitorii ar fi interesați?

În 2011, am fost în America pentru 3 săptămâni, la un schimb de experiență. Acolo am văzut pentru prima dată instanțe care funcționează fără să mai vadă hârtia. Oamenii ăia nu mai au documente scrise în birouri, toți judecătorii utilizează varianta electronică a dosarelor. Când m-am întors în țară și am vorbit despre asta, s-au uitat la mine ca la extratereștri.

Apoi la Cluj a început un proiect pilot în cadrul căruia s-a inventat dosarul electronic. Documentele principale dintr-un dosar, nu toate, erau scanate și, în schimbul unei parole, avocații și părțile aveau acces la varianta electronică. Încet-încet, modelul a fost extins în toată țara. Dar lucrurile merg foarte, foarte, foarte încet.

De exemplu, București, cea mai mare localitate (cu cele mai multe instanțe, cu cei mai mulți judecători din România), încă nu are un astfel de sistem al dosarului electronic, deși de peste 15 ani se vorbește despre așa ceva.

O prostie în România este evidența dublă. În momentul de față avem instanțe (cum este și Clujul, și Oradea, și Arad, și Târgu Mureș) unde există și varianta electronică a dosarului, și varianta printată! Deci oamenii încă nu își imaginează că noi am putea să înlăturăm pur și simplu hârtiile din birou. Pur și simplu, arhivele ar trebui să dispară. Avem tehnologie, dar totul este ținut dublu. Și registrele!

Colegii grefieri completează registre și scris, și electronic. Dacă nu le completează scris, sunt obligați printr-un regulament al CSM să printeze varianta electronică. Este incredibil!

Care e explicația?

Este o reticență extrem de mare. Noroc cu Covid-ul (trebuie să spun asta) că ne forțează, cumva, să gândim în perspectivă, dar noi încă suntem rudimentari. Mulți judecători își imaginează că un computer este doar o mașină de scris mai avansată.

Noi ne-am putea eficientiza munca foarte, foarte mult. Estimez că ne-am putea reduce volumul de muncă și timpul alocat undeva între 50-75%.

Mai e o chestiune importantă: citațiile. Noi încă trăim în secolul hârtiilor. Trimitem și primim citații, sunt o grămadă de bani cheltuiți așa. Putem folosi SMS-ul. Aproape oricine are un telefon.

Poți trimite un SMS ca la stomatolog: ”Vedeți că mâine aveți programare. Confirmați!” Cât de simplu ar fi să trimitem și noi un astfel de SMS: ”Sunteți citat la instanță, la tribunal. Vă așteptăm mâine la ora 9, la sala 31”.

Ședințele de judecată ar putea fi scurtate, eficientizate?

Aici vă dau un alt exemplu: Am un dosar în această toamnă cu 40 de inculpați, toți în vârstă. Vă dați seama că ar trebui să îi chem pe toți în sală în același timp, plus pe avocații lor (încă vreo 20-25 de persoane)? Ar trebui să am în aceeași sală vreo 60 de oameni, fără să le pot asigura distanța socială de 2 m. Ceea ce e foarte periculos pentru toată lumea. Repet: toți inculpații sunt persoane în vârstă.

Oare n-ar fi mai bine ca discuția, declarația, interogatoriul să se desfășoare online? Fiecare, de acasă de la el, să pornească un dispozitiv pe care noi să îl consemnăm.

De ce trebuie să aducem pe toată lumea în sala de judecată, mai ales că prezenta nu e obligatorie, nu există în legislația românească obligația de a se prezenta în fața judecătorului decât pentru arestatul preventiv. Iar acum, pe perioada pandemiei, s-a rezolvat și asta prin videoconferințe, pentru că s-au dat dispoziții speciale pentru cei arestați. Dar pe cei care sunt în vârstă de ce să îi aducem la instanță?

Și nu e vorba doar despre perioada aceasta, a pandemiei, eu mă întreb și pentru perioada de după: De ce ar trebui să aduc eu o persoană de 80 de ani în sala mea de judecată? Dacă el e la Craiova, să zicem, pentru ce să îi dau citație să fie trimis aici (la Cluj – n.red.)?

Când s-ar putea rezolva totul prin videoconferință, vă completez eu.

Absolut. Dar ce presupune asta? Noi acum, în instanțele din România, avem aparatură care leagă instituțiile judiciare. La Tribunal, eu am acum un televizor special care îmi face legătura cu arestul Poliției sau cu o altă instanță sau cu penitenciarul – toate sunt instituții judiciare.

Dar dacă e vorba despre o altă instituție a statului (primărie, prefectură) sau o persoană juridică privată (cum ar fi o companie) sau o persoană fizică, eu nu pot să fac o videoconferință, pentru că asta presupune să fii legat într-o rețea.

Și de ce ”nu se poate”?

Nu am dispoziții legale care să îmi permită asta.

E nevoie de o dispoziție legală care să spună că interogatoriul părților sau declarația se poate lua prin orice mijloc de transmitere la distanță.

De cine depinde ?

În Parlament ar trebui să se facă o modificare la Codurile de procedură, și civilă, și penală.

Ar putea să facă asta și Guvernul?

Și Guvernul ar putea iniția modificările, sigur că da. De altfel, dl Cristian Băcanu, secretar de stat de la PNL în Ministerul Justiției, și-a formulat la începutul mandatului lui intenția de a face digitalizarea.

Repet: Citarea părților – prin SMS, iar interogatoriul părților – prin orice sistem de videoconferință, inclusiv WhatsApp.

Atâta timp cât eu îl pot identifica pe respectivul și el îmi spune toate datele, nu trebuie să îl am în fața mea. De ce să îl am în fața mea, ca să ce? Acestea sunt doar viziuni conservatoare: ”Să vină el în fața noastră, să stea de dimineață până seara pe holuri, să aștepte”. Pentru ce?!

Să vă mai spun ceva: Pandemia asta ne-a mai ajutat și să programăm dosarele pe ore. În sfârșit, s-a acceptat și în România să nu mai chemăm toate persoanele la aceeași oră, dimineața, să le chemăm la anumite ore. Ani întregi am cerut asta!

Spuneți că eficientizarea activității depinde de niște modificări legislative.

Care se pot face într-o noapte.

Și de ce nu se fac?! Având experiența ultimilor ani, eu nu mă pot gândi decât la faptul că ar putea exista interese obscure: să treacă timpul, infracțiunile să se prescrie, infractorii să scape…

Asta e o consecință. Iar noi nu avem ideea de eficientizare, noi ne dublăm munca la greu. Totul este dublu.

Eu mă uit acum, când discutăm, in jurul meu, în birou: Sunt înconjurat de dosare (deși sunt în vacanță judecătorească ….). Noi, în Penal, intrăm aproape în fiecare zi, nu știu cine are vacanță. Dacă aș avea dispoziții legale care să îmi spună că nu este necesară ținerea evidenței duble, scrise, decât la instanțe precum Pocreaca, să zicem, unde nu a ajuns încă Internetul, aș fi de acord, dar eu sunt în ditamai orașul universitar și totuși am pe jos, pe sus, pe dulapuri și prin dulapuri DOSARE.

Foto: Cristi Danileț
Desigur, digitalizarea ar presupune anumite costuri, dar am putea folosi bani europeni, nu-i așa?

Da, sigur că da, cum să nu! Dar deja s-au folosit foarte mulți bani europeni pentru digitalizare. De exemplu, pentru sistemul ECRIS, care a devenit funcțional pe timpul ministrului Macovei, prin 2005.

Au trecut 15 ani de atunci!

Da. Și vă dați seama că ECRIS și-a propus doar o evidență electronică a dosarelor. Cine e parte în dosar să poată intra pe portalul instanțelor și să vadă datele despre dosar, iar noi, din instanțe, să putem urca acolo documente, la care părțile nu aveau înainte acces. De abia de câțiva ani s-a dat acces pentru părți la unele documente.

Eu am văzut cum funcționează sistemul în străinătate – este extrem de simplu. Vă dau un exemplu banal: Astăzi, dacă ești avocat și vrei să faci apărarea unei părți, trebuie să scrii documentul la calculatorul tău, îl printezi, îl aduci la instanță, la mine la Cluj, eu îl înregistrez (pun semnătură, pun o ștampilă s.a.m.d), îl scanez și îl urc în dosarul electronic, de unde tu, ca avocat, îl poți accesa. Nu e o prostie asta?! În loc să îmi dai mie, electronic, documentul care e deja electronic și eu să îl urc într-o căsuță? Nuuu, tu trebuie să îl printezi…

Asta se întâmplă doar pentru că nu avem legislația necesară?

Nici legislație, nici practici. Trebuie și una, și alta, ele trebuie să fie armonizate.

De exemplu, scanatul – nimeni nu ne-a spus să facem asta, dar Clujul s-a apucat, în urmă cu 12 ani, să facă scanarea. Cu ajutorul avocaților!

Noi nici nu aveam oameni care să scaneze, a trebuit ca avocații să plătească, să aducă voluntari care să lucreze în instanță. Iar scanarea înseamnă automat dotare: scannere de mare viteză, numeroase, precum și personal.

Dar eu mă întreb: Dacă s-ar întocmi direct documentul în format electronic și mi l-ai trimite mie direct la instanță, ar mai trebui să avem scanner? Nu. E atât de simplu!

O să îmi spuneți că nu toată lumea are acasă calculator. Dar vă aduceți aminte că pe vremuri, când nu aveai acasă mașină de scris, existau centre unde îți tehnoredactai un document? Și acum ar putea fi dezvoltate astfel de centre, e așa de simplu: Cineva din comunitate să aibă un centru de redactare a documentelor pentru cei care nu au acasă calculator sau imprimantă.

La primărie, de exemplu?

Exact. Noi suntem în urmă. Ne-am pus calculator în birou, dar noi încă lucrăm manual, ca să zic așa.

Am putea lucra și pe formularistică. Formularele sunt respinse de judecători și eu nu știu de ce publicul nu acceptă formularele. Foarte multe cazuri sunt asemănătoare, nu trebuie decât să schimbi numele sau datele concrete, dar restul rămâne la fel.

De când am încetat mandatul în CSM și m-am întors la Cluj, eu folosesc aceleași formulare (pentru minute, pentru hotărâri). Trebuie să ne eficientizăm activitatea.

Revin la suspiciunea mea: Credeți că prin menținerea Justiției în ”secolul hârtiilor” clasa politică urmărește, de fapt, să frâneze derularea proceselor?

Nu, eu cred doar că tehnologia a luat-o înaintea viziunii.

A mers așa de repede încât nimeni nu a mai ținut pasul. Lipsesc oamenii cu viziune, bunii manageri, oamenii care să eficientizeze activitatea.

Dar România e membră a UE, nu există un schimb de bune practici între state? Știți să se mai întâmple asemenea lucruri într-o altă țară europeană?

Eu vă spun doar că Republica Moldova este mult mai avansată decât noi din acest punct de vedere. În R.Moldova am văzut hotărârile în format electronic, pe Internet, cu mult timp înainte să apară cele din România.

Noi am avut o greutate fantastică să publicăm hotărârile judecătorești pe Internet. Mai mult, toate datele sunt anonimizate, inclusiv numele judecătorului. Mie mi se pare halucinant: Eu, funcționar al statului, să dau o hotărâre, ea să fie pe Internet, dar numele meu să fie ascuns de parcă aș fura ceva, nu aș face o adevărată muncă de creație.

Când am decis și noi să publicăm hotărârile pe Internet?

Eram eu în CSM când s-a creat acel sistem Rolii.ro (2015 – n.red). A fost gândită ca o fundație – CSM, INM, avocații – pentru administrarea hotărârilor judecătorești. Dar nici aplicația aceea nu e dezvoltată suficient.

Ar trebui să existe un departament special și eu nu îl văd decât la Ministerul Justiției. Un departament care să se ocupe doar cu așa ceva: cu tehnologizarea, digitalizarea, eficientizarea Justiției, din toată țara, adică 250 de instanțe.

În plus, Parchetele sunt separate de MJ, ele au propria rețea, coordonată de Parchetul General…

Care ar fi concluzia discuției noastre?

Banii europeni ar putea fi folosiți de cineva cu viziune. E îngrozitor să vezi că ai acces la calculator, la Internet, dar în jurul tău sunt dosare.

https://www.facebook.com/media/set/?set=a.1926306044177983&type=3&__xts__%5B0%5D=68.ARCuFP6CXgFELWv0w9QzBa4KLZLDP44xVlCc5tHTwhm9PVPEKs0AzWmSR2fcP6LuoO8wLdBouDdQ2wByGg0jcaZUkyflvc4L7XAfJKqP0c3Pa1fCjw_NoyX4qMpIjk-JlIA4GY8IlnwwWN1W7WjgemELUZWebh6ztmWPgRYLDq282esONOBkvPwlr9mbbcOyacGum5cMiWdB29Ah5C-8C5044x65uWKbcNPW9U2G_tn_-W9FXTfDfkPO7yhxL6ZaaIhdQFOoE22SwH_ePZ88bjSx3wWFa1BhpZ3wIQgOqOdBePsreliH9sih80QOMqP3qTffQePGNYtkUucRMaQN2Qm67S99DEaTPea4gnzUKYAv7DhTE_t8x9VmSQmO1cCz9klI6ao88BPhyH3lvbWyks_tHjWemA987XHDmNuX55dDoMqCGCpmtUmcoIOIN9CfAoT1qcm7aq2T0v-eADjvzw&__tn__=H-R