O idee inofensivă despre reducerea poluării din mediul urban a fost deturnată de conspiraționiști și i-a adus un val de critici unui ales local britanic. Inclusiv amenințări cu moartea.
Când s-a gândit cum ar putea fi eficientizat traficul din marile orașe, Duncan Enright nu și-a imaginat că se va ajunge la așa ceva. Totul a început după ce politicianul a creat un proiect de reducere a poluării care să fie testat în orașul Oxford.
Planul prevede reducerea folosirii arterelor aglomerate la orele de vârf și le impune locuitorilor să obțină permise pentru a trece de filtre cu camere video montate pe șase străzi cu trafic intens. Acuzațiile care au inundat conturile sociale și mailul lui Enright au fost variate și aprige, iar cele mai multe veneau de la oameni care nu aveau nicio legătură cu Oxford. Mulți dintre acuzatori nici nu erau din Marea Britanie.
Dar asta nu i-a împidicat să-l atace. Au susținut că vrea să lege locuitorii de cartiere și l-au acuzat că face parte dintr-un complot internațional prin care se urmărește controlarea mișcărilor oamenilor în numele protejării mediului.
"A fost destul de alarmant. N-am mai întâlnit așa ceva în atâția ani de lucru în consiliul local", a spus el pentru CNN.
Enright s-a trezit împins într-o teorie a conspirației care a câștigat rapid teren în întreaga lume, potrivit căreia planurile pentru reducerea traficului, a poluării aerului și a încurajării deplasărilor pe jos și cu bicicleta în orașe urmăresc, de fapt, instituirea unor "carantine climatice".
Oxford a atras atenția și pentru că proiectul de filtrare a traficului auto a coincis cu o propunere separată de creare a "orașelor de 15 minute", pe care s-a focalizat furia conspiraționiștilor.
Ideea celor 15 minute cucerește lumea
Ce sunt, de fapt, "orașele de 15 minute"? O simplă căutare pe rețelele de socializare scoate la iveală un fluviu de postări conform cărora acest concept va provoca o distopie în care oamenii vor fi amendați pentru că și-au părăsit "districtul". Alții susțin că este un tip de "încarcerare urbană".
Ideea, așa cum a fost ea gândită, e destul de simplă: orice serviciu sau produs de care ai nevoie trebuie să se afle la o distanță de aproximativ 15 minute de mers de casă, de la servicii medicale și educație până la magazine, piețe și spații verzi.
Planul își propune ca orașele să fie mai prietenoase și mai conectate, reducând la maximum necesitatea folosirii mașinilor personale. Astfel, aerul ar fi mai curat, străzile mai puțin poluate, iar oamenii ar face mai multă mișcare. Aproximativ o cincime din poluarea produsă la nivel mondial este creată de transport, din care peste 40% este generată de autoturisme.
Ideea avansată de Carlos Moreno, profesor la Sorbona, a căpătat repede aderență internațională. Primarul Parisului, Anne Hidalgo, a făcut din ea baza campaniei sale electorale. Capitala Franței a interzis mașinile pe anumite zone de pe malurile Senei, a amenajat noi kilometri de piste pentru biciclete și creat miniparcuri.
Ottawa a propus crearea unor cartiere de 15 minute, Melbourne a anunțat că plănuiește realizarea de cartiere de 20 de minute, iar Barcelona va implementa o strategie de cvartale fără mașini. Chiar și unele municipalități americane au preluat ideea. Portland a introdus cartiere de 20 de minute acum mai bine de un deceniu, iar O’Fallon, Illinois, a publicat recent o strategie pentru "trecerea de la o comunitate tipică suburbană la o comunitate cu tot ce-și trebuie la mai puțin de 15 minute".
Episoadele de carantină din timpul pandemiei au crescut popularitatea conceptului, iar oamenii, ținuți în cartierele lor, au fost nevoiți să testeze această idee.
Cu toate acestea, simpla menționare a sintagmei "orașe de 15 minute" stârnește comentarii furioase. "Cine s-ar fi gândit că acest plan va deveni teoria conspirației anului 2023?", întreabă Alex Nurse, expert în geografie și planificare urbanistică la Universitatea din Liverpool, care a avut de înfruntat un val de mesaje negative după ce a scris recent în The Conversation un articol despre "orașele de 15 minute". "Mi-au blocat inboxul", a spus el pentru CNN.
Nașterea unei teorii a conspirației
Ani la rând, anumiți actori din sectorul combustibililor fosili au încercat să se folosească de furia celor care se opun luptei pentru protejarea climei, denumind-o "dictatura climatică", explică Jennie King, șefa departamentului de cercetare și politică climatică de la Institutul pentru Dialog Strategic, un grup de analiză care se concentrează pe dezinformare și extremism.
Înainte de 2020, adepții acestei mișcări anticlimatice nu aveau spor, dar pandemia a schimbat asta.
O serie de articole de presă care susțineau că ar trebui să reconstruim o lume post-Covid care să poată menține scăderea poluării au fost folosite ca un accelerator pentru acuzații potrivit cărora guvernele urmăresc să limiteze libertățile cetățenești în numele protejării climei. Iar inițiativa "Marea resetare" a Forumului Economic Mondial, menită să rezolve inegalitățile și criza climatică post-pandemie, a incendiat imaginația conspiraționiștilor.
Termenul "carantină climatică" a început să se înșurubeze prin postări, promovat de grupurile de extremă dreapta și de personalitățile media care contestă încălzirea globală, fiind preluat apoi de comunitățile conspiraționiste extreme. Printre acestea se numără grupuri afiliate la mișcarea QAnon și grupuri antivaccin.
Fox News și alți negaționiști ai încălzirii globale au preluat teoria "carantinei climatice" și au șlefuit-o pe măsură ce tot mai mulți oameni obișnuiți, influențați de experiența izolării din pandemie, au alunecat spre ea.
De la ideea de libertate s-a ajuns la "dictatură"
Ideea "orașelor de 15 minute" se încadrează perfect în teoria conspirației despre "carantina climatică" și pentru că e ușor de rostogolit ca atare: "Teoreticienii conspirației au dreptate că nu poți face un oraș adevărat din enclave autonome – acestea ar fi doar niște sate", este de părere Carlo Ratti, arhitect, inginer și profesor la Massachusetts Institute of Technology. Însă aceștia denaturează ideea, precizează el - conceptul "le dă oamenilor libertatea să locuiască local, dar nu-i obligă s-o facă".
Dezinformarea speculează libertatea de exprimare, mai ales dacă e vorba de climă, și totul poate fi transformat într-o controversă - chiar și o idee inofensivă despre cum să mergi pe jos sau cu bicicleta în loc să folosești mașina.
În decembrie, psihologul și scepticul climatic canadian Jordan Peterson a postat pe Twitter un mesaj în care atacă planul "orașelor de 15 minute": "Ideea potrivit căreia cartierele ar trebui parcurse pe jos e adorabilă. Ideea că birocrații tirani idioți pot decide prin decret unde 'ți se permite' să conduci este, poate, cea mai rea pervertire imaginabilă a acestui concept."
La începutul lunii februarie, politicianul Nick Fletcher a dus teoria conspirației în parlamentul britanic, catalogând "orașele de 15 minute" un "concept socialist internațional" și susținând că acestea "ne vor costa libertatea personală".
Iar săptămâna trecută, conspiraționiștii au lăsat tastaturile și au trecut la proteste de stradă. Mii de oameni, mulți din afara zonei, au ieșit în stradă în Oxford ca să protesteze împotriva filtrelor de trafic și a planului "orașului de 15 minute".
Enright înțelege îngrijorările în privința filtrelor și dă asigurări că localnicii vor fi în continuare consultați. Însă succesul teoriei conspirației ar putea avea implicații pe termen lung asupra luptei pentru protejarea climei, avertizează specialiștii. Atât autoritățile locale, cât și cele naționale din Marea Britanie s-ar putea lovi de o opoziție hotărâtă când vor încerca să introducă politici pentru protejarea mediului.
Asta în cazul în care vor mai avea curajul să le propună.