Fie că se vorbește despre „economie de război” sau „economie în vreme de război”, termenul invocă măsuri drastice din vremuri demult apuse, iar semnificația e aceeași: guvernele își reconfigurează complet sistemele economice și își concentrează producția pe efortul de război. UE analizează acum dacă e cazul să instituie această situație de urgență.
Comisarul european Thierry Breton a început să invoce tot mai des termenul pe la începutul lunii martie și continuă să facă apel la o accelerare rapidă a comenzilor guvernelor statelor UE pentru producția de arme și muniție, atât pentru aprovizionarea Ucrainei, cât și pentru completarea propriilor stocuri.
Breton a vizitat mai multe fabrici de armament din UE după ce aflat că în acest sector există o lipsă acută de contracte pe termen lung. În pofida mai multor decizii ale Uniunii Europene pentru creșterea finanțării și reducerea barierelor din calea înarmării comune, situația avansează greoi, consideră el.
"Întârzierile nu sunt în linie cu nevoile noastre imediate. De aceea e nevoie - și o spun clar - să grăbim sectorul industrial și să-l îndreptăm către 'economie pe timp de război', dacă îmi permiteți să o spun în acești termeni", a spus Breton într-o conferință de presă.
Se pare, însă, că Breton nu a consultat toate statele membre pentru a vedea dacă se poate exprima în acești termeni, notează Deutsche Welle.
Un subiect sensibil care evocă trecutul nazist al Germaniei
Germania e foarte sensibilă la acest concept. Thomas Bagger, ambasadorul Berlinului în Polonia, consideră neproductivă abordarea lui Breton și invocă experiența din trecutul țării sale. "Nu veți obține un răspuns pozitiv la termenul 'economie de război' în Germania. Nu este modul potrivit pentru mobilizarea efortului", a spus el la o conferință în Tallinn, capitala Estoniei.
Nu este o reacție total surprinzătoare, explică Edward Lucas, de la Centrul de Analiză a Politicii Europene (CEPA), care e de părere că termenul "economie de război" ar trebui chiar interzis: "Înseamnă lucruri diferite în țări diferite", subliniază el. "O adevărată 'economie de război' este atunci când bărbați înarmați vin și preiau controlul asupra fabricii tale și produc mai multe arme. Nu cred că asta vrea cineva să sugereze", explică Lucas, arătând că Rusia a făcut deja acești pași.
"În Germania există ecourile controlului nazist asupra economiei cu suferințe colosale și abuzul asupra muncitorilor exploatați. Pe undeva e ca și cum ai spune în Statele Unite că 'trebuie să ajungem la ritmul de producție al unei plantații'. Acesta ar fi imediat nu un semn al productivității, ci al celei mai întunecate perioade din istoria americană! Nu cred că poți rezolva asta cu sloganuri. În schimb rezolvi asta în jurul mesei și luând decizii financiare dificile care produc rezultatul pe care îl dorești", este de părere Lucas.
Unii nu simt amenințarea, alții o combat deja
Un alt analist, Ben Tallis, de la Consiliul German pentru Relații Externe (DGAP), observă că președintele Franței, Emmanuel Macron, a pomenit termenul "economie de război" fără a lua măsurile dramatice pe care le presupune acest concept. "Asta ar avea o mulțime de implicații, mult control al statului asupra economiei și o ghidare a economiei de către stat. Ar însemna probabil raționalizarea unor lucruri, ceea ce ar trimite un semnal foarte interesant popoarelor europene, unul pe care nu cred că actuala generație de politicieni din Vestul Europei este dornic să-l dea", arată Tallis.
Acest semnal va trebui, însă, transmis dacă UE și NATO vor să mențină turația industriei de armament. Și e de înțeles de ce unii oficiali UE apelează la acest termen, spune Nathalie Tocci, care conduce Institutul Italian de Afaceri Internaționale: "Ei vor să convingă statele membre care sunt foarte departe de linia frontului din Ucraina că în loc să cheltuiască fonduri pentru problemele interne trebuie să aloce mai mulți bani industriei de apărare pentru a trimite arme în Ucraina."
Ministrul estonian al Apărării, Hanno Pevkur, a declarat că nimeni nu trebuie să invoce "economia de război" în țara sa, care a cheltuit deja peste un procent din PIB pe sprijinul acordat Ucrainei. "Nu trebuie s-o spunem explicit. Vedem amenințarea și spunem că toată lumea în Europa trebuie să înțeleagă realitatea că Rusia este o amenințare existențială."
Politicienii nu știu ce vorbesc
Deși susține acest obiectiv, istoricul militar Slawomir Debski, directorul Institutului Polonez al Afacerilor Internaționale (PISM), nu crede că se impune instituirea unei "economii de război", cel puțin "nu încă", și bănuiește că nici politicienii nu înțeleg ce înseamnă când vorbesc despre ea.
"În 1942, Statele Unite erau capabile să producă vase de mari dimensiuni în 14 zile, în loc de doi ani. Cam asta înseamnă privatizarea unei economii de război. Așa că n-am ajuns acolo și nu-i nevoie să introducem acest tip de regim în economia noastră", explică el.
Ben Tallis sugerează că în loc să arunce pur și simplu termenul în dezbatere, politicienii ar trebui să înceapă să explice ce se află în spatele "economiei de război". "Ucraina luptă pentru libertatea noastră și nu cred că mesajul a ajuns în toate țările din Vestul Europei. Ei împiedică atacarea noastră. Dacă îi privim așa, atunci ar trebui să fie conflictul nostru și să-l câștigăm", spune expertul, adăugând că oamenii ar trebui să se obișnuiască cu această logică și să accepte că ne aflăm într-un conflict serios pe care trebuie să-l câștigăm. "Cred că e corect să pregătim mental oamenii pentru asta", subliniază el.
Ambasadorul german la Varșovia nu este, însă, de aceeași părere: "Ideea mea este: am înțeles. Dar trebuie să înțelegeți că istoria și geografia sunt niște profesori extrem de puternici și ne-au dat lecții diferite."
T.D.