Vladimir Putin nu avea nevoie de referendum pentru a modifica Constituția. Obiectivele lui principale au fost două: să pregătească din vreme rezolvarea complicatei probleme a succesiunii – „după Putin, va fi Putin” – și să creeze o falsă legitimitate pentru această succesiune. Asta pare obsesia lui Putin, să nu fie considerat ne-legitim, afirmă conf. univ. dr. Armand Goșu, analist specializat pe spațiul ex-sovietic.
Dar rezultatele referendumului din Rusia l-au luat prin surprindere și pe Putin, pentru că așteptările Kremlinului au fost depășite de excesul de zel al guvernatorilor care s-au întrecut în mobilizarea alegătorilor și falsificarea rezultatelor, spune conf. Goșu.
Teoretic, Putin poate rămâne la Kremlin până în 2036, când împlinește 84 de ani, dar există multe semne de întrebare. “Pacea socială se explică prin faptul că puterea livrează populației niște beneficii. Dacă ele dispar, pactul social se va rupe, iar străzile vor fi inundate de oameni flămânzi…. și atunci, Putin nu va mai putea supraviețui la Kremlin.
Iar adevărata încercare pentru Rusia va veni atunci când Putin va părăsi scena de la Kremlin. Cu cât întârzie plecarea, cu atât mai dramatică va fi criza politică pe care o va traversa Rusia”, spune Armand Goșu.
Lui Vladimir Putin i-a ieșit referendumul, nu e o surpriză. Dincolo de asta, se remarcă prin ceva anume rezultatele?
Acest mai mult plebiscit decât referendum e ceva cu totul neobișnuit, până și pentru Rusia. E o uriașă desfășurare de forțe, nu e clar pentru ce.
Obsesia unor rezultate cât mai bune a împins autoritățile locale, care nu mai știu cum să-și demonstreze loialitatea față de Kremlin, la niște rezultate puțin credibile.
Cu așa scoruri, nimeni nu te mai ia în serios. Astfel de rezultate l-ar face invidios până și pe Brejnev. Începi să minți cu eficiența propagandei sovietice, în care nu credeau nici măcar cei care o produceau.
Deci nu erau totuși previzibile rezultatele?
Nu la așa scoruri. Avem rezultatele finale: la o prezență la vot de 65%, 77,9% au votat pentru modificări, iar 21,2% împotrivă.
Presa rusă și analiștii vorbeau acum două săptămâni de îngrijorarea Kremlinului care a cerut mobilizarea regiunilor pentru ca prezența să fie peste 55%, iar scorul celor care zic DA să treacă de 65%.
Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al președintelui, spune că ”de facto este un referendum triumfător privind încrederea în președintele Putin”. E clar că nici el nu se aștepta la așa un rezultat.
Cum se explică asta?
Pur și simplu, așteptările Kremlinului au fost depășite de excesul de zel al guvernatorilor care s-au întrecut în mobilizarea alegătorilor și falsificarea rezultatelor.
Sunt regiuni cu scoruri care ies in evidență?
Suspecții de serviciu, de la toate alegerile din ultimul deceniu: Cecenia, Tuva, Daghestan, Crimeea, Kabardino-Balcaria, Ingușetia, toate din sudul Rusiei, apoi Bașkortostan, Krasnoiarski Krai, pe Volga și în Siberia.
Scorurile sunt de la 98% în Cecenia, 90% în Krasnoiarski Krai, iar rata de participare de la 96 la 80%. Practic sunt aproape scorurile de la prezidențialele din 2012 și 2018; nu identice, dar destul de apropiate.
Deci nu Kremlinul falsifică, nu Administrația prezidențială trimite în regiuni o circulară în care să ceară anumite scoruri, ci toată treaba se face în provincie, unde liderii locali vor să se remarce în fața șefului de la Moscova și să-și securizeze poziția livrând ceea ce ei cred că-și dorește mai mult acesta.
La Moscova?
Scor surprinzător de mare pentru modificări, dar și aici scorul a fost falsificat. Numai că tehnica de falsificare a fost alta, s-a lucrat mult pe votul electronic, votul multiplu, s-au plimbat urne prin cartiere....
Dacă mai țineți minte referendumul de două zile din România, în 2003, la modificarea Constituției, când Hrebenciuc a organizat două zile de vot... Atunci alergau cu urna prin gară și aeroport, ca să vâneze potențiali votanți. La fel și zilele trecute în Rusia.
Și de ce avea nevoie Putin de astfel de scoruri?
Crede că un scor foarte mare i-ar asigura o solidă legitimitate, uitând că și Gorbaciov înainte de prăbușirea Uniunii Sovietice obținea astfel de rezultate.
Până la urmă, de ce a avut Putin nevoie de acest referendum ?
Sunt două chestiuni, dintre care prima strategică, foarte importantă. Prin aceste modificări de Constituție, Putin a încercat să pregătească din vreme rezolvarea complicatei probleme a succesiunii. A confirmat, în acest fel, spusele președintelui Dumei, camera inferioară a Parlamentului, care a spus că "după Putin, va fi Putin”.
A doua chestiune se referă la legitimitatea felului în care s-a răspuns la întrebarea cine va fi după Putin? Da, va fi Putin, dar e legitim să fie tot el? Iar Putin pretinde că a chemat poporul suveran ca să răspundă. La referendum.
Obsesia poporului suveran, preșul sub care sunt ascunse mizeriile făcute de Putere, o are tot absolventul de Academie KGB sau de Școală de ofițeri de securitate de la Băneasa.
Deci crearea unei false legitimități a fost obiectivul care l-a îndemnat pe Putin să insiste pentru organizarea acestui plebiscit privind încrederea în președinte. Ceea ce, de altfel, atât liderul de la Kremlin, cât și purtătorul său de cuvânt au subliniat la o zi după aflarea rezultatelor.
Totuși, Putin uită că și în Africa sau, mai aproape, în Belarus sau în fostele republici sovietice din Asia Centrală s-au organizat astfel de referendumuri pentru modificarea Constituției. Aleksandr Lukașenko e un specialist al acestor exerciții, însă ele nu i-au adus prea multă legitimitate.
Asta pare obsesia lui Putin, să nu fie considerat ne-legitim. Dacă vă mai amintiți de Ion Iliescu la începutul anilor 1990, și el era bântuit de îndoieli privind legitimitatea sa.
Putin nu avea nevoie de referendum pentru a modifica Constituția. Cred că asta trebuie spus apăsat. De altfel, chiar Ella Panfilova, președintele Comisiei Electorale Centrale, a spus, cu mai multe ocazii, că Putin putea să aprobe în Parlament modificările. Ceea ce a și făcut.
Însă, odată cu decizia de înființare a Comisiei pentru modificarea Constituției, Putin a anunțat și data de 22 aprilie pentru referendum. În martie a izbucnit criza sanitară în Rusia. Încă din primele zile a lovit Moscova.
Pe simulările epidemiologilor ruși, vârful de infectare al primului val urma să fie la sfârșitul lunii aprilie. Premierul Mihail Mișustin și primarul Moscovei, Serghei Sobianin, l-au convins pe președinte să amâne referendumul, ceea ce Putin a anunțat la 25 martie. Însă procedura de modificare se încheiase, emoția se topise și exista acum riscul ca lumea să nu vină la vot.
Și atunci a intrat în mișcare mașinăria?
Problema referendumului Putin a lăsat-o în seama Ellei Panfilova, șefa Comisiei Electorale Centrale. Ea a organizat votarea timp de o săptămână, a promovat în unele regiuni, în primul rând la Moscova, votul electronic. Circa un milion de moscoviți s-au înscris pentru a vota electronic.
Tot ea a instituit practica urnei mobile care vine la domiciliu la un simplu telefon, urnă care merge printre blocuri, care funcționează în garaj, la piață, la ieșirea de la metrou. N-au existat observatori în secții; urnele rămâneau nesupravegheate în timpul pauzei. Ceea ce explică parțial convingerea pe care publicul o are că rezultatele au fost falsificate.
Sunt cazuri de vot multiplu în Moscova, în provincie, la votul organizat în ambasade. Sunt imagini, unele halucinante, date din eroare chiar de televiziunea publică locală, în care se vede cum membrii comisiei aruncă în urne snopuri de voturi.
Sunt reportaje în care se vede cum în întreprinderi, de stat sau private, ori în birourile administrației sunt aduse urne și angajații puși să voteze încolonați. Pe rețelele sociale sunt relatări însoțite de fotografii care demonstrează că unii au fost votați în lipsă, iar atunci când ajungeau în secție le mai rămânea doar să filmeze incidentul.
Succesiunea lui Putin a fost doar una dintre modificări. Dar au fost peste 200. Sunt voci care spun că, de fapt, este o altă Constituție.
Sunt trei mari categorii. Prima conține modificări acceptate de toată lumea, care nu stârnesc comentarii și pe care s-a bazat campania de promovare a referendumului. E vorba aici despre cele care au dimensiune socială. De pildă, prevederea ca salariul minim să fie la nivelul coșului zilnic.
A doua categorie conține modificări ceva mai contestate, cu profundă conotație ideologică. Apare Dumnezeu în Constituție, e definită familia ca unirea între un bărbat și o femeie etc.
Iar a treia și cea mai importantă categorie de modificări sunt cele politice. Multe dintre ele restrâng libertăți sau permit restrângerea acestora. Altele se referă la proceduri de numiri în administrație, în fruntea principalelor curți de justiție, servicii secrete, guvern.
Și, cea mai importantă, numărarea de la zero a mandatelor prezidențiale. Ceea ce-i permite lui Putin, ca după patru mandate și 20 de ani de condus, să mai rămână încă două mandate, fiecare de 6 ani.
Odată cu aprobarea acestei modificări, Putin poate rămâne la Kremlin până în 2036, când împlinește 84 de ani. Deci Putin ar putea conduce Rusia pentru 36 de ani. Chiar dacă am scădea cei patru ani ai lui Dmitri Medvedev, Putin îl depășește pe Stalin, care a condus URSS 29 de ani.
Putin se vrea echivalentul contemporan al lui Petru cel Mare, care a condus Rusia 35 de ani, începându-și domnia cu adevărat după alungarea surorii sale vitrege Sofia.
Chiar așa? Să nu mai fie loc de nicio surpriza până în 2036?
Chiar înainte de referendum, Putin a spus că nu exclude participarea la alegerile prezidențiale din 2024. Sunt cuvinte cheie, oricine urmărește evoluția politică din Rusia știe ce înseamnă formula ... ”nu exclud că”.
Dar asta nu înseamnă că în următorii patru ani, cât mai are președintele Putin din acest al patrulea mandat, nu se pot schimba dramatic datele evoluției politice din Rusia, astfel încât toată această istorie cu modificarea Constituției să nu aibă nici un efect.
Sunt multe necunoscute legate de sănătatea președintelui, de situația din economia Rusiei, de reverberațiile pe care criza economică generată de pandemie le va avea asupra scenei politice moscovite.
Popularitatea lui Putin a fost avariată după alegerile prezidențiale din 2018 de promovarea modificării legislației muncii care prevedea ridicarea vârstei de pensionare atât la bărbați, cât și la femei. Rezultatele acestor sondaje sunt ciudat de diferite.
Cercetări ale unor institute sociologice apropiate de Kremlin insistă că popularitatea președintelui e undeva la 60%. În același timp, un centru independent, Levada, face publice cercetări care-l arată pe Putin la o cotă de 25%, cea mai mică din ultimii 20 de ani. Pe acest fond de nemulțumire, o simplă scânteie poate arunca în aer o țară de dimensiunile Rusiei.
Deci nu e clar dacă Putin mai are susținere peste 50%? Și dacă nu mai are, cum ține totuși populația?
Nu știm ce susținere mai are Puțin în mod real. Poate să aibă 50% sau, cel mai probabil, are undeva spre 30%…. poate și mai puțin. Câtă vreme scena politică e strangulată și manipulată, orice discuție despre susținerea pe care o are Puțin e neserioasă. Pacea socială se explică prin faptul că Puterea livrează populației niște beneficii.
Dacă ele dispar, pactul social se va rupe, iar străzile vor fi inundate de oameni flămânzi…. și atunci Putin nu va mai putea supraviețui la Kremlin.
Rusia are probleme cronice cu transferul de putere, în lipsa de instituții, tradiții și educație democratică. Asta înseamnă că adevărata încercare pentru Rusia va veni atunci când Putin va părăsi scena de la Kremlin. Problema e că, cu cât întârzie plecarea, cu atât mai dramatică va fi criza politică pe care o va traversa Rusia.
El știe acest lucru, iar cu modificările aduse Constituției încearcă să cumpere timp. Nici eu nu cred că va sta la Kremlin până în 2036, pur să simplu va căuta să rezolve problema succesiunii până atunci.
Putem spune că se schimbă regimul politic în urma acestor modificări?
Cred că schimbarea de regim s-a produs în 2012, dar s-a codificat într-o formă nouă a câtorva articole din Constituție abia acum. Putin nu devine un dictator, odată cu modificările. Dar e un regres vizibil în materie de democrație.
Autoritarismul electoral, căci așa se numește în literatura de specialitate regimul din Rusia, devine mai mult autoritarism. Rusia începe să semene tot mai mult cu Belarus, Kazahstan, Camerun sau Congo, adică cu regimurile autoritare din țări care sunt puțin frecventabile.
Matrioșka puterii la Marea Neagră