Alegeri istorice în Italia: Extrema dreaptă ar putea prelua puterea pentru prima dată de la Musolini încoace

Alegeri istorice în Italia: Extrema dreaptă ar putea prelua puterea pentru prima dată de la Musolini încoace

Peste 50 de milioane de italieni sunt chemaţi, duminică, la urne pentru a-şi alege parlamentul, unde, dacă nu va exista vreo surpriză, extrema dreaptă ar trebui să fie învingătoare şi, fără precedent, să-l propună pe premierul care îi va succeda lui Mario Draghi, relatează AFP.

Va fi cel de-al 70-lea guvern în cei 76 de ani de la înfiinţarea Republicii italiene, în 1946, iar sondaje recente preconizează o victorie importantă a unei coaliţii a dreptei şi extremei drepte, dominată de partidul Fratelli d’Italia al Giorgiei Meloni, care ar putea să devină prima femeie şefă a Guvernului de la Roma.

Secţiile de votare se deschid la 05:00 GMT (08.00 - ora României) şi se vor închide la 21:00 GMT, oră la care primele exit poll-uri ar trebui să ofere o imagine destul de clară a rezultatelor.

  • La doar 45 de ani, Giorgia Meloni, liderul partidului postfascist Fratelli d'Italia, creditat cu aproape un sfert din voturi în ultimele sondaje, este favorita pentru a conduce un guvern de coaliţie în care extrema dreaptă va domina în mare măsură. Ar fi prima femeie care ocupă acaestă funcţie în Italia.
  • "În Europa, toţi sunt îngrijoraţi să o vadă pe Meloni la guvernare (...) Petrecera s-a terminat, Italia va începe să-şi apere interesele naţionale”, a avertizat ea în timpul campaniei.
  • Giorgia Meloni este creditată ca favorită în sondaje, de la 4% în 2018 la 25%.
  • Coaliţia de dreapta-extremă dreapta, creditată cu 50% din intenţiile de vot, din care mai fac parte Liga lui Matteo Salvini şi Forza Italia a lui Silvio Berlusconi, mizează pe majorităţi solide atât în Camera Deputaţilor, cât şi în Senat.
  • Coaliţia de centru-stânga, dominată de Partidul Democrat (PD), creditată cu 30% din intenţiile de vot, riscă să ajungă în opoziţie, după ce a refuzat să se alieze cu M5S.
  • În Italia, postul de premier revine de obicei partidului din coaliţie care obţine cele mai multe voturi. Partidul Giorgiei Meloni le depăşeşte pe celelalte în intenţiile de vot.

Peisaj politic extrem de fragmentat și instabil

Peisajul politic italian este foarte fragmentat şi instabil, un guvern supravieţuieşte cu dificultate mai mult de un an de zile, iar manevre şi jocuri politice constante fac şi rup coaliţii guvernamentale. Așa cum s-a întâmplat și cu ultima coaliție, care a susţinut guvernul de unitate naţională al lui Mario Draghi, un fost preşedinte al Băncii Centrale Europene (BCE), care a demisionat în iulie 2022.

Acest scrutin este primul din 2018, când două partide contestatare, Mişcarea Cinci Stele (M5S, populiști) şi Liga (extremă dreapta) au obţinut cele mai multe mandate într-un Parlament fără o majoritate. Ele au reuşit să guverneze trei ani cu Giuseppe Conte la Guvern, un tehnocrat considerat neutru.

În ianuarie 2021, preşedintele italian Sergio Mattarella l-a desemnat premier pe Mario Draghi, susţinut de către toate partidele mari, cu excepţia Fratelli d’Italia, pentru a redresa ţară după pandemia de Covid-19 şi a-i asigura susţinerea financiară a Uniunii Europene (UE).

Coaliția de dreapta - extremă dreapta, peste 50%

Giorgia Meloni este creditată ca favorită în sondaje, înregistrând o creștere de la 4% în 2018 la 25%.

Coaliţia de dreapta - extremă dreapta, creditată cu 50% din intenţiile de vot, din care mai fac parte Liga lui Matteo Salvini şi Forza Italia a lui Silvio Berlusconi, mizează pe majorităţi solide atât în Camera Deputaţilor, cât şi în Senat.

Coaliţia de centru-stânga, dominată de Partidul Democrat (PD), creditată cu 30% din intenţiile de vot, riscă să ajungă în Opoziţie, după ce a refuzat să se alieze cu M5S.

Giorgia Meloni, în vârstă de 45 de ani, avea doar 15 ani în 1992, când a intrat în Mişcarea Socială Italiană (MSI), un partid neofascist, moştenitor al lui Mussolini. În 2008, la vârsta de 31 de ani, ea a devenit cel mai tânăr ministru italian al Tineretului şi Sportului, în Guvernul lui Berlusiconi. În 2012, ea a înfiinţat Fratelli d’Italia şi a preluat retorica şi poziţiile populiste ale M5S şi Alianţei Naţionale, fostul partener de dreapta al lui Silvio Berlusconi.

O coaliție complicată

Favorită în sondaje, ea a declarat pe ultima sută de metri a campaniei electorale că este ”pregătită să guverneze”.

În Italia, postul de premier revine de obicei partidului din coaliţie care obţine cele mai multe voturi. Partidul Giorgiei Meloni le depăşeşte pe celalte în intenţiile de vot.

În urma unor îngrijorări cu privire la unele dintre poziţiile sale radicale şi retorica anti-europeană, ea a declarat că va guverna pentru toţi italienii. Giorgia Meloni este împotriva UE şi NATO, dar a promis că (doar) va sta cu ochii pe ele.

La fel ca alţi lideri populişti europeni, ea exploatează criza scumpirilor, a îmbătrânirii populației, oboseala din cauza pandemiei de Covid-19, migraţia şi incertitudinile economice. Ea promite să redea puterea poporului şi nu elitei, să securizeze frontierele şi să relanseze economia printr-o reducere a impozitelor şi o relaxare a reglementărilor.

Meloni vrea să renegocieze cu UE uriaşul plan de relansare post-covid, să modifice Constituţia în vederea alegerii preşedintelui italian cu sufragiu universal şi să oprească migraţia musulmană printr-o blocadă navală a Libiei.

Programul său, care are la bază așa numite valori ale familiei italiene ”tradiţionale”, anunţă un recul al drepturilor lesbienelor, gay-ilor, bisexualilor şi transsexualilor (LGBT). Ea a atacat un popular serial de desene animate pentru copii, Peppa Pig, şi vrea să cenzureze episoadele în care apar cupluri homosexuale.

Aceste politici şi apropierea sa faţă de Marine Le Pen din Franţa şi Viktor Orban din Ungaria îngrijorează numeroşi observatori.

Rămâne de văzut dacă puternicii săi parteneri de dreapta Matteo Salvini şi Silvio Berlusconi o vor suţine mult timp ca premier. Ei nu-i împărtăşesc vederile economice libertariene şi perspectivele culturale tradiţionaliste, iar diferenţele între ei sunt importante.

Berlusconi este cel care probabil va face cărţile în coaliţie, după ce a adoptat poziţii mai de centru şi ”responsabile” decât partenerii săi, mai ales privind UE, urmând astfel să influenţeze orientările politice şi guvernanţa coaliţiei, în cazul unei victorii. Un rezultat strâns în aceste alegeri i-ar putea ofei luxul de a-şi da sau retrage susţinerea.


În fiecare zi scriem pentru tine. Dacă te simți informat corect și ești mulțumit, dă-ne un like. 👇