Cuvintele „bunăstare” și „bună stare” se încadrează în categoria omofonelor. Dacă vă întrebați la ce se referă termenul „omofone”, trebuie să menționez că acestea sunt cuvinte care se pronunță la fel, dar se scriu diferit. Tocmai pronunțarea lor identică îngreunează alegerea corectă a formei potrivite pentru sensul potrivit.
Pentru a înțelege mai bine teoria, iată câteva exemple greșite întâlnite în articole din mass-media:
- „Comenzile online din pandemie arată bună starea românilor.”
- „Știrile nu prezintă bunăstarea celor care au trecut prin virus, ele privesc doar partea negativă.”
O simplă căutare în DEX evidențiază sensul ortografierii diferite a celor două cuvinte și întrebuințarea a două sensuri distincte.
Bună stare = stare bună
Bunăstare = situație materială bună, prosperă; prosperitate.
Pentru a exprima ideea dorită, ortografierea enunțurilor ar arăta astfel: „Comenzile online din pandemie arată bunăstarea românilor”, respectiv „Știrile nu prezintă bună starea celor care au trecut prin virus, ele privesc doar partea negativă”. În primul enunț, autorul face referire la situația materială bună, iar în cel de-al doilea, sugerează starea bună de sănătate.
Așadar, diferența de scriere este esențială pentru sensul propoziției în care încadrăm omofonele. Conchidem, într-un singur enunț, respectarea acestor norme de ortografie: Bunăstarea nu susține bună starea sufletului nostru.
---
Articol scris de Bianca Hațegan, de la Școala de Gramatică.