De curând, cineva mi-a spus că „face decât ce-i place”. I-am răspuns politicos, sfătuindu-l să facă DOAR ce-i place, cu condiția să fie corect. GRAMATICAL. N-a părut că înțelege ironia, că doar important e ce faci, nu ce zici, nu?
Lăsând la o parte gluma, trebuie să recunoaștem că adverbele „doar” și „decât” le dau multora bătăi de cap. Nu și atunci când ne punem capul la contribuție.
- Adverbul „decât” impune prezența unei negaţii, într-un context de tipul: „N-am citit decât reviste”.
- Construcţiile afirmative se realizează cu ajutorul lui „doar”: „Am citit doar romane”.
Acestei reguli nu se supun construcțiile în care „decât“ poate fi înlocuit prin „în loc să“ – „Decât să citesc reviste, mai bine citesc romane” și construcțiile comparative: „Romanele sunt mai interesante decât revistele.”
Ambasadorii lui „decât” trebuie să știe că greşeala nu e întâlnită în Ardeal sau în Banat, ci DOAR în sud – în Muntenia, în Dobrogea şi, mai ales, în Oltenia. Așa că, pe post de pașaport, îi invit politicos să își achiziționeze o carte de gramatică și să exerseze:
- „Voi călători doar în sud. Nu voi călători decât în sud.”
- „Voi vorbi doar corect. Nu voi vorbi decât corect.”
Și-acum, fără viză și fără pașaport, vom realiza și câteva construcții cu caracter comparativ:
- „Gramatica este mai ușoară decât credeam.”
- „Decât să mă plâng, mai bine mă pun cu burta pe carte.”
Este celebră afirmația lui Toma Caragiu care, întrebat dacă se poate trăi fără artă, a răspuns „Da, dar nu merită”.
Analog, sunt convinsă că se poate trăi și fără a stăpâni regulile gramaticale, dar n-ar avea sens. Căci, cuvintele pe care nu le stăpânim ajung să ne stăpânească.
Până data viitoare, vă reamintesc că o pastilă de gramatică pe zi, asociată unui regim de citit sănătos, influențează decisiv nivelul de educație al unui popor.