Perfecționismul poate pune o presiune strivitoare asupra unui copil și îi poate afecta dezvoltarea normală. O profesoară americană explică ce trebuie să facă părinții care au un copil care e dependent de succes.
Perfecționismul nu garantează că un copil va deveni un adult de succes, dimpotrivă – e un factor de declanșare a anxietății și reduce stima de sine, arată studiile.
De obicei, copiii perfecționiști sunt extrem de autocritici și se tem mai mult că ar putea face vreo greșeală în orice aspect al vieții lor, de la proiectele școlare la sport, spune Allison Butler, care predă psihologia la Universitatea Bryant din Statele Unite.
Un copil perfecționist caută permanent să se mențină la standarde excesiv de înalte sau percepe presiunile externe ca fiind ideale și își dorește să-i mulțumească pe alții, iar alții să-l perceapă ca fiind "impecabil și fără cusur". "Un perfecționist încearcă să fie eficient, să reușească, să facă totul bine…", a spus Butler pentru CNBC.
Sfatul ei pentru părinții care au copii perfecționiști: ajutați-i să-și regândească modul în care își privesc greșelile. A învăța să accepte greșelile și să le considere oportunități de a învăța poate preveni ca acești pași greșiți să devină o sursă de stres sau depresie, spune ea.
Cultura de acasă contează enorm
În cursurile sale, Butler predă design thinking (design de gândire), o metodologie pentru rezolvarea problemelor sau care stimulează noi idei. Aceasta implică analizarea unei probleme, căutarea soluțiilor și urmărirea opiniilor critice pentru a confirma soluțiile înainte de aplicarea lor.
"Este o metologie care operează complet contrar modului în care îmi imaginez că și-ar dori să lucreze un perfecționist. Un perfecționist ar dori să obțină totul corect înainte de a invita pe cineva să-i vadă soluția", a explicat ea.
Părinții pot folosi cu usurință concepte de design thinking pentru a-și ajuta copilul să se teamă mai puțin de potențialele greșeli. Ei pot ușura procesul de rezolvare a problemelor discutând cu cel mic proiectele și sarcinile la care lucrează la serviciu, iar atunci când este cazul, solicitând părerile copilului despre pașii făcuți și despre cum ar rezolva el problemele.
Butler recomandă și discuția deschisă cu copilul despre greșelile pe care părinții le fac - fie la muncă sau acasă, explicându-i ce a învățat din acestea și cum le-a depășit.
Făcând asta, spune profesoara, "creezi o cultură în casă în care toată familia își împărtășește munca și spune 'Hei, dă-mi voie să văd la ce lucrezi. O, e o idee bună. Pot să te ajut? Poate ar trebui să te gândești la asta'".
Cum poate să învețe un copil să accepte criticile
Părinții trebuie să le explice copiilor de ce e important să afle alte păreri despre ceea ce cred ei și să le privească cu detașare, nu cu îndârjire.
Data viitoare când copilul dorește să-și rearanjeze camera, de exemplu, poți să-l rogi să-și prezinte mai întâi ideile. Dacă îi place să deseneze, roagă-l să schițeze camera lui de vis. Dacă îi place să vorbească, improvizează-i o scenă pe care să facă o prezentare în fața întregii familii. Asta va da șansa unor reacții constructive înainte ca oricine să se apuce de vopsit pereții sau de mutat mobilierul masiv.
În plus, copilul se va obișnui cu alte păreri - cu timpul, el va înțelege că este bine să afle și alte puncte de vedere, dar și că nu trebuie să se ferească de critici.
A învăța să accepte și să aplice alte opinii poate ajuta copilul să lucreze mai bine și în echipă, un element important într-o viitoare carieră care îi va permite să-și creeze legături cu colegii. "Când vii alături de un grup pentru a realiza ceva, te simți cu adevărat legat de acești oameni cu care lucrezi", a spus Allison Butler.
T.D.