La sfârşitul anilor 1960, Finlanda a decis să facă din reformarea educaţiei unul dintre pilonii planului său de redresare economică. Reforma s-a dovedit a fi atât de reuşită încât treizeci de ani mai târziu această ţară mică, fără rezultate notabile în trecut, avea să devină premianta lumii.
Succesul i-a surprins chiar şi pe finlandezi, când, în 2001, primele rezultate ale Programului pentru Evaluarea Internaţională a Elevilor – PISA (o evaluare standardizată a competenţelor de bază ale elevilor de 15 ani în trei domenii: lectură, matematică şi ştiinţe) au arătat că elevii lor sunt printre cei mai buni din lume.
Lumea a început să privească cu interes la ce se întâmplă în şcolile finlandeze. Turismul educaţional a luat amploare în Finlanda, zeci de mii de străini vizitând-o pentru a vedea cum pot îmbunătăţi calitatea învăţământului la ei acasă.
Rezultatele elevilor finlandezi au mai fluctuat de-a lungul anilor. Au resimţit de pildă recesiunea din 2008, care a însemnat tăieri bugetare pentru sectorul educaţiei şi, implicit, mai mulţi elevi în clasă şi mai puţini profesori în şcoli.
Sistemul de învăţământ din Finlanda, un sistem eminamente centrat pe copil, rămâne însă unul de top şi continuă să suscite interes.
În lumina modelului finlandez se conturează deja o nouă poveste de succes: la testele PISA din 2018 elevii din Estonia au fost primii din Europa la toate categoriile evaluate. După declararea independenţei faţă de Uniunea Sovietică, Estonia a căutat inspiraţie la ţara vecină pentru reformarea sistemului de educaţie.
O miriadă de texte au fost scrise de-a lungul anilor în încercarea de a explica succesul şcolii din Finlanda, care, întâmplător sau nu, a fost numită recent, pentru al cincilea an consecutiv, cea mai fericită ţară din lume.
Iată care sunt principalele idei care se desprind în urma acestor demersuri.
Copiii sunt lăsaţi să fie copii
În Finlanda, copiii încep şcoala la şapte ani, atunci când se consideră că sunt cu adevărat pregătiţi. Înainte de această vârstă pot merge la creşă sau la grădiniţă, unde nu primesc o educaţie formală, ci accentul este pus pe jocul creativ – iar aceştia sunt consideraţi cei mai importanţi ani, perioada în care copiilor le este insuflată bucuria de a învăţa. Sunt promovate acum dezvoltarea, sănătatea, starea de bine generală a copilului.
La şcoală se acordă o importanţă specială timpului liber. Elevii au o pauză de 15 minute la fiecare 45 de minute de studiu.
Profesorii au observat că aceste pauze lungi şi dese îi ajută pe elevi să se concentreze mai bine în timpul orelor. Copiii sunt trimişi afară, indiferent de vreme, şi ei decid ce fac cu pauza lor.
Elevii primesc teme pentru acasă şi în Finlanda, contrar unui mit perpetuat de-a lungul anilor, însă mai puţine decât în oricare altă ţară, potrivit datelor OECD.
Finlanda nu este adepta evaluărilor standardizate. Elevilor mai mari li se dau într-adevăr teste, obiectivul fiind mai degrabă acela de a-i ajuta pe profesori să măsoare progresele făcute. Rezultatele nu sunt publicate.
Rolul educaţiei este acela de a reduce inegalitatea socială
Acoperirea nevoilor de bază este primul pas. Începând cu 1943, toţi elevii finlandezi primesc o masă caldă gratuită pe zi, pe parcursul tuturor anilor de şcoală obligatorie. Meniul este unul atent gândit, o lecţie în sine despre nutriţie şi obiceiuri sănătoase în ceea ce priveşte alimentaţia. O masă completă servită în şcolile din Finlanda poate arăta în felul următor: legume (crude sau gătite); cartofi, orez sau paste; peşte, alt tip de carne sau o opţiune vegetariană; băutură: apă sau diferite tipuri de lapte; aperitiv: pâine cu unt sau margarină; desert: fructe (la ocazii speciale copiii pot primi şi alt tip de desert). Copiii mănâncă în săli de mese special amenajate, iar pauza de masă durează o oră.
Masa asigurată de şcoli acoperă 30% din necesarul zilnic de energie al copiilor.
Toţi elevii, inclusiv cei din anul pregătitor parcurs înainte de ciclul primar, au dreptul la servicii prin care se oferă sprijin psihologic şi social, precum şi la servicii medicale.
Educaţia pentru elevii cu nevoi speciale este parte integrantă a sistemului naţional de educaţie din Finlanda, ceea ce înseamnă că toţi elevii primesc sprijin atât cât au nevoie.
Educaţia este făcută de cei care o implementează
Şcolile beneficiază de flexibilitate şi autonomie în elaborarea programei şcolare pe care o urmează, prin dascălii lor, ţinând cont de liniile trasate de programa naţională. Totul este posibil datorită gradului ridicat de încredere existent între autorităţile naţionale şi cele locale, precum şi a împărţirii eficiente a sarcinilor.
Profesorul finlandez: pregătit temeinic, se bucură de libertate la clasă, respectat în societate
Autonomia de care se bucură profesorii finlandezi este întemeiată pe pregătirea înaltă pe care aceştia trebuie să o aibă pentru a ajunge la catedră. Pentru a fi profesor în Finlanda trebuie să ai diplomă de master. Un aspect important al pregătirii profesorilor este acela de a-i învăţa să-şi plieze tehnica de predare pe nevoile elevilor.
Competiţia este acerbă chiar dacă salariile nu sunt atât de mari ca în alte ţări OECD, fiindcă profesia lor este una foarte respectată în societate. Selectarea riguroasă a dascălilor înseamnă că este foarte probabil ca elevii finlandezi să beneficieze de aceeaşi calitate a educaţiei indiferent dacă merg la o şcoală din mediul rural sau la una dintr-un oraş mare.
Mai trebuie spus că inspectorate școlare au fost desființate la începutul anilor 1990. În cazul în care activitatea unui profesor nu este satisfăcătoare, directorul şcolii va lua măsurile care se impun.
Educaţia vocaţională, o alternativă reală
Odată cu clasa a IX-a se încheie “peruskoulu”, perioadă care acoperă cu aproximaţie ceea ce cunoaştem ca ciclu primar şi ciclu gimnazial, iar elevii decid dacă în continuare urmează studii liceale sau se înscriu la o şcoală vocaţională (şcoală de meserii). Elevii beneficiază în timpul şcolii de consiliere vocaţională, în cadrul căreia au ocazia să facă practică la un loc de munca la alegere.
Educaţia vocaţională este dezvoltată în strânsă legătură cu nevoile industriei şi poate oferi o carieră la fel de satisfăcătoare ca în cazul absolvenţilor de studii superioare.
În orice caz, după cei trei ani de pregătire, şi elevii şcolilor profesionale pot da examenul de înmatriculare, adică examenul de tip Bacalaureat în Finlanda, dacă vor să meargă mai departe la facultate.
Începând cu anul trecut, școala obligatorie a fost extinsă în Finlanda până la vârstă de 18 ani sau până când elevul a absolvit învățământul secundar superior (general sau vocaţional), de la 16 ani, cât era anterior.