După o călătorie transformatoare în Nepal, Sandra Ecobescu a decis că e vremea să-și urmeze pasiunea. Era anul 2007 când și-a lăsat jobul de director comercial, profitabil și sigur, pentru a porni un proiect cultural și de educație alternativă.
Așa a apărut Fundația Calea Victoriei, care a devenit între timp unul dintre reperele autohtone pentru cei care vor să se dezvolte pe plan profesional și personal.
Am stat de vorbă cu Sandra Ecobescu despre motivele pentru care a luat-o pe acest drum, importanța învățării continue, cum a reușit să treacă peste crizele din ultimii 13 ani și planurile de viitor.
Ați renunțat în 2007 la un job bine plătit și stabil, de director comercial, pentru un pariu cultural și de educație alternativă (care s-a dovedit ulterior a fi câștigător). Ce a determinat acest „(de)clic”, de a schimba total domeniul și de a-i ajuta pe români să se dezvolte?
Totul a pornit de la nevoia mea de dezvoltare, de evoluție, de valorificare a lucrurilor pe care le-am învățat în facultate și care mă pasionează – artele, științele umaniste, dezvoltarea personală.
Ajunsesem într-un stadiu în care nu mai aveam timp, din cauza serviciului, pentru familia mea, pentru pasiunile mele (lectura, concertele de muzică clasică, expozițiile, propriile proiecte personale). Altfel spus, îmi trăiam viața ca mulți oameni activi din acea perioadă: mai ales în weekend, căci serile eram prea obosită pentru a avea energie să mai fac altceva decât să mă odihnesc.
De asemenea, am realizat că există o nevoie pe piața culturală și educativă din București pentru inovație, pentru alternative la ceea ce ofereau instituțiile de stat sau cele private din acel moment. Vorbim de anul 2007, când am înființat Fundația Calea Victoriei - atunci existau centre culturale private, mai ales pentru studiul limbilor străine. În rest, oferta culturală de cursuri pentru adulți era aproape inexistentă.
Care e relația dv. cu educația? Cum ați descrie rolul educației în viața dv.?
Educația este ceva esențial pentru mine. Practic, învățăm ceva nou de fiecare dată când citim o carte bună, vizităm un oraș sau un muzeu, mergem la o expoziție ori la un concert, când dialogăm cu un om interesant și pasionat despre ce face, indiferent de domeniul său.
Etimologia cuvântului educație se referă la creștere, hrănire, cultivare. Practic, noi evoluăm toată viața - așadar, educația nu se limitează la perioada școlii sau a studiilor superioare, cum ar crede unii.
Pentru mine, educația este un mod de viață. Am terminat de curând, la 46 de ani, un master de antropologie și a fost o experiență extrem de inedită și utilă reîntoarcerea la școală, dincolo de participarea mea constantă la evenimentele și cursurile de la Fundația Calea Victoriei și la alte evenimente culturale din București.
În afara de asta, fiecare călătorie în țară și în străinătate este pentru mine și o lecție de istorie, de civilizație, de istorie a culturii.
De ce învățarea continuă este una dintre abilitățile importante ale prezentului și care va fi rolul său pe viitor?
Cred că învățarea continuă a fost și va fi mereu ceva valoros. Dacă studiem biografia unor mari gânditori, artiști sau personalități din întreaga lume, vom vedea mereu această apetență pentru evoluție, pentru studiu; curiozitatea mereu vie a acestor oameni care i-a ajutat să fie mereu cu un pas înaintea celor din jurul lor, să vină cu soluții, idei și creații valoroase, în orice domeniu – artă, știință, inovație.
În prezent se vorbește mult despre importanța învățării continue ca despre un fel de upgrade continuu (precum device-urile pe care le folosim zilnic), pentru că trăim într-o perioadă în care schimbările în societate, evoluția tehnologică extrem de rapidă forțează, mai mult ca niciodată, în istoria lumii, oamenii să se adapteze, să deprindă noi abilități, să fie în pas cu schimbările dramatice din jur, și asta nu doar la nivelul elitelor, ci și la nivelul maselor, în general.
Cum vă alegeți lectorii pentru cursuri și invitații pentru evenimente?
Inițial, noi căutam lectorii în rândul oamenilor charismatici, activi în domenii precum istoria artei, filosofie, antropologie, design, fotografie, cinematografie, psihologie, dezvoltare personală, istoria religiilor, arhitectură, istorie universală și istoria românilor, istoria muzicii, scriere creativă și literatură, folclor, etnologie sau diplomație.
În prezent, se întâmplă și ca lectorii să ne contacteze ei pe noi, dacă au idei de cursuri și teme noi, care nu se află deja în programa fundației.
Trăsăturile esențiale pentru a deveni lector la Fundația Calea Victoriei sunt charisma, pasiunea și specializarea în domeniul prezentat, talentul pedagogic și bucuria de a împărtăși cu ceilalți ce au adunat prin studiu, ce au construit, ce au descoperit, generozitatea față de cursanții noștri, altfel spus.
Care e sfatul pe care ați fi vrut să-l primiți și să-l urmați la începuturile Fundației?
Sfatul care m-ar fi ajutat foarte mult ar fi fost să merg după propria intuiție, să fac ceea ce mi se pare corect și bine, să lucrez cu oameni de bună credință, în majoritatea cazurilor chiar așa am procedat.
Atunci când am cedat unor presiuni exterioare (rareori) și nu am avut un feeling bun, lucrurile nu au funcționat sau au presupus anumite eforturi sau neplăceri inutile - însă așa am învățat multe pentru viitor.
Acum sunt mai înțeleaptă și mai calmă, datorită acestor experiențe, recunosc intențiile, descopăr abilitățile, talentul sau defectele oamenilor mai rapid ca acum ceva vreme.
Am prieteni care se întreabă de ce se numește „fundație” dacă activitatea principală nu e să facă acte caritabile... Ne puteți explica puțin?
Există fundații care susțin muzee, școli, instituții culturale, proiecte culturale care nu sunt oferite gratuit celor interesați, ci devin mai accesibile unui public mai numeros, într-un anumit context.
Adică atrag venituri care democratizează cultura pentru un public mai larg. Aceste organizații fac eforturi pentru susținerea unor artiști, unui demers cultural sau educativ, ori susțin și promovează cercetarea în domenii științifice, medicale etc.
În cadrul fundației noastre, copiii și tinerii fără mijloace materiale pot beneficia de locuri gratuite la cursuri, așa-numitele burse de care se bucură zeci de copii și studenți, masteranzi sau profesori în fiecare lună - sunt sute de beneficiari anual.
Putem spune, de asemenea, că funcționăm ca un creuzet al proiectelor culturale, suntem un laborator de inovație culturală. De exemplu, noi am fost primii care am lansat turismul cultural în București. Am dezvoltat trasee culturale pietonale diverse prin care am făcut cunoscută istoria locurile în zone precum Calea Victoriei, Parcul Ioanid, Blvd Magheru, Blvd Kisseleff, Zona Parcului Carol, sau în afara orașului la Conacul Bellu, Palatul Mogoșoaia, mânăstiri din Prahova sau Ilfov etc.
De asemenea, sute de volume din cele două cărți lansate de noi – Nouă povești muzicale și Pentru ce mergem la Operă?, semnate de dirijorul Tiberiu Soare, au fost donate școlilor de muzică și conservatoarelor din țară, așadar eforturile noastre sunt puse la dispoziția celor care vor să se dezvolte.
Care a fost momentul maxim de satisfacție de până acum din punct de vedere profesional?
Sunt multe momente de bucurie, de satisfacție în istoria fundației. Aș menționa în primul rând faptul că am rezistat, atât în timpul crizei din 2008 cât și în timpul celei din 2020/2021, și am crescut datorită publicului, care ne susține aproape în totalitate, prin taxele de curs pe care le oferă pentru a evolua, pentru a se educa și dezvolta.
Aceasta este o mare satisfacție, să vezi că ai creat un concept nou de dezvoltare personală, de petrecere a timpului liber cu folos și că publicul este avid pentru aceste proiecte.
Apoi, organizarea concertelor de muzică clasică în săli mari de concerte, în fața unui public de peste 900 de persoane, plus milioane de oameni în fața televizoarelor sau a altor device-uri video (pentru că evenimentul este difuzat cu ajutorul partenerilor media).
La asta se adaugă și lansarea celor două cărți unice în peisajul cultural românesc- Nouă povești muzicale și Pentru ce mergem la Operă? - proiecte create împreună cu dirijorul Tiberiu Soare, prin care popularizăm muzica clasică și muzica de opera. Sunt proiecte de suflet pentru mine.
Povestiți-ne despre un moment care v-a transformat percepția asupra lumii.
Unul dintre momentele care mi-a transformat percepția asupra lumii a fost călătoria mea în Nepal în anul 2007, anul în care am creat Fundația Calea Victoriei.
Cred că a fost un moment în care am simțit că trebuie să fac o schimbare majoră în viața mea. Acest pelerinaj neașteptat în locuri sacre pentru lumea budistă a declanșat ceva în mine, poate un mare curaj și încredere în forțele mele și în divinitate, chiar dacă nu am fost foarte conștientă atunci de această transformare.
Aș putea spune că a trebuit să călătoresc foarte departe de casă ca să mă întorc acasă, la ce am explorat și m-a pasionat în copilărie, adolescență și studenție, la ceea ce mă reprezintă și îmi dă sens și bucurie – artă, cultură, spiritualitate, dezvoltare personală, întâlnirea autentică cu oamenii și lucrurile care aduc sens vieții, pentru mine.
Ați avut momente în care întâlnirea cu un lector/invitat v-a făcut mult bine (sufletește, profesional etc.)? Ne puteți povesti unul dintre ele?
Am avut și am des aceste momente și dialoguri foarte frumoase. Aici aș menționa, în ordinea cronologică a întâlnirilor, prietenia cu istoricul Neagu Djuvara, Georgeta Filitti și antropologul Vintilă Mihăilescu - oameni excepționali de la care am învățat (și învăț în continuare) enorm.
Nu doar despre domeniile lor de studiu, ci și despre ce înseamnă să fii om integru, profesor și vorbitor charismatic, efervescent, dăruit temelor de studiu și generos cu cei curioși să învețe, să primească.
Să vorbim și despre pandemie. Cum v-ați adaptat anul trecut noii situații?
Ne-am adaptat destul de repede, cu emoții și eforturi, însă cu rezultate frumoase, adunând la cursurile noastre nu doar public din București, ci și din țară și din diaspora.
Altfel zis, în contextul cursurilor online, cercul cursanților nu a mai fost limitat de granițele sau împrejurimile Capitalei, ci au venit de pretutindeni. Lectorii au învățat să se adapteze noilor medii tehnologice, cursurile s-au adaptat și s-au mulat pe noul format.
Am continuat majoritatea proiectelor online cu succes și primind încurajările a sute și sute de cursanți fericiți că la noi pot găsi o oază de liniște, de bucurie și comunicare deschisă.
Care au fost cele mai mari provocări pe timp de pandemie - și cum le-ați găsit rezolvare?
Cele mai mari provocări a fost să păstrăm starea bună a echipei într-un context nou, cu multe necunoscute și variabile, să mobilizăm lectorii să se adapteze la predarea online, să accepte noua stare de fapt și să păstreze nivelul ridicat al cursurilor, interacțiunea cu participanții.
Ca echipă am reușit să depășim momentele dificile concentrându-ne pe cum să organizăm și promovăm mai bine activitatea fundației, cum să aducem teme noi și interesante în funcție de context, cum să ne adaptăm și să bucurăm publicul larg, care dorea să se deconecteze de toată situația generată de criza sanitară, să se delecteze și să se concentreze pe lucruri care aduc relaxare, împlinire personală și să comunice cu alte persoane cu interese comune.
Ce schimbări în comportamentul cursanților ați observat în timpul pandemiei?
Dacă inițial unii dintre ei au crezut că va dura puțin perioada de derulare a cursurilor online, după circa o lună au acceptat majoritatea să vină la cursurile și conferințele noastre online, lucru care ne-a bucurat și ne-a făcut să realizăm că ceea ce facem este esențial, vital pentru starea de bine, de normalitate în viața a sute de oameni.
Deși oamenii își doresc să revină în sălile de curs, mulți au realizat că este comod să participi la cursuri online în siguranța și confortul casei tale, alături de cei dragi, membri ai familiei, pisici sau căței. ☺
Distanța a adus cu sine un confort și un alt fel de intimitate. Este foarte interesant acest context nou în care fiecare cursant se află, de fapt, în același timp în interiorul casei sale, dar și în spațiul virtual al cursului, al comunității pe care a ales-o.
Poate serile de meditație de joi exemplifică cel mai bine această idee de comunitate. Sunt persoane care de luni de zile, constant, în fiecare seară de joi se întâlnesc cu lectorul, și cu ceilalți din grup, pentru a medita împreună, pentru a se relaxa, a se concentra pe emoții bune, pentru a-și regăsi forța interioară. Este o energie foarte puternică și benefică pe care grupul o creează, pentru păstrarea stării de spirit ridicate a tuturor.
Mai este foarte interesant că au fost în top, în anul 2020, cursurile inteligente, cum îmi place mie să le spun, subiectele tari, complexe, care țin de domenii precum istoria artei, filosofia, istorie religiilor, spiritualitate, teme care au trecut testul timpului, au traversat secole, chiar milenii.
Cum poate rezista un proiect axat pe cultură și învățare continuă pe timp de criză?
Din fericire, mijloacele moderne de comunicare ne-au oferit această formă de a continua online cursurile, de a ajunge la un public localizat în diverse locuri pe glob.
Dar este esențial să păstrăm calitatea proiectelor noastre culturale și să diversificăm, acolo unde este cazul, pentru a le oferi cursanților vechi teme noi de explorat.
La fel de important este să dezvoltăm parteneriate media care ne asigură o bună vizibilitate în spațiul virtual, pentru a afla cât mai multă lume de ceea ce facem noi și de cum ar putea beneficia de proiectele create de Fundația Calea Victoriei.
Altfel zis, livrăm în casele oamenilor produsul cultural, nu mai vin oamenii în sediul nostru, în această perioadă.
Credeți în reinventare? V-ați reinventat pe dv. sau afacerea dv.? Care ar fi procesele acestei transformări?
Cred că este esențială flexibilitatea, creativitatea, atenția la nevoile oamenilor, la temele care apar în atenția comunității, la felul în care societatea evoluează, pe de o parte.
Iar pe de altă parte, este foarte important să punem accent pe temele mari pe care ne concentrăm de 13 ani, de cultură și educație, pe care să le avem mereu în programă, științele umaniste și artele.
Altfel spus, să împletim lucrurile care stau la baza unei educații umaniste solide cu ceea ce își dorește publicul să învețe, sau este la modă într-un anumit moment, cum ar fi, de aproape un deceniu, așa numita dezvoltare personală, abilitățile concrete care ne ajută pe fiecare dintre noi în viața personală și profesională (vorbirea în public, inteligența emoțională, comunicarea eficientă, tehnicile de negociere, networking-ul, abilitățile de comunicare în social media, brandingul personal etc.).
Ce planuri pe termen scurt și mediu aveți pentru Fundația Calea Victoriei?
Planurile noastre se referă la construirea, în continuare, a unui program de cursuri și conferințe cât mai atrăgător și motivant pentru publicul nostru, pentru a putea traversa împreună, cu ajutorul temelor culturale, această perioadă mai complicată și a aduce un suflu de optimist și inspirație celor care doresc.
Sperăm să putem relua, dacă lucrurile evoluează în bine, unele evenimente în aer liber, cu respectarea condițiilor legale de distanțare si siguranță, cum ar fi plimbările culturale prin oraș, prin zonele istorice, sau chiar și în împrejurimile Bucureștiului, având în vedere dorința oamenilor de a explora, de a se plimba, de a socializa și de a afla lucruri interesante de la istoricii noștri.
Când vă treziți dimineața, care e de obicei primul gând care vă vine în minte?
Cred că sunt recunoscătoare pentru tot ce am, o familie minunată, doi căței super simpatici, o casă frumoasă, colegi deștepți și un loc de muncă ce reprezintă pentru mine un spațiu al efervescenței, inspirației și bucuriei. Așadar, îmi încep dimineața cu entuziasm și ceva curiozitate pentru ce îmi aduce nou fiecare zi, chiar și momentele dificile înseamnă mici sau mari teste de anduranță și regăsire a forței interioare.
Ce obiceiuri sănătoase ați deprins în pandemie?
Dorm mai mult, mă culc mai târziu și mă trezesc mai târziu, aș spune că sunt mai relaxată cu programul și mă bucur mai mult de timpul petrecut cu soțul meu, nu doar în weekend, cum era înainte.
Obiceiurile sănătoase precum dieta vegetariană și lecția săptămânală de yoga au existat și înainte, așadar ele continuă.
Ce mesaj aveți pentru cei care ne citesc?
Cred că cel mai important, pentru fiecare dintre noi, este să fim atenți la ce ne dorim, să avem grijă de noi, să fim fideli propriilor valori și pasiuni, dar totodată să avem grijă, în egală măsură, și de cei din jur. Perioadele dificile din viața noastră vin și dispar, după ploaie apare soarele, cum se spune.
Este important să ne construim și întreținem ancore, repere puternice, valori care să ne echilibreze și centreze, cum ar fi familia, prietenii, pasiunilor și/sau credință noastră în divinitate (sau în anumite valori esențiale omenirii, pe care să le apărăm, pentru cei care nu cred în transcendent), capacitatea de a ne conecta la ceva care este dincolo de noi, dar și în interiorul nostru, care ne șoptește, atunci când ne este greu „totul va fi bine, ai încredere în forțele tale’’.
Credit foto: Valentina Bălașa Ario
