Cei mai mulți copii supradotați pot învăța și procesa informații mai rapid decât cei de vârsta lor și pot înțelege materia care se predă în clasele superioare. Însă ei nu sunt întotdeauna cei mai buni elevi din clasă.
Mulți părinți se întreabă dacă copiii lor sunt supradotați fiindcă, deși dovedesc o inteligență peste medie, la școală sunt depășiți de colegi care nu „strălucesc”. Experții în neuroștiințe spun că supradotarea se manifestă diferit la fiecare copil.
Megan Cannella are o experiență de un deceniu în predarea științelor umaniste la nivel de colegiu și în prezent este manager pentru servicii dedicate familiilor la Institutul Davidson din Statele Unite, unde mii de copii supradotați, cu rezultate foarte bune la testele de inteligență, au fost ajutați să-și atingă potențialul maxim. Ea explică pentru CNBC că există unele semne neobișnuite care arată că ai un copil supradotat:
Dezvoltarea asincronă
Copilul tău are probleme cu îndeplinirea unor sarcini simple, de exemplu, să-și lege șireturile sau să-și amintească să se spele pe dinți? Acestea sunt doar câteva exemple de dezvoltare asincronă, care se manifestă prin dezvoltarea mai rapidă în unele zone, în detrimentul altora. E ceva obișnuit pentru copiii supradotați, menționează Cannella.
Un copil de opt ani dotat poate demonstra abilitățile de citire și de calcul ale unui elev de clasa a patra, dar poate avea abilitățile sociale la nivelul clasei sale și capacitatea emoțională a unui copil mult mai mic.
Manifestă profunzime emoțională și sensibilitate la o vârstă fragedă
Copilul supradotat reacționează emoțional mult mai intens la ceea ce se întâmplă în jurul lui, arată neurocercetătorii. De exemplu, nu se simte în largul său când urmărește un film în care un personaj suferă sau este trist. De asemenea, are un simț ascuțit al dreptății și poate fi frustrat și dezamăgit când simte că o situație decurge într-un mod greșit.
Din cauza dezvoltării asincrone, acestui copil îi pot lipsi abilitățile de reglare emoțională pentru a face față acestor sentimente, arată experta.
Are întrebări existențiale
Un copil supradotat manifestă de multe ori o curiozitate nesățioasă, îndeosebi asupra aspectelor existențiale ale vieții. Poate fi mai îngrijorat de lucruri precum moartea, sărăcia, schimbarea climatică și nedreptatea decât sunt prietenii și colegii lui.
Chiar și un film sau o carte care se adresează copiilor care sunt victimele bullying-ului, de pildă, îl pot face să-și pună întrebări despre societate. Întrebările pot trece de la "ce se întâmplă când mori?" la "de ce se întâmplă lucruri rele în lume?".
Are un interes particular sau un sens matur al umorului
Când un elev ajunge să facă nişte calcule la nivel avansat la chimie sau astronomie ori este fascinat de studierea hărților rețelei de transport a marilor orașe, părinții își fac griji că au un copil care nu se bucură de copilărie.
De fapt, acesta poate avea o capacitate de înțelegere avansată a unor subiecte în comparație cu copiii de vârsta lui. E un semn că este supradotat și trebuie încurajat să facă ceea ce îi place.
Nu se descurcă bine la școală
Copilul supradotat are o nevoie acută de stimulare constantă la nivel mental. La școală se poate plictisi repede, fiindcă poate învăța mai repede decât colegii. Când școala nu-l provoacă suficient de mult și nu-l atrage, își pierde lesne motivația, la fel cum se simte un adult după o tură de opt ore într-un loc de muncă de care nu este mulțumit.
Chiar dacă poate face față lejer nivelului de la școală, având abilități excelente de înțelegere și de memorare, un copil supradotat nu vede niciun motiv pentru a se strădui să obțină rezultate bune și nu-și mai dă silința pentru ele.
T.D.