Deși toate guvernele din ultimul deceniu ne-au promis 4 reactoare nucleare la Cernavodă, România va fi nevoită să se descurce în curând cu unul singur. Iar asta riscă să ne coste destul de mult pe toți. Iată de ce.
Lucrul la Centrala nucleară de la Cernavodă – administrată acum de Societatea Națională Nuclearelectrica SA – a început în 1982, în timpul regimului ceaușist.
Inițial, centrala trebuia să aibă 5 reactoare construite cu tehnologie CANDU (Canada Deuterium Urnanium). Și fiecare dintre aceste reactoare trebuia să producă 706 MW pe zi.
Lucrările la construcția centralei - realizate în colaborare cu canadienii care au dezvoltat tehnologia CANDU - au mers, însă, destul de încet. Regimul comunist a căzut înainte ca vreun reactor să fie gata. De fapt, abia în 1996 a fost dat în folosință Reactorul 1. Și doar peste încă 11 ani – adică în 2007 – a început și Reactorul 2 să producă.
De la acel moment, aproximativ o cincime din producția de energie electrică din România (adică în jur de 1.400 MW pe zi) provine de la Cernavodă.
Energia nucleară este avantajoasă din mai multe puncte de vedere. Spre deosebire de cea verde (care se obține doar când bate vântul sau strălucește soarele – n.red.), energia nucleară se poate obține indiferent de vreme. Și nu e nici pe departe la fel de poluantă ca aceea obținută din cărbune.
Așa că normal ar fi fost ca România să continue să construiască reactoare. Din păcate – deși au promis-o toate guvernele din ultimul deceniu și jumătate – nimeni n-a mai reușit să o facă.
La realizarea Reactorului 5 s-a renunțat. Apoi, în 2009, Nuclearelectrica a înființat Energonuclear SA. Aceasta era compania de proiect care trebuia să se ocupe de construirea Reactoarelor 3 și 4 de la Cernavodă.
Un deceniu de amânări și eșecuri. Și niciun reactor nou
Începutul a fost promițător. Nuclearelectrica era acționar majoritar în compania de proiect. Iar restul acțiunilor aparținea unor mari companii private, printre care GDF Suez, Enel și ArcelorMittal, care erau interesate să construiască reactoarele.
În timp, însă, au apărut neînțelegeri între stat și privați. Așa că aceștia s-au retras pe rând din asociere. Mai ales că resimțeau cu toții efectele crizei economice mondiale care debutase în 2008.
Energonuclear SA există și astazi. Și, potrivit platformei de business listafirme.ro, mai are un singur acționar: Nuclearelectrica SA.
Potrivit celor mai recente date pe care le-am identificat în Monitorul Oficial, președintele Consiliului de Administrație al acestei companii este Ioana Anca Dobrică, șef de serviciu în cadrul Ministerului Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri.
Când a văzut că rămâne fără parteneri, Guvernul a început să caute alternativă pentru construcția reactoarelor. O companie chineză și una sud-coreeană s-au arătat interesate. Dar proiectul nu s-a concretizat.
Un studiu de fezabilitate finalizat în 2012 indica un cost de realizare a Reactoarelor 3 și 4 de 6 miliarde de euro.
În 2013, Victor Ponta – pe atunci premier – a anunțat, în timpul unei vizite în China, că a convins General Nuclear Power Corporation (CGN) să vină în România și să discute construcția reactoarelor.
Ponta anunța că – dacă se va ajunge la o înțelegere – majoritari în compania de proiect vor fi chinezii.
În 2014, Nuclearelectrica a relansat strategia pentru construcția Reactoarelor 3 și 4. Iar în 2015 a semnat un memorandum cu CGN.
Apoi s-a negociat, dar fără să se ajungă vreodată la un acord final între Nuclearelectrica și CGN.
În februarie 2018, nici măcar fostul ministru al Energiei din partea ALDE, Anton Anton, nu știa în ce stadiu mai sunt negocierile. Spunea însă că i-a văzut pe chinezi prin lift, la minister și a tras concluzia că discuțiile erau avansate.
În 2019, Nuclearelectrica și CGN au semnat un nou memorandum, în baza căruia urmau să înființeze o nouă societate de proiect, în care chinezii să dețină 51%, iar Nuclearelectrica să fie minoritară.
Compania de proiect nu s-a mai înființat. A căzut Guvernul Dăncilă, care susținea asocierea cu chinezii, chiar dacă nu era clar ce rezultate urma să dea aceasta.
Ajuns premier, Ludovic Orban a anunțat că nu crede în parteneriatul cu China. Într-o primă etapă, premierul nu și-a argumentat afirmația.
Treptat, Guvernul și-a explicat, însă, decizia. Compania CGN este cercetată pentru spionaj industrial în Statele Unite. Și cum alimentarea cu energie (mai ales din surse nucleare) este o problemă de siguranță națională, mult mai indicat ar fi pentru România să construiască reactoarele cu parteneri din NATO (alianță din care face parte și SUA).
Pe 12 iunie, Ministerul Economiei – acționarul majoritar al Nuclearelectrica SA – a cerut oficial renunțarea la parteneriatul cu chinezii. Și a mandatat conducerea Nuclearelectrica să caute noi parteneri. Decizia a fost comunicată și Nuclearelectrica pe site-ul Bursei de Valori București (BVB).
Din 2026 rămânem cu un singur reactor. De ce e o problemă și ce va urma
Reactoarele nucleare nu au o durată nelimitată de funcționare. Așa că, la 30 de ani, au nevoie de retehnologizare.
Or, asta înseamnă că în 2026 Reactorul 1 va fi oprit pentru operațiuni de retehnologizare care vor dura 2 ani.
Înseamnă asta că în perioada 2026 - 2028 vom mai avea un singur reactor în România și vom mai produce doar jumătate din energia nucleară pe care ne-am obișnuit să o avem la dispoziție?
Din păcate, da, așa vor sta lucrurile. La solicitarea SpotMedia.ro, Nuclearelectrica a transmis că durata medie de realizare a unui reactor este de 10 ani.
Așa că și, dacă Guvernul s-ar înțelege mâine cu un nou partener, tot n-ar mai avea timp să realizeze măcar un reactor până în 2026. De fapt, Guvernul nici nu susține că ar putea-o face. În cadrul Planului Național de Investiții, Cabinetul Orban menționează că vrea să construiască ”cel puțin un reactor” până în 2030, nu până în 2026.
Cu cine ar putea lucra Nuclearelectrica pentru construcția Reactoarelor 3 și 4 de la Cernavodă? Compania nu ne-a răspuns clar.
Experți consultanți de SpotMedia.ro au explicat însă că, de fapt, nu există nicăieri în lume o firmă care să construiască singură un reactor nuclear. Pentru asta e nevoie de zeci de companii. E adevărat, însă, că una singură este aleasă să coordoneze proiectul, fiind numită antreprenor general.
În cazul nostru - de vreme ce ne dorim un partener din NATO - antreprenori generali de proiect ar urma să fie canadienii de Candu Energy Inc.. Aceștia ar putea lucra, bineînțeles, cu societăți din diverse alte state, cum ar fi SUA, au mai spus experții consultați de SpotMedia.ro.
Poate vă gândiți că reprezentanții Nuclearelectrica ar urma să meargă până la capătul lumii, în Canada, în încercarea de a relua legăturile cu Candu Energy Inc.?
Ei bine, lucrurile nu sunt chiar atât de complicate. Potrivit platformei de achiziții publice (Sicap), Nuclearelectrica lucrează în mod curent cu canadienii. A acordat din 2018 încoace către Candu Energy Inc 5 contracte (2 prin licitație deschisă și 3 prin negociere fără publicare) în valoare de peste 84 de milioane de lei.
Printre aceste contracte se numără unul de 46 de milioane de lei în baza căruia Candu Energy Inc. urmează să ofere servicii de inginerie în vederea întocmirii unui studiu din care să reiasă ce trebuie făcut pentru a prelungi perioada de funcționare a Reactorului 1.
Problema n-a fost deci niciodată că n-am avea cu cine construi reactoare la Cernavodă. Experții consultați de SpotMedia.ro au precizat că soluția chineză ar fi fost mai ieftină. Dar se poate lucra și cu vesticii, chiar dacă sunt mai scumpi.
Adevărata problemă este, însă, că nu prea mai avem timp să construim reactoarele.
În 2026, când vom opri Reactorul 1, producția de energie a României va scădea cu 700 de MW pe zi, pentru 2 ani consecutiv. Cine va produce această energie de care avem nevoie?
Nu știm, din cauză că în ultimii ani statul mai degrabă a desenat hidrocentrale și închipuit câmpuri de turbine eoliene și panouri fotovoltaice. Dar măsuri concrete de creștere consistentă a producției de energie în România nu s-au luat.
Iar pe măsură ce trece timpul, România va trebui să respecte și exigențele europene de mediu și să reducă tot mai mult producția de energie poluantă (cum e cea pe bază de cărbune). Iar asta înseamnă că vom continua să oprim surse de producție, fără să pornim altele noi, care să le ia locul.
Până când putem continua așa, fără să devenim dependenți de energia de import? E greu de spus. Tot ceea ce știm sigur este că o țară care nu produce suficientă energie are nu doar o mare problemă economică, ci și una majoră de securitate națională.
Soluția pe termen scurt ar fi crearea altor capacități de producție, care să o suplinească pe cea a Reactorului 1.
În Planul Național de Investiții, Cabinetul Orban a menționat că 600 de MW s-ar putea obține dacă Hidroelectrica își face parcuri eoliene onshore și offshore. Iar cu câteva centrale și amenajări hidro care să producă energie curată, s-ar mai putea produce încă o dată pe atât. Și am rezolva măcar în parte problema.
În plus, centralele care merg pe cărbune și-ar putea face parcuri fotovoltaice. Și ar produce și ele energie curată, contribuind la necesarul României.
Întrebarea este: se vor face într-adevăr toate acestea sau vor rămâne din nou doar cuvinte frumoase înșirate pe hârtie, în scop electoral, cum au fost și până acum? Rămâne să aflăm.